Decizia nr. 1905/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 4167/2016 a Curții de Apel București

Obiectul cererii dedusă judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 18.05.2016 sub nr. x/2016, reclamanta Comuna A., prin primar, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 231704/13.04.2016, înregistrat la primăria A. sub nr. x/19.04.2016 în contradictoriu cu Ministerul Energiei.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4167 din 20 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea privind pe reclamanta Comuna A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ENERGIEI, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 4167 din 20 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Comuna A. prin care a solicitat admiterea recursului și în rejudecare să se dispună anularea deciziei nr. 231704/13.04.2016. În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut că toate apărările sale probate cu documente au fost nesocotite la fondul cauzei. Instanța cu toate ca reclamanta a prezentat în motivare modul de derulare a contractului x/2013 nu a reținut corespondenta cu intimata unde prin adresa nr. x/09.11.2015 aceasta s-a angajat să rezolve problema cu materia prima necesara instalației de biomasa, lucru pe care l-a îndeplinit. Un alt aspect foarte important ce nu s-a reținut la fondul cauzei consta în faptul ca procesul-verbal de costatare a neregulilor și stabilirea creanțelor nr. x intocmit Ia data de 09.03.2016 s-a intocmit la data de 09.03.2016 - după 3 luni și ceva de la emiterea notificării cu nr. 10 din 21.12.2015 . Mai susține recurenta că instanța nesocotește faptul ca a adus la cunostință intimatei că obiectivele din contract s-au finalizat și a rugat să i se vireze ultima tranșă de plată în valoare de 1458451,04 RON pentru ca reclamanta să îi vireze executantului S.C. B. S.R.L..

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Energiei a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat pe cale de excepție anularea recursului, iar pe fondul respingerea acestuia ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 22.11.2018 s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de la data de 08 septembrie 2020, iar ulterior prin încheierea din 17 aprilie 2019 s-a preschimbat din oficiu termenul de judecată la data de 19 mai 2020. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu de instanță, urmează a o admite pentru considerentele următoare: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol. Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. Fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-reclamantă Comuna A. s-a limitat în susținerea cererii de recurs în a relua situația de fapt și relația cu pârâtul, care a condus la prezentul litigiu. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă o reiterare a argumentelor de fapt privind relația dintre reclamantă și pârât și nu critici veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate. Dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind, cazurilor de casare, acestea să fie de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii. Înalta Curte reține că indicarea de către recurenta-reclamantă, prin cererea de recurs, a unor omisiuni minimale ale instanței de fond cu privire la situația de fapt, nu este de natură a duce la încadrarea cererii de recurs într-unul din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.