ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat anularea Scrisorii Standard de informare a Beneficiarului - Validare Cheltuieli emise de pârâtul CNDIPT-OI la data de 06.08.2014, în referire la cererea de rambursare nr. x care a fost depusă în cadrul proiectului cu ID 57974 și care a fost înregistrată la CNDIPT-OI sub nr. x/20.03.2014 și emiterea unui nou act administrativ în care să se valideze în totalitate cheltuielile solicitate la rambursare.

1.2. Acțiunea a fost precizată prin cererea adițională din data de 01.02.2016, în sensul că a fost restrâns obiectul acesteia ca efect al admiterii unei părți a pretențiilor prin răspunsul pârâtului nr. x/30.10.2015.

1.3. Prin sentința civilă nr. 1374/02.03.2016 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. și pe pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resuselor Umane, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1796 din 27 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de chemare în judecată, formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resuselor Umane, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1796 din 27 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care, apreciind, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, o astfel de hotărâre drept nelegală, a solicitat casarea acesteia și rejudecarea litigiului în fond.

4.1. Prin încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursul declarat de reclamanta A. S.R.L împotriva sentinței civile nr. 1796 din data de 27 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constatând că desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina recurentei-reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite, în cursul judecății, în sarcina acesteia, de la termenul de judecată din 26 iunie 2019, recurenta neîndeplinindu-și obligația de a depune precizările necesare soluționării recursului, stabilite prin încheierea de la un atare termen de judecată.

4.2. Prin cererea formulată la data de 06.12.2021, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale -Direcția O.I.P.O.C.U. a solicitat constatarea intervenirii perimării cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția de perimare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale -Direcția O.I.P.O.C.U., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a dat curs solicitărilor Înaltei Curți, iar desfășurarea normală a procesului a fost împiedicată din vina recurentei-reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.

Încheierea de ședință din data de 27 noiembrie 2019, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la data de 27 mai 2020.

Pe de altă parte, având în vedere că, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, iar potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020:

"Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret.", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate."

În consecință, Înalta Curte constată că, la data de 16 martie 2020 a fost suspendată curgerea termenului de perimare, reluarea acestuia operând de la data încetării stării de urgență, pentru perioada de timp rămasă. Ca atare, cursul perimării s-a reluat la data de 15 mai 2020 și s-a împlinit la data de 27 iulie 2020, în raport de prevederile art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., înăuntrul termenului de perimare și anterior invocării, de către intimatul - pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția O.I.P.O.C.U, a excepției perimării, nicio cerere de redeschidere a procesului, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte va admite excepția perimării, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția O.I.P.O.C.U și va constata, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ., intervenită sancțiunea perimării recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1796 din 27 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția O.I.P.O.C.U.

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1796 din 27 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.