ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1570/2024

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.08.2022 sub dosar nr. x/2022, reclamantele A., B., C. și D. i-au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Prim-Ministrul României, solicitând executarea silită a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă de la pronunțare.

Astfel, arată că prin decizia ÎCCJ nr. 2370/08.05.2019 debitorul a fost obligat să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a disp. art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei menționate și până la executarea obligației.

Debitorul nu a executat până la formularea prezentei cereri de executare silită obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 502 pronunțată în data de 24 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele C., A., B. și D., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Primul Ministru al României - E., ca efect al intervenirii prescripției dreptului de a cere executarea silită.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 502 din data de 24 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au exercitat calea de atac a recursului recurentele - reclamante C., A., B. și D., și, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., acestea au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe, pentru a se pronunța pe fondul cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului recurentele au arătat că sentința de fond a săvârșit două erori.

În primul rând, arată că, în condițiile în care ziua de 07.08.2022 a căzut într-o zi de duminică, zi nelucrătoare, termenul de prescriptie s-a prelungit până în prima zi lucrătoare următoare, respectiv până luni 08.08.2022, conf. disp. art. 181 alin. (2) C. proc. civ., astfel că cererea de chemare în judecată, depusă la poștă cu scrisoare recomandată, în data de 08.08.2022, a fost depusă în termenul legal.

În al doilea rând, mai susțin recurentele că H.G. nr. 746/08.06.2022 este un act de executare, astfel că acestea apreciază ca hotararea de guvern antereferita este o executare imperfectă, incompletă, dar rămâne totuși, un act de executare.

Or, potrivit art. 709 pct. I C. proc. civ., orice act voluntar de executare anterior executarii silite întrerupe prescriptia dreptului de a cere executarea silită.

Ca urmare, la data de 08.06.2022, când a fost efectuat actul de executare mentionat în precedent, a fost întrerupta prescriptia anterioara și a inceput sa curgă un nou termen de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, tot de 3 ani, astfel încât cererea de executare silită introdusă la data de 08.08.2022 este introdusă în termenul legal.

Solicită astfel a se constata că cererea recurentelor de executare silită în conditiile LCA a fost introdusă în termen legal, că în mod gresit a fost admisă de instanța de fond exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silită, motiv pentru care solicită casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru a fi judecată pe fond.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentele - reclamante niciunul din cei doi intimați - pârâți, respectiv Prim-ministrul României și Guvernul României, nu a formulat întâmpinare, deși cererea de recurs le-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 08.06.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19 martie 2014, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de solicitarea recurentelor - reclamante, de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise și a reținut dosarul spre soluționare asupra cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate și a normelor procedurale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantele C., B., D. și A. este fondat, motiv pentru care se impune a fi admis, în considerarea argumentelor arătate în continuare:

Prin cererea formulată reclamantele A., B., C. și D. i-au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Prim-Ministrul României, solicitând executarea silită a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă de la pronunțare.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în faza procedurii scrise, pârâții au invocat, în susținerea apărării lor, excepția precripției dreptului de a obține executarea silită, excepția lipsei de obiect a cererii pendinte și implicit a interesului, precum și excepția inadmisibilității cererii, formulând deopotrivă și apărări pe fond.

Analizând mai întâi excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, instanța de fond, deși în mod corect a constatat că în cauză a operat suspendarea termenului de prescripție în baza art. 41 din Anexa 1 la Decretul nr. 195/16.03.2020 emis de Președintele României și art. 62 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020 emis de Președintele României (privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgență pe teritoriul României), pentru perioada stării de urgență, anume 16.03.2020-14.05.2020 (60 zile), eronat a reținut, totuși, că termenul de prescripție s-a împlinit în data de 07.08.2022, în condițiile în care aceasta era o zi nelucrătoare, fiind o zi de duminică.

Dat fiind faptul că ultima zi pentru exercitarea dreptului de a obține executarea silită s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, prima instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora " 2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează".

Astfel, în condițiile în care termenul de prescripție a expirat în data de 07.08.2022, iar aceasta a fost o zi de duminică, nelucrătoare, prin raportare la dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, contrar celor reținute de instanța de fond, constată că ultima zi în care partea mai putea exercita dreptul de a cere executarea silită a fost 08.08.2022 (într-o zi de luni), aceasta fiind "prima zi lucrătoare care urmează", în sensul normei legale anterior menționate.

Cum cererea de executare silită a fost transmisă prin poștă la data de 08.08.2022, conform ștampilei aplicate pe plicul de expediere atașat la dosarul de fond, aspect corect reținut de prima instanță, rezultă că partea era în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, de 3 ani, prevăzut de art. 706 alin. (1) din C. proc. civ., data de 08.08.2022, fiind chiar ultima zi în care partea mai putea exercita respectivul drept.

Prin urmare, soluția care se impunea era aceea de respingere a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de intimații - pârâți, ca nefondată.

Constatând, așadar, că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost nelegal admisă de prima instanță, care a omis a face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile recurentelor, motiv pentru care urmează a admite recursul acestora, a casa sentința recurată și rejudecând, a respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de pârâți, ca nefondată și, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul dreptului la un proces echitabil și al dreptului la apărare, fiind, totodată, impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumente/apărări ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, instanța de fond, având în vedere ordinea de soluționare a excepțiilor, astfel cum este reglementată la art. 248 C. proc. civ., va analiza și se va pronunța cu privire la toate apărările pârâților din cuprinsul întâmpinării depuse în primul ciclu procesual, atât cele ce vizează excepțiile lipsei de obiect a cererii și implicit a interesului și inadmisibilității cererii, cât și apărările ce vizează fondul cererii de executare silită, având în vedere deopotrivă și motivele de fapt și de drept invocate de reclamante și toate probele administrate, inclusiv excepția de neconstituționalitate și excepția de nelegalitate invocate de acestea prin Notele depuse la data de 04.11.2022 și neanalizate de prima instanță raportat la soluția dată excepției prescripției, eronat admisă de aceasta.

Temeiul soluției pronunțate în recurs

Având în vedere aceste considerente, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantele C., B., D. și A., va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de pârâți, ca nefondată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. - Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanții C., B., D. și A. împotriva sentinței civile nr. 502 din Camera de Consiliu din data de 24 martie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și rejudecând:

Respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de pârâți, ca nefondată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.