ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1322/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 29.06.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x/19.06.2022, întocmit Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea.

2.1. Prin sentința civilă nr. 6888/2022 din 07.10.2022, pronunțată de Judecătoria Galați – secția civilă în dosarul nr. x/2022 s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin procesul-verbal nr. x, întocmit la data de 19.06.2022, reclamantul A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.305 RON și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x cu o viteză de 104 km/h pe DN 22F, în localitatea Horia, iar potrivit prevederilor art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost constatată contravenția, stabilind o competență exclusivă de soluționare a plângerilor contravenționale, respectiv o competență teritorială absolută, pe care părțile nu o pot înlătura.

În raport cu locul constatării faptei contravenționale, respectiv localitatea Horia, Judecătoria Galați – secția civilă a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Babadag, instanță competentă potrivit Hotărârii CSM nr. 102/2021.

2.2. Prin sentința civilă nr. 818 din 15 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Babadag, secția mixtă a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați; a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, cu modificările aduse prin Legea nr. 107/2022, ce reglementează competența alternativă în cazul plângerilor contravenționale.

Astfel, prin Legea nr. 107/2022 s-a modificat competența teritorială și în favoarea instanței de la domiciliul/sediul contravenientului, stabilindu-se astfel o normă de competență teritorială alternativă, în cazul căreia, alegerea instanței competente revine reclamantului.

A mai reținut că, în expunerea de motive a Legii nr. 107/2022 se arată că modificările survenite vin în ajutorul justițiabililor în special, dar și a unor judecătorii foarte aglomerate, reținându-se că intenția legiuitorului este aceea de a facilita accesul justițiabililor la instanță, în special cu privire la contravențiile rutiere, conducând la limitarea cheltuielilor contravenientului și la urgentarea soluționării litigiilor contravenționale. Or, o asemenea limitare a cheltuielilor, care face ca procesul să fie accesibil pentru justițiabil, se înscrie în sfera măsurilor realizate în vederea exercitării de către justițiabil a dreptului la un proces echitabil și la liberul acces la justiție.

S-a mai reținut că rațiunea legiuitorului are la bază inclusiv principiul conform căruia instrumentele de constatare (camere) sunt amplasate doar în anumite puncte, pe anumite drumuri, judecătoriile în circumscripția cărora se realiza constatarea contravenției fiind puse în fața unei avalanșe de litigii contravenționale care le-a îngreunat activitatea.

Totodată, a reținut că modificarea implicită și a art. 118 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002 poate opera în temeiul art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, astfel încât în materia contravențiilor rutiere operează o competență alternativă.

În susținerea acestei interpretări, instanța a apreciat că, dincolo de intenția clară, dar incorect exprimată a legiuitorului de modificare cu precădere a regimului contravențional rutier, norma din Codul rutier nu a reprezentat niciodată o normă specială în raport de norma generală din art. 32 alin. (1) al O.G. nr. 2/2001 pentru a supraviețui modificării normei generale.

Practic, dispozițiile art. 118 alin. (1) a O.U.G nr. 195/2002 nu reprezintă decât o transpunere a prevederii din legea cadru, O.G nr. 2/2001, iar modificându-se expres legea cadru, se modifică implicit și legislația rutieră.

Având în vedere că modificarea survine în actul normativ ce reglementează cadrul general în materie de contravenții, modificarea se aplică tuturor contravențiilor, indiferent de materie. În speță este incidentă competența teritorială alternativă, instituită în favoarea contravenientului, iar nu competența teritoriala exclusivă, acesta putând opta între judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția și judecătoria în a cărei rază teritorială își are domiciliul.

Reținând că petentul și-a exercitat dreptul de opțiune reglementat prin art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, modificat prin Legea nr. 107/2022, învestind Judecătoria Galați cu soluționarea cauzei, a apreciat că aceasta instanța căreia îi revine competența de a se pronunța asupra plângerii contravenționale formulate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022.

Prin sentința nr. 83 din data de 18.01.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării regulatorului de competență.

În acest sens s-a reținut că Judecătoria Babadag și Judecătoria Galați aparțin unor curți de apel diferite și că, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict este Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Babadag.

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă pentru determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. x, întocmit la data de 19.06.2022, prin care reclamantul A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1.305 RON și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se că a condus autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x cu o viteză de 104 km/h pe DN 22F, în localitatea Horia.

Sancțiunile aplicate au fost dispuse în baza art. 102-103 din O.U.G. nr. 95/2002 privind circulația pe drumurile publice.

Potrivit art. 102 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, "(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic."

Înalta Curte constată că norma de competență cuprinsă în art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, ce reprezintă dreptul comun în materie contravențională, prevede că plângerea se judecă la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.

De asemenea, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 21/2014, intrată în vigoare la data de 29.07.2019: "Împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competență a fost constatată fapta."

Norma mai sus citată reprezintă o normă specială, derogatorie de la norma de drept comun stabilită prin O.G. nr. 2/2001, ce impune aplicarea ei cu prioritate în raport cu norma generală, prevăzută de O.G. nr. 2/2001, în cauzele având ca obiect judecarea plângerilor formulate împotriva proceselor-verbale ce sancționează fapte privind circulația pe drumurile publice.

Înalta Curte are în vedere, în acest sens, și considerentele de la pct. 19 din Decizia nr. 276/2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 118 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: "Curtea a statuat că norma legală criticată nu îngrădește accesul liber la justiție al persoanelor interesate și nu contravine dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției prin care se constată încălcări ale prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 este menită să dea expresie garanțiilor constituționale invocate, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere. Totodată, Curtea a statuat că stabilirea competenței teritoriale unice a instanței de judecată pentru soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei/unor contravenții privind circulația pe drumurile publice are în vedere aplicarea unui criteriu general și obiectiv, respectiv cel al locului unde a fost săvârșită și constatată contravenția, ceea ce este pe deplin justificat și rezonabil în considerarea specificului acestei categorii de contravenții, și anume mobilitatea sau starea de tranzit în care se află persoanele care circulă pe drumurile publice și care trebuie să respecte aceleași reguli de circulație prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002".

Cum în prezenta cauză presupusa faptă contravențională a fost constatată în afara localității Horia din jud. Tulcea, competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale aparține Judecătoriei Babadag.

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea în favoarea Judecătoriei Babadag.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Tulcea, în favoarea Judecătoriei Babadag.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.