ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 141/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 141/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023
Asupra contestației de față;
Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a Contencios Administartiv și Fiscal a fost înregistrată sub număr de dosar x/2022, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1821, pronunțată în dosarul x/2019 de Curtea de a Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră.
La data de 26 octombrie 2022, petentul A. a formulat contestație la tergiversarea procesului cu privire la dosarul nr. x/2022, în acest sens fiind înregistrat dosarul nr. x/2022.
În motivare, petentul a învederat că instanța a omis să formeze dosar la recursul pe care l-a formulat împotriva hotărârii civile nr. 2324/2022 în dosarul nr. x/2022, prin care a fost respinsă prin omisiune excepția de neconstituționalitate a art. 135 (1) din C. pen. care instituie în fapt, prin omisiune, imunitate de jurisdicție penală pentru stat și autorități publice.
Constestația a fost înaintată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal "instanței ierarhic superioare", căreia îi revine competența de soluționare, conform art. 525 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022, aplicabil raportat la momentul formulării contestației.
Prin urmare, contestația privind tergiversarea procesului, astfel cum a fost formulată de către petentul – contestator A., a fost înregistrată la data de 09 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție –Secția contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2022, fiind repartizat aleatoriu prin sistemul Ecris Completului de judecată nr. 8 care, prin Rezoluția Președintelui completului, din data de 15 noiembrie 2022, a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 12 ianuarie 2023, în Camera de Consiliu, conform art. 525 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022.
Intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – Brigada Rutieră nu a formulat întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației
Examinând contestația privind tergiversarea procesului, prin prisma criticilor formulate de contestator și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.
Cu prioritate, Înalta Curte reține că excepția de nestatalitate invocată de contestator la acest termen de judecată, prin care se susține, în esență, că statul român nu îndeplinește condițiile de statalitate recunoscute în dreptul internațional cutumiar, în Convenția de la Montevideo despre drepturile și obligațiile statului, pentru că nu are jurisdicție penală pentru infracțiuni săvârșite de stat sau autorități publice și nu respectă tratatele internaționale, nu reprezintă o veritabilă excepție, urmând a fi analizată raportat la obiectul dedus judecății și la cadrul legal ce reglementează contestația privind tergiversarea procesului.
Astfel, potrivit art. 522 din C. proc. civ. privind Subiectele contestației și motivele ei "(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiași articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, respectiv:
"1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Astfel, se constată că dispozițiile articolului 522 alin. (2) C. proc. civ. reglementează în mod expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația privind tergiversarea procesului.
Prin urmare, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestația/plângerea la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care
chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Analizând contestația ce face obiectul prezentei judecăți, prin raportare la dispozițiile art. 522 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși petentul a intitulat expres cererea sa ca fiind "Contestație la tergiversarea procesului prin toate mijloacele, inclusiv omisiunea formării de dosare", din conținutul contestației formulate nu rezultă incidența în cauză a niciunuia din cazurile expres prevăzute de textul legal menționat.
Astfel, Înalta Curte apreciază că nemulțumirile contestatorului reprezintă aspecte de fapt care exced motivelor expres reglementate de lege în cadrul cărora poate fi exercitată contestația la tergiversare și nu pot fi analizate în această procedură.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 525 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A., cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A., cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.