ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1935/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Comuna ION CORVIN în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediul de Afaceri Organismul Intermediar pentru Energie și Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat, în principal, obligarea copârâtelor să-și îndeplinească obligațiile contractuale angajate prin contractul nr. x/2013 care este realizat în proporție de 90% și din motive necunoscute refuză ultima tranșă de plată în suma de 2.144.410,32 RON și, în subsidiar, admiterea cererii formulate și obligarea copârâtelor la plata sumei de 372.782,31 RON către A. S.A. reprezentând cheltuieli colaterale din surse proprii în vederea punerii în funcțiune a instalației eoliene și biogaz, respectiv racordarea la rețeaua electrică.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1561 din data de 11.05.2016 Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității; a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Ion Corvin, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei – Organismul Intermediar pentru Energie și Ministerul Finațelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene prin AMPOS-CCE, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 1561 din data de 11.05.2016, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Comuna Ion Corvin.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția de perimare a cererii de recurs, excepție invocată din oficiu la termenul de dezbateri din data de 05 aprilie 2023, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată, urmând să constate că recursul s-a perimat, pentru argumentele ce succed. Prealabil, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 499 din C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare". Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă". Prin încheierea de ședință din data de 15.05.2019 cauza a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 Prin decizia nr. 1905 din data de 19 mai 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2016 Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a anulat recursul declarat de reclamanta COMUNA ION CORVIN împotriva sentinței civile nr. 4167 din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca fiind nemotivat. În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că, prezenta cauză a fost suspendată la data de 15.05.2019 în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016, soluționare ce a intervenit la data de 19.05.2020 prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a Deciziei nr. 1905. Conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ. "judecata cauzei suspendare se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor". Prin referatul întocmit de primul-grefier al secției de contencios administrativ și fiscal la data de 24.10.2022 s-a propus fixarea unui termen de judecată pentru efectuarea verificărilor prevăzute de art. 48 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015. Prin rezoluția din data de 31.10.2022 s-a fixat termen de judecată la data de 05.04.2023, în ședință publică, cu citarea părților. La data de 15.11.2022, intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei cu motivarea că din informațiile obținute de la arhiva secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2016, rezultă că acest dosar a fost arhivat la Curtea de Apel București din anul 2021, și pe cale de consecință, în cauză nu mai subzistă motivul de suspendare și să se aibă în vedere eventuala perimare a dosarului de față. Într-adevăr, conform dispozițiilor art. 417 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes", însă cererea din data de 15.11.2022 depusă de către intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene nu a fost formulată în vederea judecării procesului, ci pentru constatarea perimării. În speță, Înalta Curte constată că Decizia nr. 1905 din data de 19.05.2020 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., iar părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., însă având în vedere că niciuna dintre părțile interesate nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol, cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene la data de 15.11.2022, după împlinirea termenul de perimare nu poate înlătura consecințele stării de pasivitate a acestora. Astfel, Înalta Curte va avea în vedere că dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., reglementează instituția perimării cererii și prevăd că: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, se reține că în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, părțile interesate nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății înainte de a se împlini termenul de perimare și nici nu au făcut dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor. Or, în conformitate cu dispozițiile legale menționate, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează de drept, atât în etapa judecății în prima instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, precum și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii. Așadar, în analiza prioritară a excepției absolute și peremptorii de perimare a judecății recursului promovat în prezenta cauză, excepție invocată din oficiu, conform art. 420 alin. (2) C. proc. civ., instanța va reține că, atâta vreme cât pricina a rămas în nelucrare, începând cu data de 19.05.2020, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici nu au făcut dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, suspendarea se datorează pasivității exclusive a părților, fiind menținută mai mult de 6 luni. În aceste condiții, constatând că de la momentul suspendării pronunțării Deciziei nr. 1905 și anume 19.05.2020, până la 19.11.2020, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., părțile nu au formulat cerere de redeschidere a procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 1 din același Cod, că în aceeași perioadă nu s-a îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și că nu există nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, astfel cum sunt prevăzute la art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că excepția perimării este fondată și, implicit, constată că recursul promovat în cauză s-au perimat.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În considerarea argumentelor expuse, având în vedere lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și va constata perimat recursul.