ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1623/2021

Ședința publică din data de 16 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.12.2019 sub număr de dosar x/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, secția I-a civilă, contestatorul GUVERNUL ROMÂNIEI prin Secretariatul General al Guvernului, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații A. și alții, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea executării silite în dosarul de executare nr. 134/2019 al BEJ B..

2.1. Prin sentința civilă nr. 6804 pronunțată la data de 12 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului în contradictoriu cu intimații A. + alți 2128 intimați la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria a reținut că se solicită anularea executării silite în dosarul de executare nr. 134/2019 al BEJ B. demarată de creditori în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1901 din 26.06.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul x/2015 modificată prin decizia civilă nr. 2370 din 08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin decizie a fost obligat Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicarea a dispozițiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 47/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la executarea obligației.

Prevederile art. 24 din legea nr. 554/2004 au caracter special, derogatoriu, aplicându-se cu prioritate față de dispozițiile de drept comun, cuprinse în C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că o obligație cum este cea stabilită în sarcina contestatorului Guvernul României, prin titlul executoriu decizia civilă nr. 2370 din 08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, trebuie adusă la îndeplinire de bună voie, în caz contrar creditorul având posibilitatea de a-l constrânge pe debitor la executare doar conform procedurii reglementate de art. 24 din Legea 554/2004.

Această procedură specială implică intervenția instanței de executare, iar în acest sens art. 25. - (1) din Legea 554/2004 prevede că instanța de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț), instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ, (...).

În prezenta speță, instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ este Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere aspectele de fapt și de drept expuse anterior, ținând seama și de caracterul de ordine publică al competenței în materia contestațiilor la executare, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 1 București, cu consecința declinării competenței în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința nr. 16 pronunțată în data de 13 ianuarie 2021, Curtea de Apel București a admis excepția de necompetență materială, a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ.

În motivarea soluției, a reținut că, în cauză este necontestat faptul că obiectul litigiului de față vizează contestația la executare formulată de petentul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2019, precum și a actelor de executare emise de B.E.J. B. în data de 03.12.2019 în dosarul de executare silită nr. x/2019, deschis la cererea unui număr de 2139 de creditori (A. ș.a.).

Or, potrivit art. 651 (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel., "".

Astfel fiind, competentă material cu soluționarea prezentei contestații este Judecătoria Sectorului 1, iar nu Curtea de Apel București așa cum în mod eronat a apreciat prima instanță învestită, prevederile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 nefiind incidente în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, petentul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a formulat contestație la executare împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2019, precum și a actelor de executare emise de B.E.J. B. în data de 03.12.2019 în dosarul de executare silită nr. x/2019, deschis la cererea unui număr de 2139 de creditori (A. ș.a.).

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că în speță titlul executoriu ce stă la baza executării silite este reprezentat de sentința nr. 1901din 26 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a - contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, fiind obligată pârâtul să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicarea a dispozițiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 47/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la executarea obligației.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii."

Contestatorul Guvernul României a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea formelor de executare silită demarate împotriva acesteia în dosarul de executare silită nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin urmare, acțiunea contestatoarei are natura juridică a unei contestații la executare, ceea ce, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, atrage incidența dispozițiilor de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Astfel fiind, nu are incidență în cauză norma de competență prevăzută pentru instanța de executare de la art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2004, conform căreia instanța de executare este "instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ", întrucât aceste dispoziții stabilesc instanța de executare pentru procedura reglementată de art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.

Or, în prezenta cauză, este vorba despre o contestație la executare, reglementată de dreptul comun, reprezentat de art. 651 C. proc. civ., și nu de o executare întemeiată pe dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage incidența prevederilor art. 2 lit. ț) din Legea nr. 554/2044 în ceea ce privește instanța de executare.

În cauză, sediul debitorului Guvernul României se află în circumscripția Judecătoriei Sector 1 București, căreia îi revine competența de soluționare a cauzei în temeiul art. 651 alin. (1) și (3) din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, secția a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul GUVERNUL ROMÂNIEI prin Secretariatul General al Guvernului, împotriva încheierii de încuviințare a executării silite, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2019, precum și a actelor de executare emise de B.E.J. B. în data de 03.12.2019 în dosarul de executare silită nr. x/2019, deschis la cererea unui număr de 2139 de creditori (A. ș.a.)., în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, secția a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2021.