ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1956/2023

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin contestația la executare înregistrată la data de 24.05.2022 sub nr. x/2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatorul Guvernul României în contradictoriu cu intimata A. S.A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea executării silite din dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ "B.".

Prin sentința civilă nr. 8172 din data de 7 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul Guvernul României, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că din cuprinsul dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ "B." reiese că titlul executoriu este reprezentat de decizia nr. 2370 din data de 08.05.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, ca urmare a soluționării recursului, prin care contestatorul a fost obligat la adoptarea unei hotărâri de guvern, sub sancțiunea plății unor penalități pentru fiecare zi de întârziere.

În conformitate cu art. 24 din Legea nr. 554/2004, "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii (subl. ns.). (2) În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, parcurgându-se procedura prevăzută de prezenta lege (subl. ns.). (3) La cererea creditorului, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) și care nu au fost respectate în mod culpabil, instanța de executare, prin hotărâre dată cu citarea părților, aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalități, în condițiile art. 906 din C. proc. civ.. (4) Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării hotărârii de aplicare a amenzii și de acordare a penalităților debitorul, în mod culpabil, nu execută obligația prevăzută în titlul executoriu, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma ce se va datora statului și suma ce i se va datora lui cu titlu de penalități, prin hotărâre dată cu citarea părților. Totodată, prin aceeași hotărâre, instanța va stabili, în condițiile art. 892 din C. proc. civ., despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligației. (5) În lipsa cererii creditorului, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (4), compartimentul executări civile al instanței de executare va solicita autorității publice relații referitoare la executarea obligației cuprinse în titlul executoriu și, în cazul în care obligația nu a fost integral executată, instanța de executare va fixa suma definitivă ce se va datora statului prin hotărâre dată cu citarea părților".

Totodată, potrivit art. 25 din Legea nr. 554/2004, "(1) Instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ (subl. ns.), aplică, respectiv acordă sancțiunea și penalitățile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie și de încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc. (2) Cererile prevăzute la art. 24 alin. (3) și (4) se judecă în camera de consiliu, de urgență, și sunt scutite de taxa judiciară de timbru. Procedura prevăzută la art. 200 și 201 din C. proc. civ. nu este aplicabilă. Întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosarul cauzei cu cel puțin 3 zile înainte de termenul de judecată. Reclamantul va lua cunoștință de conținutul întâmpinării de la dosarul cauzei. Instanța poate acorda un nou termen de judecată în cazul în care reclamantul solicită amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. (3) Hotărârile pronunțate în condițiile art. 24 alin. (3) și (4) sunt supuse numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. (4) Prevederile alin. (1) - (3) se aplică, în mod corespunzător, și pentru punerea în executare a hotărârilor de contencios administrativ date pentru soluționarea litigiilor ce au avut ca obiect contracte administrative".

Din interpretarea celor două norme citate reiese că procedura punerii în executare a deciziei nr. 2370 din data de 08.05.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, precum și competența soluționării contestației la executare aferente sunt guvernate de regulile din Legea nr. 554/2004.

Astfel, adoptarea unei hotărâri de guvern reprezintă o prerogativă de putere publică și urmează un regim de drept public, nefiind o chestiune de drept civil. În consecință, o asemenea obligație intră sub incidența art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și beneficiază de reguli speciale de executare silită.

Susținerea intimatei, potrivit căreia adoptarea unei hotărâri de guvern nu este prevăzută, în mod expres, de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută deoarece o atare obligație se încadrează în categoria "încheierea unui act administrativ". Astfel, sintagma "încheierea unui act administrativ" nu poate fi interpretată ca referindu-se doar la întocmirea unui contract administrativ întrucât, în acest caz, s-ar ajunge la scoaterea nejustificată de sub incidența Legii nr. 554/2004 a unor obligații de drept public, precum, în speța de față, adoptarea unei hotărâri de guvern. Or, hotărârea de guvern este un act administrativ, iar procedura sa de adoptare este guvernată doar de normele de drept public, iar nu de cele de drept civil.

Similar, raportarea competenței nu se poate realiza doar la obligația de plată a unor penalități pentru fiecare zi de întârziere deoarece aceasta este un accesoriu al obligației principale, care constă în adoptarea unei hotărâri de guvern. Astfel, normele aplicabile se apreciază față de obligația principală, nu față de cea accesorie.

Din aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, la data de 08.11.2022.

Prin sentința civilă nr. 36 din data de 13 ianuarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că cererea de chemare în judecată formulată în cauză vizează contestația la executare introdusă de partea debitoare Guvernul României în contradictoriu cu creditoarea A. S.A. având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 28.04.2022, precum și a executării silite din dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ B..

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare".

Instanța de executare este definitivă de art. 651 din același act normativ, ca fiind "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...) (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (...)"

În speță, instanța de executare este Judecătoria Sectorului 1 București, astfel cum rezultă din încheierea de încuviințare a executării silite din data de 28.04.2022, în dosarul nr. x/2022.

Așa fiind, având în vedere dispozițiile legale antereferite, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, se apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Judecătoria Sectorului 1 București, în raport de sediul debitorului.

În ceea ce privește dispozițiile art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care poartă denumirea marginală de "instanța de executare", și definiția legală a "instanței de executare" astfel cum este prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. ț) din aceeași lege, se reține că acestea nu pot fi circumscrise decât procedurii speciale prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.

Emiterea titlului executoriu în materia contenciosului administrativ și verificarea incidenței procedurii de executarea silită de drept comun în speță nu atrag competența de soluționare a pricinii în favoarea Curții de Apel București, ci reprezintă motive de contestație la executare aflate în analiza instanței competente să soluționeze contestația la executare, anume Judecătoria Sectorului 1 București.

Prin urmare, în temeiul art. 131 C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată dedusă judecății vizează contestația la executare introdusă de partea debitoare Guvernul României în contradictoriu cu creditoarea A. S.A. având ca obiect anularea încheierii de încuviințare a executării silite din data de 28.04.2022, precum și a executării silite din dosarul de executare nr. 1002/2022 al SCPEJ B..

Problema care a generat conflictul de competență între instanțele de judecată privește stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei deduse judecății.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ.: "Contestația se introduce la instanța de executare".

Conform dispozițiilor art. 651 din același act normativ: "(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (...) (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (...)"

Aceste dispoziții au fost avute în vedere și în cadrul dosarului nr. x/2022 al Judecătoriei Sectorului 1 București, când la data de 28.04.2022, în temeiul art. 666 alin. (1) raportat la art. 651 C. proc. civ., instanța s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulată de SCPEJ B., la cererea creditorului A. S.A., în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015.

Așa fiind, Înalta Curte constată că, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată (contestație la executare formulată împotriva actelor de executare silită), instanța competentă să soluționeze cauza, în fond, este Judecătoria Sectorului 1 București, în raport de sediul debitorului.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului în contradictoriu cu intimata A. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.