ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1450/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal cu nr. x/2022, reclamanta Unitatea administrativ-teritorială municipiul Târgoviște a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, solicitând instanței să dispună:

Anularea, în tot, Informării privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x, emis de Direcția Generală Programe Europene (în prezent Direcția Autorizare Proiecte) din cadrul M.D.R.A.P. (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), având nr. x/20.10.2014, a Notei de neconformitate nr. x/30.01.2014, Notei de neconformitate nr. x/28.04.2014 și Notei de neconformitate nr. x/14.10.2016 emise de Direcția Generală Programe Europene (în prezent Direcția Autorizare Proiecte) din cadrul M.D.R.A.P. (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), a Deciziei nr. 1/05.01.2022 privind soluționarea contestaței înregistrate cu nr. x emisă de Unitatea de Soluționare a Contestațiilor Programul Operațional Regional (în prezent Compartimentul de Soluționare Contestații POR) din cadrul M.D.R.A.P. (în prezent Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), comunicată cu adresa înregistrată la Unitatea administrativ-teritorială municipiul Târgoviște cu nr. x/06.01.2022.

Obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute prin aplicarea reducerilor procentuale.

2.1. Prin sentința civilă nr. 5472 din data de 28.10.2022, Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița,

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, teza a II a trebuie interpretate în spiritul acestora, în sensul că se referă la situația reclamantului care acționează în regim de putere publică, ca emitent al actului administrativ contestat.

2.2. Prin sentința civilă nr. 38 din data de 18 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Dâmvobița, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița.

A fost declinată competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Buurești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal .

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență dintre Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul București și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că normele de competentă reglementate de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar în prezenta cauză reclamanta este o autoritate publică, fiind incidentă teza a doua a dispoziției legale.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage calitatea reclamantei Unitatea administrativ-teritorială Municipiul Târgoviște, de instituție publică vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului, de natura raportului juridic dintre reclamant și pârât, ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamanta acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamantă într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Interpretarea pe care Tribunalul București o dă dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia acestea nu reglementează situația în care atât pârâtul, cât și reclamantul au calitatea de autorități publice, nu are fundament legal. Din interpretarea istorico-teleologică a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018 (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), rezultă că s-a avut în vedere realizarea unei distribuții corecte și clare a cauzelor între instanțe de pe același palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiași cereri la mai multe instanțe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanți care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluții diferite; corecta administrare a probelor, precum și o reducere a cheltuielilor procedurale, aspecte ce vizează ipoteza acțiunilor introduse de persoane fizice și juridice de drept privat.

Astfel, aplicarea în speță a tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează exclusiv situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat.

În ipoteza litigiilor introduse de reclamanți autorități publice, instituții publice sau asimilate acestora competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, fără a se face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei Unitatea administrativ-teritorială municipiul Târgoviște și sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.