ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1955/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, la data de 22.10.2021, sub nr. x/2021, astfel cum a fost precizată la data de 18.11.2021, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Subdiviziunea administrativ teritorială a Sectorului 1 din Municipiul București, Primarul Sectorului 1 B., C. și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Interes Public, în principal, constatarea nulității absolute a următoarelor acte: mandar fără număr și dată, transmis ANRSC în data de 25.11.2020 prin care pârâtul C. a fost mandatat de primarul ales în data de 27.09.2020, document indicat prin Nota de control încheiată la data de 15.03.2021 la Sectorul 1 al Municipiului București, înregistrată la registratura Primăriei Sectorului 1 cu numărul de înregistrare x/15.03.2021; nota de control încheiată la data de 15.03.2021 la Sectorul 1 al Municipiului București înregistrată la registratura Primăriei Sectorului 1 cu număr de înregistrare x/15.03.2021 de către ANRSC, ca document subsecvent și încheiat în legătură cu mandatul ilicit conferit pârâtului C. de către primarul B.; procesul-verbal nr. x din data de 15.03.2021 și, în secundar, constatarea delictului civil și atragerea răspunderii delictuale civile, în solidar, a pârâților B. și C., cu recuperarea prejudiciului de la aceștia - în cuantum de 2 RON. Prin sentința civilă nr. 3719 din data de 12 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta A. și pe pârâții Subdiviziunea Administrativ Teritorială a Sectorului 1 din Municipiul București prin Primar B., Primarul Sectorului 1 B., C., Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, în favoarea Tribunalului București. Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 1 București, prin raportare la calificarea cererilor în justiție (întemeiate pe dispoziții art. 30 C. civ.), a reținut că reclamanta a învestit instanța cu soluționarea unui capăt principal de cerere privind constatarea nulității absolute a mandatului transmis ANRSC în data de 25.11.2020 prin care pârâtul C. a fost mandatat de Primarul Sectorului 1, soluționarea celorlalte capete de cerere depinzând de soluția dată acestui capăt principal de cerere. În al doilea rând, instanța a apreciat, prin prisma dispozițiilor art. 196 alin. (1) din Codul administrativ potrivit cărora "În exercitarea atribuțiilor ce le revin, autoritățile administrației publice locale adoptă sau emit, după caz, acte administrative cu caracter normativ sau individual." și art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", că mandatul a cărui anulare se solicită este un act administrativ cu caracter individual. Prin urmare, în opinia instanței, competența de soluționare revine instanței de contencios administrativ potrivit art. 1 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv Tribunalului București (având în vedere calitatea emitentului actului contestat).

A doua instanță învestită. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021 la data de 16.05.2021. În ședința publică din data de 19.09.2022, apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare în parte la judecată, în sensul că renunță la judecată în ceea ce privește capătul de cerere prin care a solicitat constatarea nulității mandatului fără număr și dată, transmis ANRSC în data de 25.11.2020 prin care dl. C. a fost mandatat de dna. primar B., document indicat prin "Nota de control" încheiată la data de 15.03.2021 la Sectorul 1, cu nr. de înregistrare x/15.03.2021; ca urmare a renunțării la primul punct înțelege să renunțe la judecata împotriva pârâtului C.; renunță la capătul de cerere prin care a solicitat constatarea nulității procesului-verbal nr. x de constatare și sancționarea a contravențiilor din data de 15.03.2021 încheiat de agentul constatator al ANRSC și renunță la capătul de cerere privind atragerea răspunderii delictuale civile a primarului B. și a dlui C. ca urmare a schimbării cadrului procesual din materie civile în materie contencioasă. Tribunalul a dispus disjungerea din prezenta cerere de chemare în judecată a capetelor de cerere cu privire la care s-a formulat cerere de renunțare în parte la judecată, respectiv disjungerea următoarelor capete de cerere: constatarea nulității mandatului fără număr și dată, transmis ANRSC în data de 25.11.2020 prin care dl. C. a fost mandatat de dna. primar B., document indicat prin "Nota de control" încheiată la data de 15.03.2021 la Sectorul 1, cu nr. de înregistrare x/15.03.2021; constatarea nulității procesului-verbal nr. x de constatare și sancționarea a contravențiilor din data de 15.03.2021 încheiat de agentul constatator al ANRSC și atragerea răspunderii delictuale civile a primarului B. și a dlui C. ca urmare a schimbării cadrului procesual din materie civile în materie contencioasă și dispune formarea unui nou dosar, cu termen de judecată în data de astăzi. Tribunalul, în prezentul dosar în cadrul căruia instanța de judecată a rămas investită cu capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a notei de control încheiate la data de 15.03.2021 la Sectorul 1 al Municipiului București, înregistrată la registratura Primăriei Sectorului 1 cu nr. de înregistrare x/15.03.2021 de către ANRSC, a pus în discuție excepția necompetenței materiale a prezentei instanțe în soluționarea cererii deduse judecății, excepție invocată în cuprinsul întâmpinării formulate în combaterea cererii. Prin sentința civilă nr. 4442 din data de 19.09.2022, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționarea a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, în favoarea Curții de Apel București – Secțiile de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Normele care reglementează competența materială sunt norme de ordine publică, acestea având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot conveni să deroge de la aceste norme, nici chiar cu autorizarea instanței. În acest sens sunt și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., care statuează că necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad. În cauză, în raport de criteriul poziționării autorității publice pârâte - Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice în sistemul administrației publice și de obiectul principal al acțiunii în contencios, anularea unui act emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de apel București, Secțiile de contencios administrativ și fiscal.

A treia instanță învesită. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021 la data de 28.10.2022. Prin sentința civilă nr. 2274 din data de 29.11.2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că, în cauză, capătul de cerere principal l-a reprezentat constatarea nulității absolute a mandatului fără număr și dată, transmis ANRSC în data de 25.11.2020. Capătul de cerere având ca obiect anularea notei de control din data de 15.03.2021, emisă de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice are caracter accesoriu în raport de capătul de cerere principal având ca obiect anularea mandatului, singurul motiv de nelegalitate invocat cu privire la nota de control fiind reprezentat de nelegalitatea mandatului, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată. Conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ. "cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120." Tribunalul a soluționat capătul de cerere principal, luând act de renunțarea reclamantei la judecata acestuia. Renunțarea la judecata unui capăt de cerere nu echivalează cu o modificare a cererii inițiale peste termen, întrucât, în acest fel s-ar încălca prevederile art. 204 alin. (1) teza I C. proc. civ., conform cărora "reclamantul poate să își modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat." Așadar, pe această cale nu se poate transforma o cerere accesorie în cerere principală, de competența unei alte instanțe judecătorești, în cadrul căreia să se invoce nelegalitatea mandatului pe calea unei excepții de nelegalitate. Având în vedere aceste considerente, în baza art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Subdiviziunea Administrativ Teritorială a Sectorului 1 din Municipiul București, Primarul Sectorului 1 B., C. și Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Interes Public și vizează constatarea nulității absolute a următoarelor acte: mandat fără număr și dată, transmis ANRSC în data de 25.11.2020 prin care pârâtul C. a fost mandatat de primarul ales în data de 27.09.2020, document indicat prin Nota de control încheiată la data de 15.03.2021 la Sectorul 1 al Municipiului București, înregistrată la registratura Primăriei Sectorului 1 cu numărul de înregistrare x/15.03.2021; nota de control încheiată la data de 15.03.2021 la Sectorul 1 al Municipiului București înregistrată la registratura Primăriei Sectorului 1 cu număr de înregistrare x/15.03.2021 de către ANRSC, ca document subsecvent și încheiat în legătură cu mandatul ilicit conferit pârâtului C. de către primarul B.; procesul-verbal nr. x din data de 15.03.2021 și, în secundar, constatarea delictului civil și atragerea răspunderii delictuale civile, în solidar, a pârâților B. și C., cu recuperarea prejudiciului de la aceștia - în cuantum de 2 RON. În ședința publică din data de 19.09.2022, în fața Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, apărătorul reclamantei a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare în parte la judecată, în sensul că renunță la judecată în ceea ce privește capătul de cerere prin care a solicitat constatarea nulității mandatului fără număr și dată, transmis ANRSC în data de 25.11.2020 prin care dl. C. a fost mandatat de dna. primar B., document indicat prin "Nota de control" încheiată la data de 15.03.2021 la Sectorul 1, cu nr. de înregistrare x/15.03.2021; ca urmare a renunțării la primul punct înțelege să renunțe la judecata împotriva pârâtului C.; renunță la capătul de cerere prin care a solicitat constatarea nulității procesului-verbal nr. x de constatare și sancționarea a contravențiilor din data de 15.03.2021 încheiat de agentul constatator al ANRSC și renunță la capătul de cerere privind atragerea răspunderii delictuale civile a primarului B. și a dlui C. ca urmare a schimbării cadrului procesual din materie civile în materie contencioasă. După disjungerea acestui capăt de cerere, instanța de judecată a rămas investită cu capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a notei de control încheiate la data de 15.03.2021 la Sectorul 1 al Municipiului București, înregistrată la registratura Primăriei Sectorului 1 cu nr. de înregistrare x/15.03.2021 de către ANRSC. Problema care a generat conflictul de competență între instanțele de judecată privește stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei și a calității părților implicate în litigiul dedus judecății. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referință, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." În interpretarea și aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut, cu caracter unitar, că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează: 1. criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat; 2. criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat. Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, iar în cazul în care litigiul nu are caracter fiscal, pentru departajarea competenței tribunalului de cea a curții de apel relevant este rangul autorității publice emitente a actului contestat sau care este parte în contractul administrativ. În raport cu obiectul litigiului dedus judecății, anularea unui act emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, Înalta Curte constată că sub aspectul competenței de soluționare, cauza intră sub incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/204, față de împrejurarea că, în speță, se solicită anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică de nivel central. În acest context, având în vedere criteriul poziționării autorității publice pârâte - Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice în sistemul administrației publice și de obiectul principal al acțiunii în contencios, anularea unui act emis de Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății este de competența Curții de Apel.

Temeiul de drept al soluției. În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.