ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1965/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj– secția a-III-a, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor, Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Municipiul Baia Mare, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțiala a Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, emisă de Comisia de soluționare a Întâmpinărilor privind propunerile de expropriere pentru realizarea lucrării "Restaurarea Complexului Hotel si Restaurant B. si conversia sa în Centrul Administrativ si Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare", în ceea ce privește soluționarea întâmpinării formulate, în sensul respingerii propunerii expropriatorului cu privire la despăgubirile oferite de 125.100 RON și acceptarea despăgubirii la valoarea de 65.000 EUR (sumă ce nu include TVA), plătibilă în RON, la cursul BNR din ziua plății, la care se adaugă dobânda legală, conform art. 3 alin. (2)

1

din O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale în domeniul bancar, de la data de 05.07.2019 - data adresei Municipiului Baia Mare nr. 321/05.07.2019 privind demararea procedurilor de expropriere, dată până la care Municipiul Baia Mare trebuia să consemneze prețul de 65.000 EUR dacă dorea cumpărarea imobilului, si până la data plății efective a despăgubirii.

Prin contestația înregistrată pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2020 reclamanta S.C. C. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare și Municipiul Baia Mare, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 cu consecința respingerii propunerii de expropriere, cu cheltuieli de judecată.

Prin contestația înregistrată, de asemenea, pe rolul Curții de Apel Cluj– secția a-III-a, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta D. S.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, Municipiul Baia Mare, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, cu consecința respingerii propunerii de expropriere, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor și Consiliul Județean Maramureș, au invocat inadmisibilitatea cererilor de chemare in judecată, raportat la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, precum și lipsa calității procesuale pasive.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare a invocat, prin întâmpinare, excepția lipsei calității procesuale pasive.

De asemenea, pârâții au solicitat respingerea cererilor de chemare în judecată, ca nefondate.

Prin încheierea din data de 12 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 al Curții de Apel Cluj, s-a dispus conexarea dosarelor nr. x/2020 și nr. y/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.2Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 42 din 28 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj– secția a-III-a, de contencios administrativ și fiscal:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Baia Mare;

- a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor și Consiliul Județean Maramureș;

- a respins acțiunea formulată de reclamata A. S.A. (fostă E. S.A.), în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Baia Mare, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis în parte acțiunile conexate formulate de reclamantele A. S.A.,S.C. C. S.R.L. și D. S.A., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor, Municipiul Baia Mare și Consiliul Județean Maramureș și a anulat Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor;

- a respins, în rest, pretențiile deduse judecății;

- a obligat pârâții să plătească reclamantei C. S.R.L suma de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 42 din 28 aprilie 2021 a Curții de Apel Cluj – secția a -III- a, de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantul D. S.A. și recurs incident pârâții Municipiul Baia Mare și Consiliul Județean Maramureș.

2.1 Recursul reclamantului D. S.A

În esență, întemeindu-și recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 8 Cod de procedură civilă, arată că instanța de fond a respins, în parte, contestația prin care a solicitat respingerea propunerii de expropriere, cu motivarea că Hotărârea nr. 72 din 23 aprilie 2019 emisă de pârâtul Consiliul Județean Maramureș, prin care a fost declarat de utilitate publică obiectivul "Restaurarea Complexului Hotel și Restaurant B. și conversia sa în Centrul Administrativ și Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare", nu a fost contestată pentru neîndeplinirea condiției "utilității publice" prevăzute de lege.

Susține recurentul reclamant că o atare interpretare a instanței de fond este nelegală, încălcând prevederile art. 14 din Legea nr. 33/1994 care permit formularea "întâmpinării" chiar cu privire la propunerea de expropriere.

Arată că nu este de acord cu exproprierea, deoarece nu este îndeplinită condiția utilității publice prevăzute de lege.

În procesul-verbal nr. x din 15 aprilie 2019, pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice, se arată că elementele care justifică interesul local constau în valoarea sentimentală a clădirii pentru locuitorii municipiului Baia Mare și în dinamizarea centrului istoric, și că obiectivul expropriat va fi o atracție turistică, iar, ca avantaje economico-sociale, se arată că "închirierea spațiilor va permite sustenabilitatea financiară".

Prin urmare, susține recurentul reclamant că scopul exproprierii, pentru autoritatea locală, este acela de a lua în mod samavolnic proprietăți private, pentru ca apoi acestea să fie închiriate.

Astfel, în speță nu este îndeplinită condiția de utilitate publică, deoarece, așa după cum rezultă din același proces-verbal, scopul nu este unul social sau cultural, ci crearea de oportunități pentru IMM-uri și închirierea de spații comerciale, ceea ce nu se circumscrie condiției de utilitate publică.

Mai mult, arată că în mod greșit s-a urmat de către expropriator procedura prevăzută de Legea nr. 33/1994, atâta vreme cât, prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 255/2010 se arată ca: "prezenta lege stabilește cadrul juridic pentru luarea măsurilor necesare executării...lucrărilor de interes public local de construcție, reabilitare, modernizare și reconversie funcțională, pentru construcții administrative, sociale, culturale, de învățământ și sport, inclusiv pentru infrastructura aferentă acestora". Prin urmare, alegerea unei proceduri greșite, are drept consecință respingerea propunerii de expropriere.

La data efectuării cercetării prealabile de către Comisia numită prin Dispoziția președintelui Consiliului Județean Maramureș, nr 613/19. XII.2018, erau în vigoare modificările aduse Legii nr. 255/2010 prin O.U.G. nr. 99/2018. De asemenea, la data declarării utilității publice prin Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 72/23.04.2019, era aplicabilă forma modificată a Legii nr. 255/2010.

Pornind de la aceste susțineri, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul reclamant D. S.A a invocat EXCEPȚIA DE NELEGALITATE a Hotărârii Consiliului Județean Maramureș nr. 72/23.04.2019 prin care a fost declarat de utilitate publică obiectivul "Restaurarea Complexului Hotel și Restaurant B. și conversia sa în Centrul Administrativ și Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare" Pe cale de consecință, solicită să se dispună anularea hotărârii menționate, respectiv soluționarea cauzei fără a se ține seama de aceasta.

Arată recurentul reclamant că nelegalitatea acestei hotărâri rezultă din toate cele expuse anterior, respectiv demararea procedurii după prevederile Legii nr. 33/1994 în loc de Legea nr. 255/2010, nelegalitatea cercetării prealabile, după cum și din încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 33/1994 conform cărora declararea utilității publice se face condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitatea sau zona unde se intenționează executarea ei.

2.2 Recursul incident formulat de către pârâtul Consiliul județean Maramureș

Arată pârâtul recurent că, prin întâmpinarea formulată la intanța de fond, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile art. 20 alin. (1) din Legea 33/1994.

A subliniat faptul că ipoteza care deschide calea de atac împotriva hotărârii adoptate de către Comisia de soluționare a întâmpinărilor este exclusiv aceea în care, într-un al doilea ciclu de propuneri ale expropriatorului (în cazul respingerii primei sale propuneri), comisia respinge din nou propunerea expropriatorului.

In acest sens, respectiv cu privire la aplicabilitatea căii de atac, reglementată de către art. 20 alin (1) din Legea 33/1994, exclusiv la situația în care și noua propunere (a doua propunere) formulată de expropriator este respinsă de către Comisia de soluționare a întâmpinărilor, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în mai multe situații.

Totodată, în soluționarea prezentei excepții ar trebui avute în vedere și prevederile art. 21 alin (2) din Legea 33/1994 care stabilesc faptul că tribunalul va fi sesizat de către expropriator pentru a se pronunța cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condițiile art. 18-20.

Raportat la soluția pronunțată cu privire la această excepție, sentința civilă atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Județean Maramureș, instanța de fond, de asemenea o respinge cu o motivare sumară și lacunară, ținând cont doar de faptul că pârâta are competența de constituire a comisiei, aceasta numindu-se prin dispoziție a Președintelui Consiliului Județean.

Arată pârâtul recurent că, simplul fapt că legea stabilește în sarcina Președintelui Consiliului Județean atributul de numire a componenței comisiei de soluționare a contestațiilor, nu poate justifica calitatea procesuală pasivă în cauza de față.

Art. 22 din Legea 33/1994 prevede că: "Președintele instanței va fixa termen și va dispune citarea proprietarilor sau, după caz, a posesorilor, a altor titulari de drepturi reale sau a oricăror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate", acest articol mai stabilind, în mod exclusiv, cine are calitate procesuală într-un litigiu privind exproprierea.

Pe de altă parte, pârâtul recurent, în ce privește Comisia de soluționare a întâmpinărilor, arată că aceasta nu este un organism subordonat consiliului județean. Articolul 15 din Legea 33/1994 prevede faptul că întâmpinările vor fi soluționate de către o comisie constituită prin dispoziție a președintelui consiliului județean și că aceasta va lucra sub conducerea unui delegat al consiliului județean, însă aceste texte de lege nu stabilesc un raport de subordonare între consiliul județean și comisia de soluționare a întâmpinărilor.

2.3 Recursul incident formulat de către pârâtul Municipiul Baia Mare

Prioritar, Înalta Curte, precizează că, desi în petitul cererii de recurs incident a fost menționat și Consiliul Local Baia Mare, la dezbaterea recursurilor, reprezentantul acestei părți a precizat că recursul este însușit, în fapt, doar de către Municipiul Baia Mare, în considerarea soluției primei instanțe față de pârâtul Consiliul Local Baia Mare.

Arată pârâtul recurent că, în pofida celor reținute de către instanța de fond, hotărârea a fost motivată atât în fapt, cât și în drept, iar în preambulul hotărârii contestate sunt menționate toate documentele si motivele care au stat la baza adoptării acesteia, respectiv procesele-verbale ale comisiei, toate documentele elaborate în procedura premergătoare exproprierii, ofertele expropriatorului, analizarea întâmpinărilor, analizarea informațiilor suplimentare solicitate de la evaluatorul atestat care a întocmii evaluarea pentru întregul imobil și a menținut valoarea din evaluare.

Considerentele pentru care Comisia de Soluționare a întâmpinărilor nu a primit punctele de vedere ale proprietarilor sunt cele reținute în cuprinsul Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, fiind avut în vedere Raportul de evaluare întocmit pentru această etapă, document prevăzut de lege pentru a se putea face o propunere proprietarilor.

Conform acestui Raport de evaluare a rezultat o diferență foarte mare între valorile despăgubirilor oferite de expropriator și pretențiile proprietarilor. În concret, atât timp cât membrii comisiei nu pot propune alte valori proprietarilor decât cele rezultate din Raportul de evaluare, rezultă că instanța de fond a dat o interpretare eronată înscrisurilor administrate în probațiune, precum și dispozițiilor legale incidente în cauză. Astfel, membrii Comisiei de Soluționare a întâmpinărilor au făcut trimitere la diferența foarte mare între valorile despăgubirilor oferite de expropriator și pretențiile proprietarilor, raportat la evaluarea efectuată pentru expropriere.

Mai mult, procesele-verbale nr. x/17.12.2019, nr. y/20.01.2020 și nr. 3/13.02.2020, ale Comisiei de soluționare a întâmpinărilor privind propunerile de expropriere, sunt de asemenea dovezi certe că membrii comisiei au depus toate diligentele în a analiza în concret propunerile proprietarilor.

Mai arată pârâtul recurent că prima instanță a constatat că "s-a încălcat dreptul la apărare al proprietarilor care nu au fost ascultați efectiv în această etapă administrativă".

Or, în realitate, în preambulul Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020, apare menționat expres. "Comisia de soluționare a întâmpinărilor a solicitat informații suplimentare, atât de la expropriator si evaluator cât și de la proprietari/reprezentanții acestora, prin adresa nr. 557 16.01.2120, aflată la dosarul cauzei".

Mai mult, Comisia de soluționare a întâmpinărilor a respins pretențiile proprietarilor raportat la documentele care sunt obligatorii în procedura vânzării sau cumpărării unui imobil de către o autoritate publică locală.

Susține pârâtul recurrent că prima instanță nu a luat în considerare faptul că prevederile Legii nr. 33/1994, în materia exproprierii, trebuie aplicate în coroborare cu prevederile Ordonanței nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care, în privința vânzării sau cumpărării unui imobil, instituie pentru autoritatea publică locală obligativitatea efectuării unui Raport de evaluare, care trebuie însușit print-o hotărâre de consiliu, în speța de fată, fiind adoptată Hotărârea Consiliului Local Baia Mare nr. 144/2019.

Mai susține că dreptul proprietarilor la despăgubiri, valoarea efectivă a acestora, va fi stabilită ulterior, de către Tribunalul Maramureș, în următoarea etapă a exproprierii.

Ambii pârâți și-au întemeiat recursurile incidente pe dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 8 C. proc. civ.

3.1 Apărări formulate față de recursul principal și excepția de nelegalitate

Prin întâmpinare, pârâtul Consiliul Județean Maramureș, arată, în esență că procedura de expropriere urmată, respectiv cea reglementată de Legea nr. 33/1994, este cea care este aplicabilă în speța de față.

Articolul 6 din Legea 33/1994 prevede faptul că sunt de utilitate publică și fac obiectul acestui act normativ lucrările privind,,... salvarea, protejarea și punerea în valoare a monumentelor". Raportat la acest text de lege, procedura de expropriere pentru un asemenea obiectiv este cea reglementată de Legea 33/1994.

Ca și o concluzie la cele de mai sus, arată că expropriatorul a urmat procedura legală și aplicabilă în cauza dedusă judecății, dat fiind obiectivul și regimul special al imobilului care urmează a fi expropiat.

Cu privire la excepția de nelegalitate invocată de către reclamantul recurent, arată că "aceasta urmează a fi analizată de către instanța competentă, respectiv Tribunalul Maramureș, în lumina prevederilor art. 23, alin. (2) din legea 33/1994."

Pârâtul Municipiul Baia Mare, după o amplă dezvoltare a situației de fapt, arată în întâmpinare că potrivit art. 6 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica. "sunt de utilitate publica lucrările privind:…salvarea, protejarea și punerea in valoare a monumentelor, ansamblurilor și siturilor istorice..."

Cum demararea procedurii pentru declararea utilității publice în vederea exproprierii spațiilor din Complexul Hotel Restaurant "B." a avut loc prin adoptarea HCL nr. 131/2018 din data de 13 martie 2018, iar la acea dată nu erau in vigoare prevederile din Legea nr. 255/2010 menționate de reclamantă, procedura de declarare a utilității publice se circumscrie prevederilor Legii nr. 33/1994.

Apreciază că hotărârea contestată a fost motivată în fapt și în drept, fiind adoptată în baza prevederilor art. 5-9, art. 10-12 din Legea nr. 33/1994, art. 10 alin. (3) și art. 48 lit. b) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicata, cu modificările si completările ulterioare, art. 22, art. 27, art. 29 din Regulamentul privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice pentru lucrări de interes național sau interes local.

3.2 Apărări formulate față de recursurile incidente

Reclamanta intimată A. (ROMÂNIA) S.A a formulat întâmpinare, arătând că, în mod temeinic si legal, prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Maramureș, pe motiv că în prezentul dosar s-a contestat o hotărâre a Comisiei de soluționare a intampinarilor, iar autoritatea publica cu competentă de constituire a comisiei este, potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994, Consiliul județean.

Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Maramureș este, de asemenea nefondată, întrucât Consiliului Județean Maramureș este emitentul Hotărârii de declarare a utilității publice nr. 72/23.04.2019, care a justificat si emiterea Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 privind propunerile de expropriere.

Totodată, apreciază că pârâtul are calitate procesuala pasivă, având în vedere că, în acest dosar s-a contestat inclusiv utilitatea publica a lucrărilor menționate in Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 72/23.04.2019, recurenta D. S.A., invocând in recurs si excepția de nelegalitate a acestei hotărâri, sens in care există identitate între acesta si părțile raportului juridic obligational de drept administrativ, dedus judecații.

Referitor la excepția inadmisibilitatii contestațiilor formulate de proprietarii supuși exproprierii împotriva hotărârii Comisiei de soluționare a întampinărilor, solicită respingerea acesteia, având in vedere că voința legiuitorului exprimată în art. 18 din Legea nr. 33/1994, este aceea de a pune atât la îndemâna proprietarilor, cât și a instanței, un act al cărui conținut să confere, pe de o parte, posibilitatea de a cunoaște rațiunile pentru care a fost adoptat, iar, pe de altă parte, posibilitatea cenzurii acestuia, în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ.

Deosebit, prin note scrise, reclamanta intimată A. (ROMÂNIA) S.A, a solicitat admiterea excepției de nelegalitate invocată de către reclamantul D. S.A, arătând că, suplimentar motivelor invocate de reclamant, Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 72/23.04.2019, este nelegală, întrucât, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, utilitatea publică a monumentelor istorice se declară prin lege, nu prin hotărâre a consiliului județean.

4.1 Succintă prezentare a situației de fapt

Prin Hotărârea Consiliului local al Municipiului Baia Mare, nr. 131/12.03.2018, s-a aprobat demararea procedurilor pentru declararea utilității publice în vederea exproprierii spațiilor din Complexul Hotel Restaurant "B.", identificate prin CF nr. x și terenul afferent, CF nr. x, nr. topo x, situat în Baia Mare, Piața Libertății nr. 7, Piața Păcii nr. 7, pentru realizarea unor lucrări de interes public.

Ulterior, a fost adoptata Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 72/2019 (care face obiectul excepției de nelegalitate din recurs), prin care Complexul Hotel și Restaurant "B." situat în Baia Mare, Piața Libertății nr. 7, Piața Păcii nr. 7, a fost declarat ca fiind de utilitate publică, în vederea realizării lucrării, Restaurarea complexului Hotel și Restaurant B. și conversia sa în Centrul Administrativ și Socio Cultural al Municipiului Baia Mare"

În continuarea demersurilor, Consiliului Județean Maramureș a emis Hotărârea nr. 300/06.12.2019 pentru constituirea Comisiei de soluționare a întâmpinărilor privind propunerile de expropriere pentru realizarea lucrării "restaurarea complexului Hotel și Restaurant B. și conversia sa în Centrul Administrativ si Socio-Cultural al Municipiului Baia Mare".

Aceasta comisie a adoptat Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 (a cărei anulare se solicit în cele trei cauze conexate la prima instanță, respectiv nr. 197/33/2020, nr. 312/33/2020 și nr. 316/33/2020) privind acceptarea punctului de vedere al expropriatorului Municipiul Baia Mare, referitor la ofertele de despăgubire propuse proprietarilor imobilelor expropriate din cadrul Complexului Hotel și Restaurant "B." .

Prin sentința nr. 42 din 28 aprilie 2021 (recurată), Curtea de Apel Cluj– secția a-III-a, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunile conexate formulate de reclamantele A. S.A., C. S.R.L. și D. S.A., în contradictoriu cu pârâții Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor, Municipiul Baia Mare și Consiliul Județean Maramureș și a anulat Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor, reținând, în esență, că hotărârea contestată, nu este motivată.

4.2 Considerentele Înaltei Curți cu privire la excepția de nelegalitate

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr 554/2004 "legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate, iar, potrivit alin. (2) "instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză"

Excepția de nelegalitate, după cum este reglementată de dispozițiile legale citate, în vigoare în prezent, reprezintă un mijloc de apărare comun, prin care părțile, invocând vicii de nelegalitate ale unui act administrativ cu caracter individual urmăresc eliminarea actului din ordinea juridică și inopozabilitatea acestuia în cauza dedusă judecății.

Înalta Curte, constatând că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de nelegalitate, respectiv obiectul acesteia îl constituie un act administrativ cu caracter individual, constând în Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 72/2019, prin care obiectivul "Complexul Hotel și Restaurant B." situat în Baia Mare, Piața Libertății nr. 7, Piața Păcii nr. 7, a fost declarat ca fiind de utilitate publică, în vederea realizării lucrării, Restaurarea complexului Hotel și Restaurant B. și conversia sa în Centrul Administrativ și Socio Cultural al Municipiului Baia Mare", act de care depinde soluționarea, în fond a litigiului, va parcurge la cercetarea excepției față de motivele invocate de către recurentul reclamant D. S.A..

Primul argument invocat în susținerea excepției de nelegalitate vizează faptul că procedura de declarare de utilitate publică a obiectivului, Restaurarea complexului Hotel și Restaurant B. și conversia sa în Centrul Administrativ și Socio Cultural al Municipiului Baia Mare" trebuia realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 255/2010, și nu în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994, având în vedere modificările aduse Legii nr. 255/2010 prin O.U.G. nr. 99/2018.

Ținând seama de faptul că, așa cum s-a arătat mai sus, excepția de nelegalitate reprezintă un mijloc de apărare, ceea ce implică respectarea principiului disponibilității în procesul civil, Înalta Curte constată că, întrucât procedura de expropriere a fost demarată prin Hotărârea Consiliului local al Municipiului Baia Mare, nr. 131/12.03.2018 (prin care s-a aprobat demararea procedurilor pentru declararea utilității publice în vederea exproprierii spațiilor din Complexul Hotel Restaurant "B.", identificate prin C.F. nr. x -C1-U1 și terenul aferent. C.F. nr. x, nr. topo x, situat în Baia Mare, Piața Libertății nr. 7, Piața Păcii nr. 7, pentru realizarea unor lucrări de interes public), în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 99/2018, pentru modificarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local, întrucât acest act normativ (O.U.G. nr 99/2018) a intrat în vigoare la data de 20.11.2018, conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, deci ulterior demarării procedurii de expropriere. Și cum, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituția României, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile", în mod corect, procedura de expropriere a fost derulată conform Legii nr. 33/1994.

A mai susținut reclamantul recurent că Hotărârea Consiliului Județean Maramureș nr. 72/2019 a fost data cu încălcarea prevederilor art. 8 din Legea nr. 33/1994 conform cărora declararea utilității publice se face condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitatea sau zona unde se intenționează executarea ei.

Înalta Curte constată că în faza de cercetare prealabila cu referire la "descrierea încadrării lucrării în documentația de urbanism și amenajare a teritoriului" sunt descrise funcțiunile/obiectivele acceptate, iar, conform susținerilor pârâtului Municipiul Baia Mare, necombătute de către reclamantul recurent, prin H.C.L nr. 240/2001, a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal al Rezervației Centrul Istoric al Municipiului Baia Mare fără a se specifica, în mod expres o perioada de valabilitate a acestuia.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, va respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean Maramureș nr. 72/2019, ca neîntemeiată, cu precizarea că nu va fi analizat motivul de nelegalitate suplimentar invocat de reclamanta intimată A. (ROMÂNIA) S.A prin note scrise, întrucât aceasta avea, la rândul său, posibilitatea de a invoca excepția de nelegalitate, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față. Mai mult, art. 7 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 face trimitere la declararea utilității publice, în situații excepționale" aspect care nu a fost dezbătut și nici dovedit în prezenta cauză.

4.3 Considerentele Înaltei Curți cu privire la recursurile declarate în cauză

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu privire la recursul principal declarat de reclamantul D. S.A, Înalta Curte constată că, odată respinsă excepția de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Județean Maramureș nr. 72/2019, prin care obiectivul "Complex Hotel și Restaurant B." situat în Baia Mare, Piața Libertății nr. 7, Piața Păcii nr. 7, a fost declarat ca fiind de utilitate publică, act administrativ care are semnificația depășirii primei etape administrative a exproprierii, în contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor, nu mai poate fi analizat caracterul de utilitate publică al cauzei care justifică exproprierea.

În ceea ce privește recursul incident declarat de către pârâtul Consiliul Județean Maramureș relativ la pretinsa eronată respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezidă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății". Or, atâta timp cât instanța a fost învestită să dezlege inclusiv aspecte care vizează caracterul de utilitate publică al lucrării de expropriere, iar utilitatea publică a fost declarată de către Consiliul Județean Maramureș, în mod evident acesta din urmă justifică prezența în proces în calitate de pârât.

Cu privire la criticile privind admisibilitatea cererilor de anulare în contencios administrativ a Hotărârii nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor, Înalta Curte constată ca fiind corect raționamentul primei instanțe conform căruia Constituția României recunoaște persoanelor vătămate în drepturile și interesele lor legitime accesul la justiție, statornicind regula garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum și a actelor cu comandament militar, ceea ce nu este dat în speța de față. Pentru similitudine de logică juridică, atât respingerea propunerii de expropriere (opțiunea legiuitorului fiind de a deschide calea contestației doar la a doua respingere, conform art. 20 din Legea nr. 33/1994), cât și admiterea acesteia, au deschisă calea acțiunii în contencios administrativ. Această soluție se impune inclusiv prin prisma faptului că, în două din dosarele conexate, respectiv nr. 312/33/2020 și nr. 316/33/2020, reclamanții au solicitat respingerea propunerii de expropriere, cereri care, dacă ar fi fost admise, ar fi făcut inutilă continuarea procedurii.

Față de recursul incident declarat de pârâtul Municipiul Baia Mare, Înalta Curte constată că, așa cum corect a reținut prima instanță, Hotărârea nr. 1/2643/13.02.2020 emisă de Comisia de Soluționare a Întâmpinărilor, contestată în prezenta cauză, nu este motivată.

Motivarea actelor administrative este o obligatie a autoritatii publice, derivată în cazul de față din prevederile exprese ale art. 18 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, îndeplinind un dublu rol: acela de transparență în profitul beneficiarului actului, care va putea sa verifice daca actul este sau nu întemeiat, precum si acela de a conferi instantei un instrument eficient in vederea realizarii controlului judiciar, având astfel posibilitatea de a verifica elementele de fapt si de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ.

Înalta Curte reține, similar raționamentului primei instanțe, că actul administrativ atacat prin cererile de chemare în judecată conexate, nu este motivat conform legii, câtă vreme, deși s-au menționat actele pe baza căreia a fost emis, nu s-au arătat, în concret, considerentele pentru care nu s-au primit punctele de vedere ale proprietarilor, rezumându-se să primească punctul de vedere al expropriatorului în considerarea "diferenței foarte mari între valorile despăgubirilor oferite de expropriator, rezultate din evaluarea evaluatorului atestat și pretențiile proprietarilor", ori tocmai această diferență între propunerea expropriatorului și pretențiile proprietarilor, justifică motivarea soluției adoptate, mai ales că în cauză se dispută o ingerință a statului în dreptul de proprietate al unor particulari. Or, așa cum a stabilit și Curtea Constituțională în decizia nr. 655 din 17 mai 2011, aceasta înseamnă, în special, că art. 1 din Primul Protocol implică faptul că orice interferență în respectarea bunurilor trebuie să fie însoțită de garanții procedurale, care oferă persoanei sau entității vizate o ocazie adecvată de a prezenta cazul în fața autorităților competente."

De asemenea, deși nu este exclusă de plano o motivare implicită a actelor administrative prin trimiteri, în conținutul lor, la înscrisuri care ar justifica măsura adoptată, în astfel de situații trebuie să se facă dovada că toate înscrisurile la care se face trimitere au fost aduse la cunoștința beneficiarilor actului, dovezi care nu au fost administrate în cazul de față.

Față de toate împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezulta din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III.2. Soluția instanței de recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă atât excepția de nelegalitate, ca neîntemeiată, cât și recursul reclamantului D. S.A, ca nefondat, precum și recursurile incidente declarate de pârâții Municipiul Baia Mare și Consiliul Județean Maramureș împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 72 din 23.04.2019 a Consiliul Județean Maramureș ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamantul D. S.A. împotriva sentinței civile nr. 213 din 17 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Respinge recursurile incidente declarate de pârâții Municipiul Baia Mare și Consiliul Județean Maramureș împotriva aceleiași sentințe ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2023.