ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1290/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023 Asupra cererii de renunțare la judecată; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 4 aprilie 2019, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Resurse Umane, a solicitat obligarea ANRM să aprobe transferul de 40% din drepturile și obligațiile referitoare la acordul de concesiune intrat în vigoare în septembrie 2004 între B. și ANRM cu privire la Perimetrul E IV-5 Satu Mare și să emită o decizie de aprobare a acestui transfer. Prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2019, instanța învestită cu soluționarea cauzei a încuviințat în principiu cererea de intervenție voluntară principală formulată de petenta C. S.A..

Prin sentința civilă nr. 99 din 12 februarie 2020, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu Agenția Națională pentru Resurse Umane, ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție voluntară principală formulată de intervenienta în nume propriu C. S.A.. Atât împotriva încheierii de ședință din 13 noiembrie 2019, cât și împotriva sentinței civile nr. 99 din 12 februarie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc.

civ., prin care a solicitat casarea hotărârii recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii cererii de intervenție principală formulate de OEBS ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată, precum și a admiterii cererii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării ANRM la emiterea actului de aprobare a transferului de drepturi și obligații solicitat. La data de 2 noiembrie 2022, recurenta-reclamantă a comunicat instanței de recurs, prin intermediul poștei electronice, o cerere, prin care a învederat că renunță la judecata, în dosarul civil nr. x/2019, în temeiul dispozițiilor art. 406 din C. proc. civ. În cadrul dezbaterilor din timpul ședinței publice din data de 2 noiembrie 2022, apărătorul ales al recurentei-reclamante a precizat că nu mai susține cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, având în vedere că nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 406 alin. (4) din C. proc.

civ., întrucât intimata-intervenientă se opunea acestei cereri. Înalta Curte a luat act de revocarea cererii de renunțare de către recurenta-reclamantă, prin avocat. Ulterior, în cursul ședinței de judecată din data de 25 ianuarie 2023, apărătorul ales al recurentei-reclamante a înregistrat la dosarul cauzei o nouă cerere de renunțare la judecată, care a fost comunicată atât intimatei-pârâte ANRM, cât și intimatei-interveniente OEBS. La data de 15 februarie 2023, intimata-pârâtă ANRM a depus la dosarul cauzei o adresă în cuprinsul căreia a arătat că este de acord cu cererea de renunțare la judecată formulată de către societatea reclamantă. Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.: "Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă". Dispozițiile art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc.

civ. cuprind reglementări privitoare la situația formulării cererii de renunțare la judecată în căile de atac: "(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă." Înalta Curte, având în vedere momentul formulării cererii recurentei-reclamante de renunțare la judecată, respectiv ulterior primului termen stabilit în cauză, constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 406 alin. (4) din C. proc.

civ., existând acordul expres al intimatei-pârâte ANRM și al intimate-interveniente OEBS, în privința renunțării. Drept urmare, având în vedere împrejurarea că manifestarea de voință, în sensul renunțării la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de cererea de renunțare la judecată, formulată de recurenta-reclamantă A. S.A.. Întrucât cererea de renunțare la judecată a fost formulată în calea extraordinară de atac a recursului, Înalta Curte va face aplicarea art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc.

civ., republicat, și va anula sentința civilă nr. 99 din data de 12 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea reclamantei A. S.A. la judecarea cererii de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Resurse Minerale și cu intervenienta C. S.A. Anulează sentința civilă nr. 99 din data de 12 februarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2019. Definitivă. Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.