ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4249/2003

Asupra cererii de revizuire  de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara sub nr. 3614/2003 numitul N.G. a solicitat revizuirea

deciziei civile nr. 689 din 1 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara în sensul anulării ei ca fiind contrară deciziei civile nr. 1730 din

25 iunie 2002 a aceleiași instanțe.

Revizuientul a invocat prevederile

art. 322 pct. 7 C. proc.civ., arătând că ambele pricini sunt contestații la

executare formulate de debitorul său G.D. și că a fost încălcată autoritatea de

lucru  judecat a primei decizii.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 1408 din 12 iunie 2003 și-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții Supreme de Justiție, ca instanță  mai

mare în grad potrivit prevederilor art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

La Curtea Supremă de Justiție cauza

a fost înregistrată cu nr. 3713/2 iulie 2003.

Intimatul G.D.a formulat

întâmpinare, susținând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ. și a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând actele și lucrările celor

două dosare în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice, Curtea reține

caracterul nefondat al cererii formulate.

Potrivit prevederilor art. 322 pct.

7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere „dacă există hotărâri definitive

potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate”.

Această cale extraordinară de atac

constituie, așa cum s-a apreciat în mod constant în doctrină, un remediu

procesual împotriva încălcărilor aduse unora dintre puținele prezumții absolute

cunoscute în dreptul civil și anume autoritatea de lucru judecat, astfel cum

aceasta este definită prin art. 1201 C. civ.

În speță, Curtea constată că tripla

identitate la care se referă textul menționat, coroborat cu prevederile art.

322 pct. 7 C. proc. civ., nu este întrunită.

Cele două contestații la executare

au și obiect și cauză juridică diferite.

Astfel, prin prima decizie, cea

pronunțată la 25 iunie 2002, a fost anulată publicația de vânzare la licitația

publică ce face obiectul dosarului execuțional nr. 19308/1999.

Cea de-a doua (decizia din 1 aprilie

2003), anulează actele de executare din dosarul execuțional nr. 277  Ex/30

august 2002 pentru o cotă de 7/8 din același imobil.

Cele două executări silite au

temeiuri diferite (ipotecă convențională, respectiv ipotecă  execuțională) și

soluții care nu sunt identice.

Mai mult, în timpul celei de-a doua

judecăți revizuientul a invocat în mod constant pretinsa autoritate de lucru

judecat, excepție care în mod corect i-a fost respinsă prin ultima decizie a

Curții de Apel.

Așa fiind, se constată că prezenta

cerere de revizuire nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 322

pct. 7 C. proc. civ., urmând a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de N.G. împotriva deciziei nr. 689 din 1 aprilie 2003 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  24 octombrie  2003.