ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 176/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 31.03.1015, sub nr. x/2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat să se dispună anularea Deciziei nr. 296/19.12.2014, emisă de către Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe. I.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2930 din 10 noiembrie 2015, Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată. I.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 2930 din 10 noiembrie 2015 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate prin prisma următoarelor motive întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: I.3.1. Radierea este o sancțiune disciplinară, astfel încât intimata avea obligația realizării cercetării disciplinare în vederea sancționării sale. Or, pârâta nu a realizat această procedură, ceea ce trage nulitatea măsurii luate. În dezvoltarea acestui motiv, se arată că radierea este o consecință a măsurii disciplinare a retragerii calității de expert, dispuse în temeiul art. 35 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 2/2000. Sancțiunea prevăzută la art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 are o natură disciplinară, dovadă fiind faptul că la art. 35 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 se menționează că, în situația în care se pune în mișcare acțiunea penală pentru o infracțiune care aduce atingere prestigiului profesiei, se dispune suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice. La alin. (1) al aceluiași articol se enumeră sancțiunile disciplinare. Introducerea măsurii suspendării activității la articolul care vorbește despre sancțiunile disciplinare demonstrează faptul că măsura suspendării face parte din rândul acestor sancțiuni, ceea ce are ca efect caracterizarea măsurii radierii ca urmare a săvârșirii cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere profesiei ca fiind o sancțiune disciplinară. I.3.2. Infracțiunea comisă trebuie să aibă legătură cu exercitarea profesiei de expert tehnic judiciar, întrucât legiuitorul nu face trimitere la condițiile inițiale și generale de la art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000. Recurentul susține că, în calitate de expert tehnic judiciar, nu a săvârșit vreo faptă care să aducă atingere prestigiului profesiei, a respectat codul deontologic și legile de exercitare ale profesiei. Dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanței de fond s-ar crea o discriminare între cetățenii români și cei străini care exercită profesia de expert tehnic judiciar în România, respectiv cetățenii străini ar fi avantajați prin faptul că aceștia pot exercita această profesie în România dacă în țara sa de origine nu îi este interzis. Or, în alte țări, interzicerea exercitării profesiei are legătură directă cu săvârșirea de fapte imputabile în exercițiul profesiei. Pentru a fi înlăturată această discriminare, trebuie considerat, și pentru cetățenii români că săvârșirea unei infracțiuni care ar conduce la radiere trebuie să aibă legătură directă cu exercitarea profesiei. I.

Apărările formulate în cauză Împotriva recursului promovat de reclamant, a formulat întâmpinare Ministerul Justiției, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, pentru următoarele considerente: I.4.1. Din punct de vedere al naturii pe care o are operațiunea de radiere din evidența experților tehnici judiciari, aceasta nu reprezintă o sancțiune disciplinară, nefăcând parte din sancțiunile disciplinare care pot fi aplicate experților tehnici judiciari, enumerate la art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000. Recurentului-reclamant din această cauză nu i s-a aplicat niciuna din aceste sancțiuni, astfel încât nu există temei pentru a se pune problema efectuării cercetării disciplinare. Măsura radierii din oficiu a fost dispusă în temeiul art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, text de lege plasat în capitolul 7 al actului normativ, intitulat "Dispoziții tranzitorii și finale", distinct de Cap. 6, intitulat "Răspunderi și sancțiuni", unde sunt prevăzute sancțiunile disciplinare. De altfel, în răspunsul la plângerea formulată (678/19.01.2015), Ministerul Justiției a și comunicat recurentului-reclamant că, prin emiterea deciziei nr. 296/19.12.2007 nu s-a făcut aplicarea prevederilor art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, nefiind vorba despre o decizie de sancționare disciplinară cu retragerea calității de expert tehnic judiciar, ci despre actul administrativ prin care s-a dispus radierea din evidența experților tehnici judiciari, ca urmare a comunicării către Ministerul Justiției a hotărârii definitive de condamnare pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată si instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, emis în temeiul art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000. I.4.2. În ceea ce privește incidența prevederilor art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, este îndeplinită condiția existenței condamnării definitive, după cum este îndeplinită si condiția ca infracțiunile care au atras condamnarea recurentului-reclamant din aceasta cauză să fie săvârșite cu forma de vinovăție a intenției, atât luarea de mită cât și acțiunea de instigare la săvârșirea unei fapte penale nefiind posibil a fi săvârșite din culpă. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, textul de lege nu stabilește ca infracțiunea/infracțiunile să fi fost săvârșită/e în exercitarea calității de expert tehnic judiciar, ci să fie vorba despre condamnare pentru o infracțiune intenționată, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Este nerelevant faptul că aceste infracțiuni au fost săvârșite în calitate de practician In insolvență, iar nu în calitate de expert tehnic judiciar, în contextul in care infracțiunea de luare de mită se încadrează în categoria faptelor de corupție care desemnează o încălcare a normelor referitoare la obligațiile celui care exercită un rol public Sunt în discuție fapte care pot sa fie săvârșite in ambele calități, iar pentru aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 în privința recurentului reclamant este nerelevant că faptele penale de corupție și instigare la fals au fost săvârșite în calitate de practician în insolvență, iar nu în calitate de expert tehnic judiciar. Acestea sunt fapte de natură a aduce atingere prestigiului tuturor profesiilor în care activează persoane ce pot avea calitatea de subiecți activi ai infracțiunilor despre care vorbim. Aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 reprezintă "o măsură legitimă de garanție acordată persoanelor ce solicită efectuarea de expertize judiciare că aceste lucrări nu vor fi efectuate de o persoană asupra căreia planează suspiciuni de încălcare gravă a legii și a deontologiei profesionale." De asemenea, aplicarea acestor dispoziții reprezintă o sancțiune a neîndeplinirii uneia dintre condițiile cerute pentru intrarea în profesie, dobândind calitatea de expert tehnic judiciar persoana care "nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație profesională și socială" (art. 10 alin. (1) lit. f) din O.G. nr. 2/2000). Instanța penală este chemată să aplice legea penală, în vreme ce instanța de contencios administrativ poate să cenzureze modalitatea în care au fost aplicate prevederile O.G nr. 2/2000, având în vedere că persoana condamnată pentru fapte de corupție și instigare la fals deține și calitatea de expert tehnic judiciar. Dacă instanța penală a sancționat încălcarea valorilor ocrotite prin normele de drept penat, aplicând și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., (cu excepția dreptului de a alege), actul administrativ contestat a sancționat nesocotirea condițiilor în care statul permite exercitarea calității de expert tehnic judiciar. Prin urmare, hotărârea penală de condamnare nu exclude aplicarea O.G. nr. 2/2000, dimpotrivă, actul normativ obligă la măsuri în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei. Discriminarea invocată de recurentul reclamant nu există, cetățeanul unui alt stat membru al Uniunii Europene sau aparținând Spațiului Economic European putând să dobândească calitatea de expert tehnic judiciar în baza art. 10 1 din O.G. nr. 2/2000, text care impune solicitantului prezentarea de documente care certifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), a) 1 ), b) și f) (nu are antecedente penale și se bucura de o bună reputație profesională și socială). Astfel, Ministerul Justiției a făcut o justă aplicare a prevederilor art. 33 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de acest text de lege, în același sens apreciind și Curtea de Apel București, când a soluționat cauza în primă instanță. I.

Aspecte procesuale Prin încheierea de ședință din data de 16 octombrie 2018, instanța a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării recursului declarat de A. împotriva sentinței nr. 2930 din 10 noiembrie 2015 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal până la soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2000 aprobată prin Legea nr. 156/2002, excepție invocată din oficiu de către instanță, în dosarul nr. x/2015. La data de 10 noiembrie 2022, Curtea Constituțională a comunicat la dosar o copie a Deciziei nr. 356/17.05.2022 a Curții Constituționale, prin care a fost soluționată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2000. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând recursul formulat prin prisma criticilor și apărărilor formulate și în lumina Deciziei nr. 356/17.05.2022 a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente: Prin sentința penală nr. 142/19.04.2012 pronunțată în dosarul nr. x/2008, intimatul reclamant din această cauză, dl. A., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 alin. (1) C. pen.. Această condamnare a fost menținută de Curtea de Apel Ploiești, în apel, precum și în recurs de Înalta Curte de Casație Justiție, prin decizia civilă nr. 3078/10.10.2013. În contextul pronunțării acestei condamnări, Ministerul Justiției, în exercitarea funcțiilor prevăzute de art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările și completările ulterioare, a făcut aplicarea prevederilor art. 38 alin. (2) din același act normativ, care stipulează următoarele: "2) Radierea din evidență a experților tehnici judiciari se dispune din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în caz de deces, în cazul în care au devenit inapți din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activității de expert, precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natura să aducă atingere prestigiului profesiei." La cererea recurentului, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) teza a II-a din O.G. nr. 2/2000, excepție ce a fost soluționată prin Decizia nr. 356/17.05.2022 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că: "Admite excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de către instanța judecătorească în Dosarul nr. x/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal și constată că sintagma "precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară este neconstituțională." În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut că: "Ca atare, Curtea constată că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" de expert tehnic judiciar din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, având în vedere că nu sunt menționate acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar, ceea ce poate crea și premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. Prin urmare, având în vedere lipsa de claritate, precizie și previzibilitate a sintagmei "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, coroborată cu contextul jurisprudențial creat în dinamica legislativă ca urmare a faptului că legiuitorul în situații similare nu a depus toate diligențele și nu a dat efectivitate prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție, astfel cum s-a reținut prin Decizia nr. 230 din 28 aprilie 2022, precitată, pentru a nu se genera un viciu de neconstituționalitate mai grav, Curtea învederează că este necesar ca excepția de neconstituționalitate să fie admisă și să se constate că sintagma "precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" este neconstituțională. Referitor la radierea din evidența experților tehnici judiciari, Curtea observă că această operațiune se efectuează, potrivit art. 38 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, la cererea experților tehnici judiciari de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare din cadrul Ministerului Justiției. De asemenea, radierea din evidența experților tehnici judiciari se dispune, din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare în caz de deces, în cazul în care au devenit inapți din punct de vedere medical pentru îndeplinirea activității de expert, precum și în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Astfel, legiuitorul a intenționat/înțeles să pună sub incidența acestei sancțiuni - radierea din evidență a experților tehnici judiciari - doar săvârșirea de infracțiuni intenționate, excluzându-le pe cele din culpă, în considerarea faptului că, în lipsa intenției din partea expertului tehnic judiciar, nu se poate ajunge la concluzia că acestuia îi sunt afectate probitatea și corectitudinea. 16. În acest context, Curtea învederează că actul normativ ce reglementează organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, respectiv Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, prevede radierea din evidență a experților tehnici judiciari, din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesie, însă nu stabilește sfera infracțiunilor cu intenție care afectează sau nu afectează prestigiul profesiei de expert tehnic judiciar și, implicit, care conduc la radierea din evidența experților tehnici judiciari. 17. Prin urmare, Curtea constată că măsura radierii din evidența experților tehnici judiciari, reglementată de art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, are natura unei măsuri legale sui generis, care intervine dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele două condiții: să existe o hotărâre definitivă de condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate; condamnarea respectivă să fie de natură să aducă atingere prestigiului profesiei. Astfel, măsura radierii din evidența experților tehnici judiciari trebuie luată, în mod obligatoriu, independent de faptul dacă infracțiunea intenționată a fost săvârșită sau nu în desfășurarea activității de expert tehnic judiciar, întrucât legea nu distinge. Prin urmare, potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă. 18. De asemenea, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu stipulează care sunt acele infracțiuni intenționate pentru a căror săvârșire și, implicit, condamnare, expertul tehnic judiciar nu mai poate exercita profesia în cauză ca urmare a radierii din evidența experților tehnici judiciari, ceea ce conduce la împrejurarea ca un aspect esențial, care este de natură să influențeze gravitatea sancțiunilor aplicate - radierea din lista experților tehnici judiciari - să nu fie prevăzut în mod explicit prin lege, ci lăsat la aprecierea subiectivă a structurilor cu atribuții în domeniu. Or, asemenea norme trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate, în caz contrar fiind încălcat art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât persoana vizată nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a faptului dacă urmează să fie radiată din lista în discuție sau, dimpotrivă, poate rămâne în continuare și poate exercita profesia de expert tehnic judiciar. 19. Curtea, în jurisprudența sa, a reținut că o trăsătură esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea respectării legii, iar una dintre cerințele principiului respectării legilor vizează calitatea actelor normative. În acest sens, Curtea a constatat că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (Decizia nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014). 20. Raportând considerentele de principiu antereferite la normele criticate, Curtea constată că legiuitorul are competența de a reglementa atât condițiile pentru exercitarea unor profesii, cât și de a stabili cazurile de încetare a acestora, respectiv de radiere din evidență a experților tehnici judiciari. Însă, în exercitarea actului de legiferare, astfel cum a reținut Curtea și prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016, legiuitorului îi revine obligația ca, indiferent de domeniul în care își exercită această competență constituțională, să dea dovadă de o atenție sporită în respectarea principiului clarității și previzibilității legii. 21. Or, în ceea ce privește art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000, Curtea constată că, pe lângă faptul că legiuitorul nu prevede în mod expres și limitativ care sunt acele infracțiuni intenționate a căror săvârșire va conduce la radierea, din oficiu, din evidența experților tehnici judiciari de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, nici nu circumstanțiază sfera infracțiunilor intenționate. Prin urmare, persoanele vizate nu sunt în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și să aibă reprezentarea corectă a faptelor și a situației în care vor fi radiate din evidența experților tehnici judiciari. Or, această împrejurare este de natură a da naștere abuzurilor și arbitrarului, având în vedere spectrul larg al infracțiunilor intenționate prevăzute de C. pen. și legile speciale, putând exista situații în care, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni intenționate, să poată fi adoptate soluții diferite cu privire la decizia menținerii sau excluderii din profesia de expert tehnic judiciar prin radierea din oficiu, din tabelul în discuție. 22. Ca atare, Curtea constată că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei" de expert tehnic judiciar din cuprinsul art. 38 alin. (2) teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 este neconstituțională și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituție, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, având în vedere că nu sunt menționate acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar, ceea ce poate crea și premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare." Din considerentele deciziei menționate rezultă că interpretarea propusă de intimatul din prezenta cauză, potrivit căreia măsura radierii se dispune din oficiu în temeiul art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000, textul de lege nestabilind ca infracțiunea/infracțiunile să fi fost săvârșită/e în exercitarea calității de expert tehnic judiciar, ci doar să fie vorba despre condamnare pentru o infracțiune intenționată, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, a fost considerată de instanța de control constituțional ca fiind una care contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituție. Mai mult, la paragraful 23 al aceleiași decizii, instanța de control constituțional a arătat că "revine legiuitorului sarcina de a conferi normei legale criticate un conținut normativ edificator și de a stabili un cadru legislativ coerent și lipsit de echivoc cu privire la condițiile concrete în care intervine radierea din evidență a experților tehnici judiciari, care se dispune din oficiu, de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în urma condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei". În același timp, Curtea Constituțională a subliniat, în paragrafele 24-25 din aceeași decizie consecințele lipsei de inițiativă a legiuitorului care nu a pus de acord textul legal ce a format obiectul controlului de constituționalitate cu decizia Curții Constituționale în cazul unui text similar aplicabil profesiei de avocat, declarat neconstituțional prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017 (art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995), arătând că "s-a ajuns la o situație excesivă, contrară rațiunii avute în vedere de instanța de contencios constituțional prin pronunțarea deciziei menționate, urmând să fie excluși din profesie, în mod nediferențiat, toți avocații care au fost condamnați definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea oricărei infracțiuni intenționate." Or, tocmai pentru a nu se ajunge la o astfel de situație excesivă, instanța constată că, în prezenta cauză nu poate lăsa necenzurată sub aspectul legalității o decizie a unei autorități administrative (Ministerul Justiției) care a făcut aplicarea fidelă a unui text în privința căruia Curtea Constituțională, printr-o decizie general obligatorie ale cărei considerente se impun inclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că este neconstituțional și contravine dispozițiilor art. 1 alin. (5) coroborate cu ale art. 16 din Constituție, redactarea sa fiind lipsită de claritate, precizie și previzibilitate, având în vedere că nu sunt menționate acele infracțiuni intenționate care aduc atingere prestigiului profesiei de expert tehnic judiciar, ceea ce poate crea și premisa aplicării acesteia în mod diferit, într-o manieră discriminatorie, ca rezultat al unor interpretări sau aprecieri arbitrare. Înalta Curte nu poate specula asupra modului în care legiuitorul ar trebuie să pună în acord dispozițiile art. 38 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 cu Decizia nr. 356/17.05.2022 a Curții Constituționale. În limitele controlului de legalitate cu care este învestită, Înalta Curte reține că aplicarea automată a sancțiunii radierii în temeiul unui text în privința căruia Curtea Constituțională a reținut un viciu de neconstituționalitate nu poate subzista și se impune a fi anulată. Rămân prin urmare subsidiare și lipsite de obiect față de cele mai sus constatate criticile, respectiv apărările părților privind natura juridică a acestei radieri. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează ca, în aplicarea Deciziei nr. 356/17.05.2022 a Curții Constituționale, Înalta Curte să admită recursul, să caseze sentința recurată și să anuleze Decizia nr. 296/19.12.2014 emisă de pârâtul Ministerul Justiției.