ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3770/2021

Ședința publică din data de 17 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.10.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Autoritatea de Management Programul Operațional Regional, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Notei de neconformitate nr. x/07.01.2020 și a Deciziei nr. 209/27.03.2020.

2.1 Prin sentința civilă nr. 84 din 12 ianuarie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sibiu prin primar și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului Sibiu, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea acestei soluții, în contextul enunțării dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. e) și g) din O.U.G. nr. 66/2011, aplicând dispozițiile legale situației de fapt existente în prezenta cauză, și având în vedere ansamblul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, instanța a constatat că în raportul de drept administrativ dedus judecății nu Municipiul Sibiu are calitatea de autoritate publică în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, acesta fiind beneficiarul contractului de finanțare, ci Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Direcția Generală Programul Operațional Regional, Serviciul Constatare Nereguli Antifraudă este organul de stat care acționează în regim de putere publică, iar în virtutea competenței legale, de gestionare a fondurilor europene a și emis actele administrative care sunt contestate în prezenta cauză, Municipiul Sibiu având, în speță, calitatea de persoană vătămată.

Astfel, reținând incidența prevederilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, care consacră competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul reclamantului, reținând că în speță nu are relevanță calitatea de autoritate publică a reclamantului, iar norma instituită prin art. 10 alin. (3) din Legea 554/2004 trebuie interpretată raportat la poziția de inferioritate a reclamantului, instanța a considerat că Tribunalul Sibiu este competent să soluționeze cauza.

2.1 Prin sentința civilă nr. 196 din 2 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a fost declinată competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată din oficiu judecata și a fost înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Sibiu a apreciat că instanța de la sediul pârâtului este competentă să judece prezenta cauză, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii la Tribunalul București, reținând că reclamantul Municipiul Sibiu este, potrivit Codului administrativ, persoană juridică de drept public, neîncadrându-se în teza alin. (1) a art. 10 alin. (3) din legea menționată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul Municipiul Sibiu în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Autoritatea de Management Programul Operațional Regional, a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea Notei de neconformitate nr. x/07.01.2020 și a Deciziei nr. 209/27.03.2020.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente teritorial în funcție de interpretarea dată art. 10 alin. (3) C. proc. civ. prin raportare la calitatea reclamantului de persoană juridică de drept public și calitatea în care acesta a contractat.

Înalta Curte constată că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea titlului de creanță reprezentat de Nota de neconformitate nr. x/07.01.2020 și a Deciziei nr. 209/27.03.2020, emise în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, în contextul verificării contractului de finanțare pentru proiectul cod SMIS 121888, cu titlul Construcție nouă cu destinația de creșă la Școala Gimnazială nr. 1, astfel că, în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reglementează competența teritorială de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Totodată, art. 96 din O.U.G. nr. 57/2019 prevede că "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".

Așadar, având în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Sibiu este persoană juridică de drept public, care se regăsește în concret în definiția noțiunii de instituție publică locală, Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, prevederile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 antereferite, care atribuie competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la sediul pârâtului, fără a distinge după calitatea pârâtului, competența teritorială fiind stabilită de legiuitor în mod exclusiv în raport cu calitatea pe care o are reclamantul.

Așa fiind, suntem în prezenta unei necompetențe teritoriale exclusive, de ordine publică, prevăzută de dispoziții speciale, pe care părțile nu o pot înlătura, instanța putând să o invoce din oficiu în condițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, în considerarea calității de autoritate publică a reclamantului Municipiul Sibiu și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, care este în municipiul București, față de cele anterior arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Sibiu prin primar și pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Autoritatea de Management Programul Operațional Regional, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.