ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1983/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 3 octombrie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a solicitat anularea rezoluției de clasare nr. 2460/A din 24 iulie 2019, emisă în dosarul nr. x și a rezoluției din 9 septembrie 2019, emisă în dosarul nr. x.

Prin sentința civilă nr. 660 din 22 aprilie 2021, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Titularul căii de atac a arătat în esență că sentinței atacate îi lipsește motivarea, iar temeiurile prezentate pentru desființarea rezoluțiilor nu au fost analizate de judecătorul fondului.

Aceste elemente sunt de natură a indica lipsa unei judecăți efective a cauzei, care nu poate fi suplinită de instanța de recurs.

Pe fondul criticilor aduse Rezoluției contestate, s-a solicitat instanței de recurs să dispună admiterea contestației, desființarea rezoluției de clasare și trimiterea dosarului Inspecției Judiciare pentru completarea verificărilor, având în vedere că în plângerea formulată a invocat 16 încălcări ale normelor procesual-penale (n.n. enumerate în paragraful 5, pagina 2 din recurs) ce au concurat la neefectuarea urmăririi penale și care, în opinia recurentului-reclamant, constituie abateri disciplinare concrete. De asemenea, a invocat vătămarea adusă petentului în drepturile sale ca efect al neefectuării urmăririi penale.

În opinia recurentului-reclamant, concluzia la care a ajuns Inspecția Judiciară, respectiv că trenarea procedurii judiciare în cauză nu poate fi imputată procurorilor reclamați este contrazisă de constatările judecătorului de drepturi și libertăți de la Judecătoria Tulcea în sensul că lentoarea organului de urmărire penală a fost nejustificată și că petentul a suportat o vătămare esențială a drepturilor sale urmare a neefectuării urmăririi penale. În concret, prin încheierea din 23.01.2019, acesta a reținut că "această activitate a organelor de urmărire penală, care în decursul unui an și jumătate a audiat un singur martor, într-o cauză privind comiterea unei infracțiuni de fals în contextul încheierii unui proces-verbal de contravenție nu este justificată, cu atât mai mult cu cât legea penală impune cu celeritate sporită la rezolvarea cauzelor penale (...)" și că, "contrar celor reținute de ordonanța procurorului din data de 29.09.2018, se reține că a existat o vătămare a intereselor petentului în soluționarea cu celeritate a cauzei, având în vedere perioada de timp de la momentul comiterii faptei, înregistrării plângerii penale și emiterea ordonanței de respingere ca inadmisibilă a plângerii". Același judecător a constatat că petentul sesizează nereguli procedurale serioase și interpretări raționale pe fond și urmărește în final o eventuală sancționare a magistraților care au soluționat cererea inițială.

În fine, făcând trimitere la prevederile art. 45

1

alin. (3) din Legea nr. 317/2004, a arătat că noțiunile de "recurs ierarhic" și "contestație" nu sunt identice, chiar dacă instanța de contencios administrativ cenzurează doar legalitatea emiterii rezoluției de clasare sub aspect extrinsec (procedural) și intrinsec (de conținut), deoarece instanța de contencios administrativ nu are atribuția verificărilor prealabile și nu se poate substitui procurorului de caz sau judecătorului.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurent prin raportare la nerespectarea de către instanța de fond a principiului aflării adevărului, apreciind că instanța nu a analizat și fondul cauzei, deși judecătorul de drepturi și libertăți a pretins că petentul a suportat o vătămare esențială a drepturilor sale ca efect a neefectuării urmăririi penale, nu este incident.

Aceasta întrucât, prin recursul formulat nu a fost indicată nicio normă de procedură încălcată de către instanța de fond, care să determine nulitatea hotărârii, aprecierea asupra ansamblului probator și interpretarea normelor de drept incidente în cauză aparținând în mod exclusiv judecătorului, iar nu reclamantului.

Instanța fondului a dat eficiență celor învederate de intimată, constatând că în mod legal inspectorul judiciar a reținut că nemulțumirile și criticile formulate de reclamant nu conturează indiciile săvârșirii abaterilor disciplinare invocate, nefiind identificate motive de nelegalitate cu privire la actele contestate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Cu titlu preliminar, se constată că deși recurentul-reclamant a invocat în mod expres doar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu a arătat care sunt normele procedurale încălcate, în schimb, a apreciat, în esență, că hotărârea de fond este nemotivată, în sensul că judecătorul nu a analizat și fondul cauzei, critici ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și vor fi analizate din această perspectivă.

Prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului reținând că instanța de contencios administrativ nu are atribuția efectuării verificărilor prealabile, nu se poate substitui procurorului de caz/judecătorului din dosar, procurorului ierarhic superior sau inspectorului judiciar, ci doar cenzurează legalitatea emiterii rezoluției de clasare sub aspect extrinsec-procedural și intrinsec (conținut), adică trebuie să se asigure că procedura stipulată de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 și HCSM nr. 1027 din 15 noiembrie 2012 pentru aprobarea Regulamentului privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară a fost respectată și rezoluția cuprinde elementele constitutive regulamentare, fiind clară și completă.

S-a concluzionat că, în raport de criticile expuse, instanței nu i-au fost prezentate temeiuri pentru desființarea rezoluțiilor emise, în concordanță cu atribuțiile legale pe care le are o instanță de contencios administrativ.

Constată Înalta Curte că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a formulat critici referitoare la abaterile disciplinare comise de procurorii ce au făcut obiectul verificărilor ca urmare a sesizării acestuia, în raport de încălcări ale unor norme procesual-penale ce ar fi concurat la neefectuarea urmăririi penale, precum și în raport de vătămarea ce i s-ar fi adus reclamantului în drepturile sale ca efect al neefectuării urmăririi penale.

Or, din expunerea anterioară, raportat la considerentele sentinței atacate, rezultă faptul că prima instanță nu a analizat motivele de nulitate și nelegalitate a actelor administrative ce formează obiectul litigiului rezumându-se, în analiza legalității rezoluției de clasare, exclusiv la prezentarea unor aspecte teoretice, fără nicio referire concretă la lucrările dosarului, precum și la analiza concretă a condițiilor prevăzute de art. 99 lit. h) și t) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivelor de nelegalitate ale rezoluției atacate, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, raportat la art. 496 și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 660 din 24 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023.