ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat o cerere de comunicare a unor informații, întemeiată pe art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001.

1.2. Prin sentința civilă nr. 4921/2019 din 28 iunie 2019, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei și a anulat cererea de chemare în judecată.

1.3. Împotriva sentinței de la pct. 1.2, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 ianuarie 2021, sub același număr de dosar.

Prin încheierea din 6 septembrie 2021, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecării cererii de recurs formulate de recurenta-reclamantă A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva încheierii pronunțată la data de 6 septembrie 2021 de Curtea de Apel București a declarat recurs recurenta-reclamantă A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de fond, pentru continuarea judecății.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că măsura suspendării este nelegală, instanța de recurs reținând greșit că în cauză nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Or, la primul termen de judecată în recurs, stabilit pentru data de 6 septembrie 2021, când s-a dispus măsura de suspendare, recurenta-reclamantă arată că, prin intermediul e-mailului înregistrat la dosarul cauzei la aceeași dată, a transmis în atașament concluzii scrise și o excepție de neconstituționalitate, iar în cuprinsul acestui e-mail a menționat expres că "solicităm judecarea cauzei în lipsă".

Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției tardivității recursului, iar pe fondul recursului, respingerea acestuia ca nefondat.

În ceea ce privește termenul în care poate fi formulat recursul, acesta este cel care rezultă din aplicarea dispozițiilor art. 414 alin. (2) din C. proc. civ., text care prevede că recursul se poate promova cât timp durează suspendarea.

Cu toate acestea, "trebuie admis că există o limită obiectivă a posibilității părții interesate de a formula recurs, anume împlinirea termenului de perimare de 6 luni, reglementat de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.." (Noul C. proc. civ. Comentariu pe articole, Cartea II. Procedura Contencioasă, pg. 914).

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea excepției tardivității recursului și respingerea recursului ca tardiv formulat.

În ceea ce privește fondul recursului, arată că în mod corect prima instanță a reținut că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, aspect ce se poate constata din examinarea dosarului de fond, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Măsura de a suspenda judecata cauzei, raportat la lipsa unei cereri de judecare în lipsă, a fost în consonanță cu situația constatată. Deși recurenta arată că a transmis la dosar această solicitare chiar în ziua judecății, șanșa de a ajunge la dosar, în momentul apelării cauzei, a fost afectată tot de lipsa de diligență a recurentei.

Pe de altă parte, recurenta nu face dovada depunerii cererii de judecare în lipsă a cauzei în formă scrisă.

Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Analizând conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului pentru nedeclararea în termenul legal, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Conform art. 414 din C. proc. civ. asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

În condițiile enunțate anterior, se reține că legiuitorul nu a identificat un termen imperativ limitat de declarare a căii de atac, permițând exercitarea ei pe perioada suspendării cauzei.

În speță, anterior pronunțării sancțiunii perimării cererii de recurs, partea recurentă-reclamantă a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare. Astfel, analiza de față e limitată strict la modalitatea de aplicare a prevederilor legale ce vizează suspendarea facultativă.

Invocarea excepției tardivității recursului, justificat de faptul că s-ar fi împlinit termenul de perimare de 6 luni, reglementat de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., nu se justifică, în condițiile în care obiect de învestire în prezenta cauză este reprezentat doar de încheierea de suspendare a cauzei, eventuale aprecieri asupra îndeplinirii condițiilor impuse de art. 416 din C. proc. civ. urmând a fi realizate de instanța de recurs ce ar fi învestită în acest sens.

În raport de aceste considerente, Curtea va respinge excepția tardivității recursului, aceasta fiind neîntemeiată.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă formulează, în recurs, o singură critică aceasta vizând faptul că instanța de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei în condițiile în care solicitase judecata în lipsă.

Critica formulată de recurentă situează exercitarea controlului de legalitate în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căreia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Prevederile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reglementează unul dintre cazurile de suspendare legală voluntară, fiind guvernat de dispoziții cu caracter imperativ și nu facultativ, astfel că nesocotirea acestora are drept consecință nulitatea încheierii pronunțate. În acest caz este vorba de o nulitate de ordine publică, întrucât regulile de procedură instituite privesc desfășurarea activității de judecată și urmăresc ocrotirea unui interes general.

Înalta Curte constată că, în concret, recurenta-reclamantă a invocat neluarea în considerare de către Curtea de Apel București a solicitării sale din cuprinsul e-mailului transmis la dosar chiar în ziua judecății (06.09.2021), privind judecarea cauzei și în lipsa sa, critică se subsumează practic motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Această critică este întemeiată, în sensul că instanța de recurs a suspendat judecarea litigiului, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., deși la dosar exista solicitarea uneia dintre părți, respectiv a recurentei-reclamante, de a se judeca litigiul și în lipsa sa, solicitare formulată în mod expres și explicit prin e-mailul comunicat instanței de recurs în ziua ședinței de judecată, respectiv în data de 6 septembrie 2021.

Astfel, este întemeiat motivul de recurs prin care se invocă încălcarea regulilor de procedură incidente suspendării voluntare a judecății, instanța de recurs neavând posibilitatea, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., de a suspenda judecata recursului în condițiile existenței solicitării scrise a recurentei privind judecarea în lipsă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată este susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor formulate în raport cu textele de lege enunțate, va admite recursul declarat în cauză, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Admite recursul declarat de A. împotriva încheierii din 6 septembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București –Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023.