ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1948/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 03.12.2020, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, petentul Spitalul Clinic Filantropia a formulat, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., a solicitat anularea Deciziei Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor nr. 2100/C1/2285 pronunțată la data de 13.11.2020, prin care s-a admis contestația formulată de S.C. B. S.R.L. în contradictoriu cu Spitalul Clinic Filantropia, a respins cererea de intervenție formulată de S.C. A. S.R.L., a anulat raportul procedurii de atribvuire și actele subsecvente și a obligat autoritatea contractantă la reevaluarea ofertelor cu respectarea prevederilor documentației de atribuire și a legislației incidente. La data de 12.01.2021, petentul Spitalul Clinic Filantropia a depus cerere de renunțare la judecata plângerii în temeiul dispozițiilor art. 406 din C. proc. civ.

Hotărârea primei instanțe. Prin decizia civilă nr. 29 din data de 13.01.2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea petentului la judecata plângerii, în cauza ce are ca obiect plângerea formulată de petentul Spitalul Clinic Filantropia, împotriva Deciziei nr. 2100/C1/2285/13.11.2020, pronunțată de Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, în contradictoriu cu intimatele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., a obligat petentul la plata către intimata B. S.R.L. a sumei de 5000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată reduse și a respins cererea intimatei A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei civile nr. 29 din data de 13.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petentul Spitalul Clinic Filantropia, criticând hotărârea sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, excepție invocată din oficiu la termenul de dezbateri din data de 05 aprilie 2023, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate că recursul s-a perimat, pentru argumentele ce succed. Prealabil, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare". Dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., reglementează instituția perimării cererii și prevăd că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." În speță, Înalta Curte constată că prin încheierea de ședință din data de 02.02.2022 s-a dispus suspendarea judecății recursului, pentru lipsa nejustificată a părților. Încheierea de ședință din data de 02.02.2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la 02.08.2022. Deși încheierea de ședință din data de 02.02.2022 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. civ. De asemenea, este de observat că, în interiorul termenului de 6 luni care s-a împlinit la 02.08.2022, niciuna dintre părțile interesate nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, de " redeschidere" conform dispozițiilor art. 415 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare. Totodată, se reține că în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept,chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții,timp de 6 luni", iar părțile interesate nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu au făcut dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor. Or, în conformitate cu dispozițiile legale menționate supra, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii. Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului promovat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 02.02.2022, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici nu au făcut dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni. În aceste condiții, constatând că de la momentul suspendării judecății, și anume 02.02.2022, până la 02.08.2022, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același Cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și că nu există nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum sunt prevăzute la art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepția perimării este fondată și, implicit, constată că recursul promovat în cauză s-au perimat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În considerarea argumentelor expuse, având în vedere lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va constata perimat recursul.