ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4124/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe cerere de executare silită a deciziei nr. 6542 din 03.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Hotărârea instanței de fond Prin sentinței nr. 492 din 15 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe, având ca obiect "amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătorești (art. 24 din Legea nr. 554/2004)", ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 492 din 15 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A., criticând hotărârea pentru nelegalitate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, a arătat că, în ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., hotărârea instanței de fond încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a apreciat recurenta că hotărârea este pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material deoarece prin hotărârea atacată se produce o suprapunere a unor proceduri diferite, procedura penală ce are ca obiect aflarea adevărului cu privire la comiterea unei infracțiuni și procedura disciplinară ce privește exclusiv activitatea expertului tehnic judiciar. Deși în procedura penală s-a ajuns la înlăturarea expertizei, interpretarea instanței de fond lasă fără substanță dreptul său de petiționare, neputând obține niciodată sancționarea disciplinară a autorului unei expertize tehnice judiciare, indiferent cât de lipsit de corectitudine ar fi comportamentul expertului. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a susținut că, deși a arătat pe larg de ce susține că Înalta Curte de Casație și Justiție a obligat pârâtul să verifice raportul de expertiză, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la aceste argumente, nemotivând de ce afirmă contrariul.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală. În motivare, a arătat că este eronată interpretarea pe care recurenta - reclamantă încearcă să o dea deciziei nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât din considerentele acesteia se poate constata că instanța a reținut, în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, faptul că Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are atribuții sub aspectul cercetării disciplinare a experților tehnici judiciari. Or, așa cum a reținut și instanța prin hotărârea criticată în prezenta cauză, nu rezultă, din această decizie obligația pârâtei de a cenzura expertiza efectuată în cauză, instanța de control judiciar obligând pârâtul să-și îndeplinească atribuțiile de organ de cercetare disciplinară în limitele art. 34 din O.G. nr. 2/2000, întrucât atribuțiile sale se exercită din punct de vedere administrativ, ceea ce nu înseamnă controlarea conformității cu legea a lucrărilor întocmite de experții judiciari. A mai precizat intimatul-pârât că, împrejurarea că reclamanta nu este de acord cu soluția dată în procedura de cercetare disciplinară, nu echivalează cu neîndeplinirea obligației stabilite prin decizia nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe la soluționarea pe fond a sesizării înregistrate sub nr. x din 8 septembrie 2017, prin care aceasta a formulat plângere împotriva expertului tehnic judiciar B., solicitând verificarea aspectelor sesizate și aplicarea sancțiunilor disciplinare. Prin sentința civilă nr. 1478 din 28 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției - Serviciul Profesii Juridice Conexe, ca neîntemeiată. Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta iar prin decizia civilă nr. 6542/03.12.2020 pronunțată în același dosar, Înalta Curte de Casație si Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 1478/28.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând, a admis acțiunea formulată, obligând Serviciul Profesii Juridice Conexe din cadrul Ministerului Justiției la soluționarea pe fond a plângerii înregistrate cu nr. x/08.09.2017. În aceste condiții, reclamanta a formulat cererea înregistrată la Ministerul Justiției cu nr. x/11.03.2021, prin care a solicitat soluționarea de urgență a plângerii înregistrate cu nr. x/08.09.2017, ținând seama de decizia civilă nr. 6542/03.12.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018. Prin Nota înregistrată cu nr. x/26.03.2021, pârâtul a arătat că nu se poate concluziona că expertul tehnic judiciar B. a încălcat/nu a respectat dispoziții legale cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în dosarul nr. x/2015, instrumentat de Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, nefiind așadar îndeplinită situația premisă stabilită de legiuitor pentru angajarea răspunderii sale disciplinare și, pe cale de consecință, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare expertului tehnic judiciar B.. Reclamanta, nemulțumită de acest răspuns, a formulat plângere prealabilă înregistrată la Ministerul Justiției cu nr. x/2021/23.04.2021 iar prin Nota internă înregistrată cu nr. x/11.05.2021, s-a aprobat respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile formulate de reclamanta A.. Ulterior, prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, la data de 21 octombrie 2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, reclamanta a criticat modul de punere în executare a deciziei Înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 6542/03.12.2020, arătând că plângerea sa viza trei aspecte legate strict de modul de aplicare a dispozițiilor legale la efectuarea expertizei respective și ulterior analizarea faptului dacă comportamentul expertului a încălcat sau nu regulile științei evaluării. Prin sentința nr. 492 din 15 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând în esență că nemulțumirea reclamantei constă în principal în absența rolului activ al pârâtului cu privire la cenzurarea expertizei efectuate în cauză, interpretând greșit considerentele deciziei nr. 6542/03.12.2020, și abia în subsidiar, în măsura în care se impune, în efectuarea de acte de cercetare disciplinară și soluționarea plângerii disciplinare nr. x/08.09.2017. Cum din considerentele deciziei instanței de control judiciar nu rezultă, astfel cum susține reclamanta, că pârâta ar fi fost obligată să cenzureze, conform aspectelor invocate de reclamantă, expertiza efectuată în cauză, a reținut instanța că reclamanta nu poate pretinde că prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost obligat pârâtul să analizeze expertiza întocmită de expertul desemnat în cauza penală ce o privea pe reclamantă, ci doar să aprecieze cu privire la o eventuală abatere disciplinară săvârșită de expert. Or, tocmai acest aspect a fost subliniat de pârâtă în Nota internă înregistrată cu nr. x/11.05.2021, prin care s-a aprobat respingerea ca neîntemeiată a plângerii prealabile a reclamantei, pârâtul dând eficiență dispoziției instanței de ași îndeplini atribuțiile legale de organ de cercetare disciplinară. A concluzionat instanța că nu se poate reține că pârâtul nu a analizat pe fond plângerea reclamantei, conform hotărârii judecătorești, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. art. 24 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 554/2004. Recurenta - reclamantă a criticat această soluție susținând, în esență, că încalcă efectului autorității de lucru judecat al deciziei nr. 6542 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care intimatul-pârât a fost obligat să soluționeze cererea pe fond, în sensul de a verifica raportul de expertiză și că hotărârea este nemotivată și pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material. Înalta Curte apreciază că motivele de recurs invocate de recurenta-reclamantă și întemeiate pe art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 din C. proc. civ. sunt neîntemeiate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sentința recurată este motivată, în speță nefiind incident acest motiv de casare, instanța de fond expunând pe larg motivele care au determinat-o să dispună respingerea acțiunii reclamantei. Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., se reține că nici acesta nu este incident în speță. Prin decizia nr. 6542, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are atribuții sub aspectul cercetării disciplinare a experților tehnici judiciari, dispozițiile art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000 statuând în mod neechivoc faptul că: "(1) Experților tehnici judiciari vinovați de abateri comise în exercitarea activității de expert li se pot aplica de către Biroul central pentru expertize tehnice judiciare, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, următoarele sancțiuni disciplinare: a) avertisment scris; b) suspendarea dreptului de a efectua expertize tehnice judiciare pe o perioadă cuprinsă între 3 luni și un an; c) retragerea calității de expert tehnic judiciar." Astfel, cum în speță instanța a fost sesizată cu o cerere privind săvârșirea unei abateri disciplinare de către un expert judiciar, a apreciat instanța că Ministerul Justiției - Biroul central pentru expertize tehnice judiciare trebuia să efectueze acte de cercetare disciplinară, constată că refuzul pârâtului de soluționare a cererii este nelegal, fapt ce impune admiterea acțiunii și obligarea acestuia să soluționeze pe fond sesizarea reclamantei înregistrată sub numărul x/08.09.2017. Soluționând sesizarea, prin Nota înregistrată cu nr. x/26.03.2021, pârâtul a arătat că nu se poate concluziona că expertul tehnic judiciar B. a încălcat/nu a respectat dispoziții legale cu ocazia efectuării expertizei tehnice judiciare în dosarul nr. x/2015, instrumentat de Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, nefiind așadar îndeplinită situația premisă stabilită de legiuitor pentru angajarea răspunderii sale disciplinare și, pe cale de consecință, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare expertului tehnic judiciar B.. Așa cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului, din considerentele deciziei nr. 6542/03.12.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu rezultă, astfel cum susține recurenta - reclamantă, că pârâtul ar fi fost obligată să cenzureze, conform aspectelor invocate de aceasta, expertiza efectuată în cauză, întrucât pârâtul nu are astfel de atribuții de controlare a conformității cu legea a lucrărilor întocmite de experții judiciari. Atribuțiile Biroului central pentru expertize tehnice judiciare sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2000, printre acestea nefiind prevăzută o asemenea atribuție care să permită pârâtului să verifice lucrarea întocmită de un expert judiciar, întrucât acesta doar coordonează, îndrumă și controlează din punct de vedere administrativ activitatea de expertiză tehnică judiciară. Prin urmare, alegațiile recurentei-reclamante referitoare la faptul că, prin decizia Înaltei Curți, intimatul-pârât ar fi fost obligat să soluționeze cererea pe fond, în sensul de a verifica raportul de expertiză, nu au nici un temei. În conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: "Casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită. Contrar susținerilor recurentei - reclamante, hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente, nemulțumirea acesteia legată de răspunderea disciplinară a expertului, neputând constitui motiv de recurs care să poată fi circumscris acestui caz de casare. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.