ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 442/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 29.12.2015, sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, obligarea pârâtei la soluționarea cererii privind disputa intervenită cu ocazia derulării Contractelor de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 și nr. x/G/27.11.2012, încheiate cu B. Brașov.

Prin Sentința civilă nr. 718 pronunțată în data de 4 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. SA, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei și a obligat pârâta la soluționarea cererii privind disputa intervenită cu ocazia derulării Contractelor de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 și nr. x/G/27.11.2012, încheiate cu B. Brașov.

Împotriva Sentinței civile nr. 718 din 4 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei care, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecând cauza să se respingă cererea de chemare în judecată.

A precizat că sentința civilă nu poate fi pusă în aplicare, deoarece contractele de furnizare energie electrică nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 și nr. x/G/27.11.2012 încheiate între A. SA, în calitate de furnizor de energie electrică și B. Brașov au încetat la data de 31.12.2015, astfel că nu s-a mai făcut aplicarea clauzei art. 14.8 din contracte.

Totodată a menționat că, în mod corect și fără exces de putere, Comisia a stabilit că solicitarea A. SA de soluționare a disputei nu intră sub incidența prevederilor Regulamentului privind organizarea și funcționarea comisiei pentru soluționarea disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică și gaze naturale, aprobat prin Ordinul președintelui A.N.R.E. nr. 61/2003, motiv pentru care a recomandat părților soluționarea diferendului pe cale amiabilă sau în caz contrar, prin intermediul instanței de judecată.

În acest context, a apreciat că este evident că sentința recurată este nelegală, deoarece în mod eronat judecătorul fondului a reținut că instituția pârâtă prin Comisia de soluționare a disputelor pe piața angro și cu amănuntul apărute între participanții la piața de energie electrică era competentă să soluționeze disputa, dând o interpretare eronată dispozițiilor procedurii de schimbare a furnizorului de energie electrică de către clientul final, aprobată prin Ordinul nr. 105/2014 și Regulament.

A solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței și rejudecând cauza să se respingă acțiunea.

Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta A. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menține soluția atacată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În speță, intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ, cu o cerere prin care a solicitat obligarea recurentei-pârâte la soluționarea cererii privind disputa intervenită cu ocazia derulării Contractelor de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 și nr. x/G/27.11.2012, încheiate cu B. Brașov.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 94 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cererii, (pretenția concretă dedusă judecății) a fost soluționată.

În fapt, între B. Brașov și Societatea A. SA au fost încheiate contractele de furnizare a energiei electrice nr. x/01.01.2013, nr. x/01.11.2014 și nr. x/G/27.11.2012, cu valabilitate până data de 31.12.2015 și care conțineau o clauză de compensare în situația în care una dintre părți înțelegea să renunțe la contracte anterior expirării.

În concret, în cauză pretenția societății reclamante a reprezentat perceperea în baza art. 14.8 din contractele de furnizare energie electrică, în calitate de furnizor, a unor compensații bănești urmare cererii formulate de B. Brașov de încetare a contractului la data de 15.09.2015, deși contractele expirau la 31.12.2015.

Din cuprinsul Procesului-verbal nr. x/05.04.2016 de constatare și sancționare a contravențiilor, la pct. 9 rezultă că societatea A. SA a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor legale privind schimbarea furnizorului de energie electrică, reținându-se că:

"Din capturile de ecran ale bazei de date privind clienții societății A. SA rezultă că schimbarea furnizorului, pentru cele 3 locuri de consum ale clientului B. Brașov s-a efectuat în data de 31.12.2015, cu 115 zile întârziere față de termenul stabilit de reglementările în vigoare."

Totodată, conform înscrisurilor din dosar și a precizării făcute în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție a reprezentantului societății reclamante rezultă, că nu a mai fost activat art. 14.8, întrucât contractele au încetat de drept la data de 31.12.2015 cu respectarea clauzelor stipulate în cuprinsul acestora.

Față de aceste aspecte reținute, se constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată, astfel că urmează a fi admis recursul pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, fără a mai fi necesară examinarea motivelor de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii atacate pentru interpretarea greșită a prevederilor legale incidente, respectiv a Procedurii de schimbare a furnizorului de energie electrică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SA, ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva Sentinței civile nr. 718 din 4 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând cauza:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SA, ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV