ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2022

Ședința publică din data de 11 martie 2022

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 3 martie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a fost înregistrat dosarul nr. x/2019, având ca obiect recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1113 din 30 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia nr. 4837 din 20 octombrie 2021, Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

La data de 9 decembrie 2021, reclamanții A. și B. au formulat contestație privind tergiversarea procesului cu privire la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestația fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019/a1.

În susținerea cererii, recurenții-reclamanți au învederat o serie de critici la adresa soluției de respingere a căii de atac, arătând că solicită a le fi pusă la dispoziție motivarea deciziei pronunțate de Înalta Curte, pentru a se putea adresa instituțiilor și instanțelor de judecată constituite la nivelul Uniunii Europene.

Prin încheierea din ședința publică de la 19 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins contestația privind tergiversarea procesului, formulată de recurenții-reclamanți A. și B. cu privire la dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut Înalta Curte, în esență, că nu este îndeplinită ipoteza motivului de contestație la tergiversare prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., având în vedere că nu orice întârziere în efectuarea unui act procedural echivalează cu tergiversarea procesului, iar termenul de redactare de maxim 90 de zile instituit de art. 426 alin. (5) din C. proc. civ. trebuie privit prin prisma unor criterii obiective și ținând cont de volumul de activitate al redactorului deciziei și de regulile de prioritizare la redactare a cauzelor cu caracter urgent.

Împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au formulat plângere petenții A. și B., susținând că, în mod neîntemeiat a fost respinsă contestația la tergiversare, criticând faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare a recursului, astfel cum au solicitat în cadrul contestație.

În continuarea motivării plângerii, petenții critică soluția de respingere a recursului prin Decizia nr. 4837 din 20.10.2021, susținând că le-au fost încălcate drepturile în legătură cu stabilirea pensiilor și că intenționează să se adreseze Curții Europene a Drepturilor Omului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra plângerii

Examinând încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că prezentul cadru procesual vizează o procedură necontencioasă, reglementată de C. proc. civ.. pentru gestionarea raporturilor dintre părțile litigante și instanța de judecată învestită cu soluționarea unui proces, născute pe tărâmul respectării dreptului la finalizarea judecății într-un termen optim și rezonabil.

Prin urmare, orice referire sau critică pe care petenții au dezvoltat-o cu privire la fondul litigiului și la soluțiile pronunțate asupra acestuia, excedează limitelor procedurii contestației la tergiversare și nu pot fi examinate de Înalta Curte în această etapă procedurală necontencioasă, care nu se bazează pe contradictorialitate.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

Prin încheierea atacată, Înalta Curte a analizat contestația la tergiversare formulată prin prisma încălcării termenului de motivare a Deciziei nr. 4837 din 20.10.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în soluționarea recursului exercitat de reclamanții B. și A., împotriva sentinței civile nr. 1113 din 30 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat Înalta Curte că nu a existat o tergiversare în redactarea deciziei pronunțate, existând cauze obiective pentru care motivarea hotărârii nu a fost posibilă într-un termen mai scurt, neputându-se reține încălcarea unui termen optim și previzibil.

În acord cu argumentația cuprinsă în încheierea menționată, Înalta Curte constată că noțiunea de termen de finalizare trebuie apreciată nu prin raportare la elemente subiective, care țin de dorința părții de a-i fi soluționată cauza și redactată hotărârea într-un termen cât mai scurt, ci de posibilitatea obiectivă a judecătorului, conferită de lege, reglementată de art. 426 alin. (5) Cod procedură civilă, astfel cum au fost modificate de art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004

Potrivit acestui text legal, "hotărârea se redactează și se semnează în termen de cel mult 30 zile de la data pronunțării, urmând ca în cazuri temeinic motivate, acest termen să fie prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori".

Fără a relua considerentele reținute de Înalta Curte prin încheierea de respingere a contestației la tergiversare, pe care și le însușește, prezenta instanță reține că, din verificările efectuate în sistemul ECRIS, completul de judecată care a pronunțat Decizia nr. 4837 din 20.10.2021 a apreciat, ca urmare a volumului mare de activitate al secției din care face parte magistratul redactor, că se impune prelungirea termenului de redactare a deciziei menționate cu încă 60 de zile peste cele 30 de zile inițiale.

În acest context, la data de 09.12.2021, când petenții au formulat contestația la tergiversare, redactorul se afla în termenul legal de redactare, de 90 de zile, stabilit oficial de completul de judecată potrivit Regulamentului de ordine interioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, termen calculat de la data pronunțării hotărârii, respectiv 20.10.2021.

Mai mult decât atât, la momentul soluționării prezentei plângeri, Decizia nr. 4837/2021 a fost redactată și este și comunicată petenților, conform informațiilor furnizate de sistemul ECRIS al instanței.

În sensul acestei interpretări, instanța de contencios constituțional a reținut în Decizia nr. 33/2018 că dispoziția legală a art. 426 alin. (5) C. proc. civ.. constituie premisa redactării unor hotărâri judecătorești de calitate, înlăturând posibilitatea ca termenul de 30 de zile să devină un element de presiune asupra judecătorului, care s-ar expune unor eventuale consecințe de ordin disciplinar în cazul depășirii sale, și care, implicit, ar afecta calitatea actului de justiție. Posibilitatea prelungirii termenului de 30 de zile, în cazuri temeinic justificate, cu încă 60 de zile nu este de natură să afecteze soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, având în vedere că dreptul la un proces echitabil presupune crearea unui cadru legal care să prevadă și garanția referitoare la redactarea unei hotărâri judecătorești în condiții adecvate cauzei, rolului instanței judecătorești sau situației particulare a judecătorului.

Pe de altă parte, cu privire la soluțiile ce se pot dispune, se constată că, potrivit art. 525 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care plângerea ar fi întemeiată, instanța care soluționează plângerea "va dispune ca instanța care judecă procesul să îndeplinească actul de procedură sau să ia măsurile necesare, arătând care sunt acestea precum și stabilind, când este cazul, un termen pentru îndeplinirea lor".

Prin urmare pentru a se putea admite o astfel de plângere și ca această procedură să aibă eficacitate juridică se impune ca motivul invocat de petenți ca având efectul tergiversării procesului să subziste în momentul formulării și soluționării contestației la tergiversare sau a plângerii.

Or, astfel cum s-a arătat, contestația la tergiversare a fost formulată mai înainte de împlinirea termenului de 90 de zile stabilit, în mod legal, pentru redactarea respectivei decizii, iar la momentul soluționării prezentei plângeri, decizia este redactată și comunicată petenților.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petenții B. și A., împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de petenții B. și A. împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2022.