ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4249/2003

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 3614/2003 numitul N.G. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 689 din 1 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în sensul anulării ei ca fiind contrară deciziei civile nr. 1730 din 25 iunie 2002 a aceleiași instanțe. Revizuientul a invocat prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.civ., arătând că ambele pricini sunt contestații la executare formulate de debitorul său G.D. și că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei decizii. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 1408 din 12 iunie 2003 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții Supreme de Justiție, ca instanță mai mare în grad potrivit prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc.

civ. La Curtea Supremă de Justiție cauza a fost înregistrată cu nr. 3713/2 iulie 2003. Intimatul G.D.a formulat întâmpinare, susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și a solicitat respingerea cererii de revizuire. Examinând actele și lucrările celor două dosare în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, Curtea reține caracterul nefondat al cererii formulate. Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Această cale extraordinară de atac constituie, așa cum s-a apreciat în mod constant în doctrină, un remediu procesual împotriva încălcărilor aduse unora dintre puținele prezumții absolute cunoscute în dreptul civil și anume autoritatea de lucru judecat, astfel cum aceasta este definită prin art. 1201 C. civ. În speță, Curtea constată că tripla identitate la care se referă textul menționat, coroborat cu prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu este întrunită. Cele două contestații la executare au și obiect și cauză juridică diferite. Astfel, prin prima decizie, cea pronunțată la 25 iunie 2002, a fost anulată publicația de vânzare la licitația publică ce face obiectul dosarului execuțional nr. 19308/1999.

Cea de-a doua (decizia din 1 aprilie 2003), anulează actele de executare din dosarul execuțional nr. 277 Ex/30 august 2002 pentru o cotă de 7/8 din același imobil. Cele două executări silite au temeiuri diferite (ipotecă convențională, respectiv ipotecă execuțională) și soluții care nu sunt identice. Mai mult, în timpul celei de-a doua judecăți revizuientul a invocat în mod constant pretinsa autoritate de lucru judecat, excepție care în mod corect i-a fost respinsă prin ultima decizie a Curții de Apel. Așa fiind, se constată că prezenta cerere de revizuire nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de N.G. împotriva deciziei nr. 689 din 1 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2003.