ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanții Municipiul Sibiu prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și A. S.A., au solicitat anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x/1997, obligarea pârâtei A. S.A. la predarea în deplină proprietate a drumului public cuprins între strada x și Podul spre Cartierul Terezian, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a suprafeței de teren în domeniul public al Municipiului Sibiu, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1085 din data de 18 mai 2020, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanții Municipiul Sibiu prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și A. S.A., în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "litigiile ... privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale... se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel." Reclamanții au solicitat anularea unui act emis de o autoritate publică centrală, deci cererile împotriva acesteia se soluționează în primă instanță de curtea de apel. Din punct de vedere teritorial, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competența aparține Curții de Apel Alba Iulia, instanța de la sediul reclamanților și cel al pârâtului A. S.A., iar nu Curții de Apel București cum au solicitat pârâții. Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel. Alin. (3) din același act normativ prevede că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Calitate de autoritate publică, în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, de organ care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, are în această cauză numai pârâtul Ministerul Economiei, în timp ce pârâtul A. S.A. este beneficiar al actului emis de autoritatea publică. Reclamanții Municipiul Sibiu prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu nu acționează în calitatea lor de autorități publice, ci în prezentul litigiu sunt persoane care se pretind vătămate prin actul atacat. Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. Așadar litigiul dedus judecății nu se poartă între două autorități publice, ci între o autoritate publică – pârâtul Ministerul Economiei, emitent al actului administrativ considerat nelegal, împreună cu pârâtul A. S.A., beneficiarul actului, pe de o parte, iar pe de altă parte persoanele care se consideră vătămate prin actul atacat, respectiv reclamanții Municipiul Sibiu prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu, care nu acționează în regim de putere publică, ci adresându-se instanței de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. La stabilirea normelor de competență teritorială din art. 10 alin. (3) al Legii nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere raportul de putere caracteristic dreptului administrativ și a hotărât că litigiile trebuie judecate de instanțele mai apropiate teritorial de partea "slabă" a acestui raport, iar nu de cea de la sediul emitentul actului atacat. Așadar, din punct de vedere teritorial, nu poate fi competentă instanța de la sediul emitentului actului, ci instanțele de la sediul beneficiarului sau a persoanei pretins vătămate, iar în cauza de față acestea coincid, deci competența aparține Curții de Alba Iulia.

A doua instanță învestită. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal la data de la data de 02.04.2021. Prin sentința civilă nr. 114/26.05.2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ si fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de reclamantul Municipiul Sibiu prin Primar și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței: Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. De asemenea, Curtea a avut în vedere că reclamanții au calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora. Așadar se constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică. Chiar dacă unul dintre pârâți are sediul în Sibiu, fiind un litisconsorțiu procesual pasiv, competența teritorială este alternativă, caz în care alegerea instanței aparține reclamantului. Cum în prezenta cauză reclamanții au solicitat expres declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de către reclamantul Municipiul Sibiu prin Primar și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamanții Municipiul Sibiu prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și A. S.A., în favoarea Curții de Apel București.

A treia instanță învestită. Pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal cauza a fost înregistrată la data de 20.07.2021. Prin sentința civilă nr. 334 din data de 22.02.2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Consiliul Local al Municipiului Sibiu și Municipiul Sibiu prin Primar și pe pârâții A. S.A. și Ministerul Economiei, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel București a reținut că obiectul principal al acțiunii deduse judecății constă în anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x/1997 eliberat de Ministerul Industriei și Comerțului în favoarea S.C. Independenta S.A.. Totodată Curtea a constatat că, în condițiile în care această acțiune a fost formulată de reclamanții Municipiul Sibiu prin primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu ce au calitatea de autorități publice, în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului." Pe de alta parte, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali. Potrivit prevederilor legale menționate, reclamantul are prerogativa de a alege între instanțele deopotrivă competente în situația în care sunt mai mulți pârâți (în prezenta cauză pârâți fiind Ministerul Economiei cu sediul în București și A. S.A. cu sediul în Sibiu). Or, reclamanții și-au exprimat opțiunea în ceea ce privește alegerea curții de apel din punct de vedere teritorial, prin Notele scrise pe care le-au depus la 9.03.2020 la Tribunalul București, note prin care au solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a acestei instanțe invocată de pârâta A. S.A. prin întâmpinare și declinarea competenței în favoarea instanței competente, respectiv Curtea de Apel Alba Iulia. Prin urmare, Curtea a constatat că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză este Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Municipiul Sibiu prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu vizează anularea parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria x nr. x/1997, obligarea pârâtei A. S.A. la predarea în deplină proprietate a drumului public cuprins între strada x și Podul spre Cartierul Terezian, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate a suprafeței de teren în domeniul public al Municipiului Sibiu. Problema care a generat conflictul de competență între instanțele de judecată privește stabilirea competenței teritoriale procesuale, din perspectiva obiectului cauzei și a calității părților implicate în litigiul dedus judecății. Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare în perioada de referință, "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Dispozițiile enunțate mai sus instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ. În raport de rangul autorității în cadrul sistemului administrativ, în mod corect s-a reținut de instanțele de judecată implicate în cauza pendinte că pentru soluționarea cererii deduse judecății, competența materială aparține curții de apel. Cu privire la competența teritorială, relevante sunt dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului." Acțiune ce face obiectul dosarului de față a fost formulată de reclamanții Municipiul Sibiu prin primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu ce au calitatea de autorități publice și în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, aceștia se pot adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului. Relevante sunt și dispozițiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia, iar în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali. În raport de aceste dispoziții, reclamantul are prerogativa de a alege între instanțele deopotrivă competente în situația în care sunt mai mulți pârâți, iar în cauza dedusă judecății reclamanții puteau alege între două instanțe – Curtea de Apel București în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului Ministerul Economiei și Curtea de Apel Alba Iulia în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei A. S.A.. Înalta Curte observă că reclamanții, prin Notele scrise pe care le-au depus la data de 9.03.2020 la Tribunalul București, și-au exprimat opțiunea în ceea ce privește alegerea curții de apel din punct de vedere teritorial și anume Curtea de Apel Alba Iulia context în care competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Municipiul Sibiu prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Sibiu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și A. S.A., va fi stabilită în favoarea Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal instanță în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtei A. S.A..

Temeiul de drept al soluției. În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia – secția contencios administrativ și fiscal.