Decizia nr. 1488/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 36 a Curții de Apel București

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 01.08.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea parțială a Deciziei ANRE nr. 272/24.02.2016, în ceea ce privește art. 25 alin. (2), art. 28 și art. 29 din anexa la decizie, conținând "Condițiile de valabilitate a licenței nr. x/30.01.2013 de operare a sistemului de distribuție a gazelor naturale" și obligarea pârâtei la plata a cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 36 pronunțată la 11 ianuarie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a 36 administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 36 din 11 ianuarie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta B. S.A. (fostă A.) a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. S-a solicitat de către recurentă admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea deciziilor Curții Constituționale, Legii 554/2004 și C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2020 2020, în ședință publică, cu citarea părților. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 10 martie 2020, prin încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2019. La data de 23 august 2019, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la dreptul pretins, respectiv la judecarea cererii de anulare a Deciziei Președintelui ANRE nr. 272/2016 privind modificarea și completarea Deciziilor Președintelui ANRE nr. 3219/30.10.2013 și nr. 1781/12.08.2015, întemeiată pe dispozițiile art. 406 și următoarele din C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 12 noiembrie 2019, care depus la dosar note scrise în cuprinsul cărora a solicitat a se lua act de cererea de renunțare la judecata acțiunii în anulare. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunțare la judecarea acțiunii. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata acțiunii, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Față de cererea recurentei-reclamante de renunțare la judecată, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se reține că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, iar potrivit art. 406 alin. (5) din același cod, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză". În consecință Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând să anuleze în tot sentința recurată și să ia act de renunțarea la judecata acțiunii formulată de reclamanta B. S.A. (fosta A.), în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 409 alin. (2), din C. proc. civ., Înalta Curte,