ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1294/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 decembrie 2021 pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 1242 din 8 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1166/2021.

Prin cererea modificatoare înregistrată la data de 30 decembrie 2021 reclamantul A. a solicitat ca în hotărârea instanței să fie expres prevăzută obligarea pârâtului Guvernul României ca, la emiterea unor noi acte normative privind prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, să respecte dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituția României, sub sancțiunea nulității de drept.

Prin sentința nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate; a respins, ca neîntemeiată, cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Comitetul Național pentru Situații de Urgență și Centrul Național de Coordonare și Conducere a Intervenției.

3.1. Împotriva sentinței nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

În motivarea recursului, arată că, deși instanța de fond a apreciat că nu se poate pronunța cu privire la efectele sau eficacitatea vaccinurilor în privința transmiterii virusului, a omis faptul că prin încheierea din 23.02.2022, instanța a respins atât cererea reclamantului de a fi emisă o adresă către pârât pentru ca acesta să depună la dosar studiile științifice care atestă că persoanele vaccinate nu transmit virusul Sars Cov 2, cât și proba cu interogatoriul.

În acest sens, față de întrebările 5 și 6 din interogatoriu, care ar fi lămurit acest aspect, crtică faptul că instanța de fond a reținut faptul că nu este de competența sa să se pronunțe cu privire la efectele sau eficacitatea vaccinurilor în privința transmiterii virusului.

Susține că a solicitat instanței de fond să analizeze măsurile concrete pentru care măsurile instituite prin H.G. nr. 1242/2021 sunt discriminatorii, în condițiile în care toate raportările din România și din lume dovedeau că atât persoanele vaccinate, cât și cele nevaccinate se pot îmbolnăvi și pot muri din cauza virusului, iar pe de altă parte pot transmite acest virus.

Consideră că prin respingerea cererilor sale de probațiune și prin admiterea probelor solicitate de către pârâți, instanța de fond a dovedit o lipsă de imparțialitate, încălcând dispozițiile art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., care o obliga să judece cauza în mod echitabil, cât și art. 22 alin. (1) C. proc. civ., prin care era obligată să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, ceea ce conduce la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs incident și recurentul-pârât Ministerul Sănătății, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibile, iar pe fond, ca nefondate. De asemenea, solicită admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că nu este emitentul actului atacat, iar faptul că Ministrul Sănătății contrasemnează Hotărârea de Guvern nu poate conduce la atribuirea Ministerului Sănătății a calității de emitent al actului.

4.1. Recurentul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare la recursul recurentului-reclamant, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

4.2. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare față de recursul principal, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.

Invocă excepția nulității recursului recurentului-reclamant, pentru nemotivare, Înalta Curte pronunțându-se asupra acesteia la termenul din 08.03.2023, în sensul respingerii excepției nulității recursului reclamantului.

4.3. Intimatul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare față de recursul principal, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

4.4. Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare față de recursul incident, prin care arată că își menține apărările formulate în întâmpinarea la recursul principal.

4.5. Intimatul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență a formulat întâmpinare față de recursul incident, arătând că măsurile stabilite de autorități în contextul combaterii pandemiei de coronavirus, au fost subsumate obligației statului de ocrotire a sănătății publice, avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just și proporțional echilibru între drepturile și libertățile fundamentale, în ansamblul lor.

4.6. Recurentul-reclamant A. a formulat întâmpinare față de recursul incident, solicitând anularea acestuia, având în vedere că această cale de atac nu există în contenciosul administrativ.

Mai arată că nu pot fi avute în vedere aspectele referitoare la lipsa plângerii prealabile, deoarece ar fi încălcate dispozițiile Constituției României.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 24 august 2020, s-a fixat un prim termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

6.1. Analizând cu prioritate excepția netimbrării recursului incident, declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății, invocată din oficiu, apreciind că aceasta primează în raport cu excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 197 C. proc. civ.: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

De asemenea, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În cauză sunt incidente și dispozițiile art. 24 alin. (1) și (2) teza a II-a din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin citația comunicată recurentului-pârât Ministerul Sănătății la data de 24.10.2022, Înalta Curte i-a adus la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferente cererii de recurs incident, formulate împotriva sentinței nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurentul-pârât Ministerul Sănătății a formulat cerere de reexaminare, respinsă prin încheierea din 17 ianuarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, încheierea fiind comunicată acestuia la data de 07.02.2023.

Cu toate acestea, până la termenul de judecată din data de 8 martie 2023, recurentul-pârât Ministerul Sănătății nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de instanță.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferente căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. raportat la alin. (3) al aceluiași text de lege, sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul formulat de pârâtul Ministerul Sănătății.

6.2. Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant A., a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea Hotărârii Guvernului nr. 1242 din 8 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1166/2021 obligarea pârâtului Guvernul României ca, la emiterea unor noi acte normative privind prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, să respecte dispozițiile art. 16 alin. (2) din Constituția României, sub sancțiunea nulității de drept.

Prin încheierea din data de 23.02.2022, prima instanță a respins: excepția netimbrării, invocată de pârâtul Guvernul României; excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Guvernului României a secretarului de stat; excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Ministerului Sănătății a directorului și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al Comitetului Național pentru Situații de Urgență a inspectorului general, invocate de reclamant.

Prin sentința recurată, prima instanță a respins: excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Centrului Național de Coordonare; excepția inadmisibilității cererii, pentru lipsa plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, invocată de Ministerul Sănătății și Inspectoratul General Pentru Situații de Urgență; excepția lipsei de interes a reclamantului, invocată de pârâții Guvernul României și Ministerul Sănătății; excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere vizând anularea H.G. nr. 1242/2021; excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea capătului de cerere privind anularea HCNSU 112/2021; excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătății; excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu și excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Național de Coordonare și Conducere a Intervenției.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul-reclamant criticând faptul că instanța de fond a respins atât cererea reclamantului de a fi emisă o adresă către pârât pentru ca acesta să depună la dosar studiile științifice care atestă că persoanele vaccinate nu transmit virusul Sars Cov 2, cât și proba cu interogatoriul, iar pe de altă parte, critică faptul că prin respingerea cererilor sale de probațiune și prin admiterea probelor solicitate de către pârâți, instanța de fond a dovedit o lipsă de imparțialitate, încălcând dispozițiile art. 6 alin. (1) și art. 22 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu este fondat.

Înalta Curte reține, cu titlu prealabil, că potrivit motivului de nelegalitate invocat, casarea unei hotărâri se poate cere, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum si nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători, nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată, încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată, efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ., încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului, încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților, lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia, respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

Examinând critica formulată de către recurentul-reclamant referitoare la faptul că instanța de fond a respins cererea sa de emiterea a unei adrese către pârât pentru ca acesta să depună la dosar studiile științifice cu privire la efectele vaccinurilor și proba cu interogatoriul, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, în respingerea de către instanța de fond a cererilor de probațiune formulate de către recurentul-reclamant nu se evidențiază aspecte de natură a se subsuma motivului de casare invocat, respectiv nerespectarea unor reguli de procedură, în condițiile în care cererea a fost pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 23.02.2023, instanța pronunțându-se asupra acesteia în ședință publică.

În ceea ce privește modalitatea de apreciere de către instanța de fond a materialul probator solicitat a fi administrat, aceasta excede obiectului analizei instanței de recurs, întrucât reprezintă un aspect de netemeinicie a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanței de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecință, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată a probelor de la dosar, nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanța de recurs.

Prin urmare, această critică nu vizează conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanței probelor administrate.

Cu alte cuvinte, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

De asemenea, este nefondată și critica recurentului-reclamant în sensul că instanța a respins probele propuse de către acesta și a admis probele propuse de către pârâți, câtă vreme instanța de fond a admis proba cu înscrisuri atât pentru reclamant (planșele foto), cât și pentru pârâți, respingând proba cu depunerea la dosar a studiilor științifice și proba cu interogatoriul, ca nefiind utile soluționării cauzei, astfel că nu se conturează o imparțialitate a instanței de fond din această perspectivă.

Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, nefiind incident motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

De asemenea, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 496 coroborat cu art. 197 și art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 33/F-CONT din 10 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Anulează recursul incident declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.