ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1621/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Patronatul Confidustria România, în contradictoriu cu pârâții Organismul Interimar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic și Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat:

- anularea Adresei nr. x/19.06.2017, asimilată unei soluții la plângerea prealabilă nr. OI/786/13.03.2017 și 1527/12.06.2017;

- anularea Scrisorii de informare nr. x/27.04.2016, aferentă Cererii de rambursare nr. x și a Scrisorii nr. x/16.12.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x;

- anularea în parte a răspunsului nr. x/20.07.2016 la contestația împotriva Scrisorii de informare nr. x/27.04.2016, în legătură cu Cererea de rambursare nr. x, prin care a fost respinsă suma solicitată la validare;

- obligarea pârâților la emiterea unor scrisori de informare ca răspuns la Cererile de ramburasare nr. 5,7,8 și 9 în baza Contractului de finanțare nr. x/6.05.2014 pentru implementarea Proiectului "A. - Tranzacția de la educație la viață activă pentru viitorii economiști" finanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, prin care să fie aprobată rambursarea sumei totale de 214.172,93 RON, diferența de plată dintre cheltuielile eligibile și cele considerate neeligibile;

- obligarea pârâților la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data exigibilității cheltuielilor până la plata efectivă;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5116 din 06 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate și a respins acțiunea formulată de către reclamantul Patronatul Confidustria România, în contradictoriu cu pârâții OIPOCU MEN și Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 5116 din 06 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs principal reclamantul Patronatul Confidustria România și recurs incident pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamantul Patronatul Confidustria România a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat, în esență, că instanța de fond a încălcat prevederile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu a motivat soluția privind Scrisorile standard de informare aferente Cererilor nr. x și 9.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că prima instanță a interpretat greșit prevederile Instrucțiunii nr. 103/18.05.2015 și în mod eronat a considerat că plângerile prealabile introduse erau inadmisibile în condițiile în care, în prezent, urmare a Deciziei nr. 9278/24.05.2016, emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POSDRU, nu există nicio modalitate de a mai contesta eventualele sume care au fost considerate neeligibile de autoritate.

Referitor la soluția instanței de fond privind cererea de rambursare nr. x, recurentul-reclamant a susținut că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că Scrisoarea de informare i-a fost comunicată prin e-mail în data de 06 noiembrie 2015 și că oricum transmiterea unui document pe e-mail trebuie să fie subsidiară altor mijloace de comunicare a documentelor.

Totodată, a considerat că împrejurarea că CNDIPT OI POSDRU a efectuat o plată parțială pentru Cererea de rambursare nr. x și două plăți parțiale pentru Cererea de rabursare nr. x nu echivalează cu un refuz de plată a diferenței.

Astfel, din moment ce nu i-a fost comunicat niciun răspuns, ci au fost realizate doar plăți parțiale, societatea nu cunoștea dacă urmează a fi realizate și alte plăți sau dacă acest fapt echivalează cu refuzul la plată.

În aceste condiții, în care procedura nu este clară, organele statului au un comportament oscilant, asfel încât în anumite cazuri emit Scrisoarea informativă, emit Răspuns la contestație și în alte cazuri procedează la achitarea parțială a sumelor în mod direct fără a informa beneficiarul, a apreciat ca abuzivă și cu încălcarea drepurilor sale conduita organelor statului și vădit nelegală soluția instanței de fond.

Cu privire la Cererile de rambursare nr. x și nr. 9, recurentul-reclamant a reiterat critica potrivit căreia în mod eronat instanța de fond a considerat că plângerile prealabile introduse erau inadmisibile și a învederat că, în ambele situații, a fost nevoită să formuleze plângere prealabilă întrucât (i) autoritatea nu a motivat refuzul plății diferențelor de achitat, (ii) nici autoritatea, nici dispozițiile legale nu prevăd modalitatea de contestare a acestui comportament al autorității.

De asemenea, a mai precizat faptul că prin Adresa nr. x/19.06.2017, autoritatea a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Scrisorii Standard de Informare nr. x/27.04.2016 și Scrisorii Standard de Informare nr. x/16.12.2015 ca fiind tardiv formulate, și nu ca fiind inadmisibile, aspect ce echivalează cu recunoașterea de către intimatul-pârât a faptului că societatea recurentă avea dreptul legal de a formula plângere prealabilă.

3.2. Pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a declarat recurs incident, față de cererea de recurs formulată de reclamantul Patronatul Confidustria România, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepțiilor și respingerea cererii de chemare în judecată în consecință.

În motivarea recursului incident, pârâtul a învederat că în mod greșit a respins prima instanță excepția nulității cererii de anulare a Scrisorii nr. x/16.12.2015, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 194 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., lipsa lor fiind sancționată de art. 196 alin. (1) din C. proc. civ. cu nulitatea.

De asemenea, se impunea admiterea excepției inadmisibilității cererii de anulare a Scrisorii de informare nr. x/27.04.2016 și a Scrisorii nr. x/16.12.2015, anularea răspunsului nr. x/20.07.2016 (nr. x/19.07.2016) și obligarea la emiterea unor scrisori de informare ca răspuns la Cererile de rambursare nr. x, nr. 7, nr. 8 și nr. 9 pentru aprobarea la rambursare a sumei de 214.172,93 RON, ca urmare a admiterii cererii de anulare a adresei nr. x/19.06.2017.

Totodată, instanța de fond ar fi trebuit să admită excepția prescripției dreptului material la acțiunea în anularea răspunsului la contestație nr. 7/20.07.2016, înregistrat la CNDIPT-OIPOSDRU sub nr. x/19.07.2016, iar cererea de anulare a Scrisorii nr. x/16.12.2015 și cea de obligare a la emiterea unor scrisori de informare ca răspuns la Cererile de rambursare nr. x, nr. 7 și nr. 9, ar fi trebuit respinse în principal ca inadmisibile, iar în subsidiar ca tardiv introduse.

Recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat.

Recurentul-reclamant Patronatul Confidustria România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

Intimata - pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Patronatul Confidustria România este nefondat, iar recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene este tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

II.1. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), invocat de recurentul-reclamant Patronatul Confidustria România, acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Totodată, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care apreciază nefondate susținerile recurentului privind incidența unui astfel de motiv de casare.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, reclamantul a încheiat, în calitate de beneficiar, cu CNDIPT OI POSDRU, contractul de finanțare nr. x/06.05.2014, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU prin CNDIPT OI POSDRU, pentru implementarea proiectului "A. - Tranziția de la educație la viață activă pentru viitorii economiști" finanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013.

Pârâții s-au obligat la acordarea unei finanțări nerambursabile în valoare totală de 2.057.157,20 RON, reprezentând 98% din valoarea totală eligibilă, diferența de 2% fiind contribuția reclamantului.

Potrivit contractului, reclamanta avea obligația să depună prima cerere de rambursare în termen de 45 zile de la data începerii implementării proiectului, cererile intermediare urmând a fi depuse la interval de maxim 3 luni.

Actele contestate de reclamant prin cererea de chemare în judecată privesc cererile de rambursare nr. x, 7, 8 și 9.

Cererea de rambursare nr. x a fost depusă de reclamant la data de 16 iunie 2015 și a privit rambursarea cheltuielilor totale de 104.740,26 RON.

La data de 23 octombrie 2015, CNDIPT OI POSDRU a solicitat reclamantei clarificări, acestea fiind comunicate la data de 28 octombrie 2015.

La data de 30 decembrie 2015, CNDIPT OI POSDRU a plătit o parte a sumei solicitate, diferența de 20.709,43 RON fiind neacoperită.

Cererea de rambursare nr. x a fost depusă de reclamant la data de 05 noiembrie 2015 și a privit rambursarea cheltuielilor totale de 109.724,44 RON.

La data de 05 ianuarie 2016, CNDIPT OI POSDRU a solicitat reclamantei clarificări, acestea fiind comunicate la data de 26 ianuarie 2016.

La data de 30 decembrie 2015, apoi la data de 26 mai 2016, CNDIPT OI POSDRU a plătit o parte a sumei solicitate, diferența de 77.030,11 RON fiind neacoperită.

Cererea de rambursare nr. x a fost depusă de reclamantă la data de 27 noiembrie 2015 și a privit rambursarea cheltuielilor totale de 173.795,12 RON.

La data de 27 aprilie 2016, CNDIPT OI POSDRU a comunicat Scrisoarea standard de informare nr. 4815 cu privire la validarea sumei de 68.092,91 RON.

Contestația formulată de reclamantă la data de 06 mai 2016 a fost admisă în parte, în sensul validării și a sumei de 7.368,62 RON.

Cererea de rambursare nr. x aferentă cererii de plată nr. x a fost depusă de reclamantă la data de 11 ianuarie 2016 și a privit rambursarea cheltuielilor totale de 98.193,94 RON.

La data de 16 decembrie 2015, CNDIPT OI POSDRU a comunicat Scrisoarea standard de informare nr. x cu privire la validarea sumei de 81.450 RON.

Contestația formulată de reclamantă la data de 22 decembrie 2015 a fost admisă în parte, rămânând neachitată suma de 18.370 RON.

Reclamantul a formulat o plângere prealabilă către CNDIPT OI POSDRU la data de 10 martie 2017, prin care a solicitat analizarea celor patru cereri de rambursare și plata diferențelor de sume considerate neeligibile. Pârâtul nu a răspuns la plângerea prealabilă.

La data de 12 iunie 2017, reclamantul a trimis aceeași plângere prealabilă ambilor pârâți.

Cu adresa nr. x/19.06.2017, CNDIPT OI POSDRU a respins plângerile prealabile ca tardive, față de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Celălalt pârât nu a soluționat plângerea prealabilă.

Prin cererea care face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat anularea răspunsului primit la plângerea prealabilă, a Scrisorilor de informare aferente cererilor de rambursare nr. x și 9, a răspunsului primit la contestația formulată în legătură cu cererea de rambursare nr. x, obligarea la emiterea unor noi scrisori de informare cu luarea în calcul a tuturor sumelor solicitate prin cele patru cereri de rambursare și la plata unor dobânzi legale penalizatoare.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte împărtășește opinia instanței de fond, potrivit căreia, capătul de cerere referitor la adresa CNDIPT OI POSDRU nr. 1549/19.06.2017, privind anularea răspunsului la plângerile prealabile este neîntemeiat.

În acest sens, se reține cu prioritate că în cadrul procesual al recursului, instanța de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu și motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici, ce vizează modul în care instanța de fond a reținut situația de fapt, nu pot fi avute în vedere.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Referitor la Cererea de rambursare nr. x, contrar susținerilor recurentului-reclamant, se reține, pe de o parte, că există o Scrisoare de informare care i-a fost comunicată acestuia prin e-mail la data de 06 noiembrie 2015, acesta fiind momentul de început al curgerii termenului de formulare a plângerii prealabile, iar pe de altă parte, că recurentul-reclamant nu a indicat nicio dispoziție legală incidentă în cauză din care să reiasă că autoritatea pârâtă nu ar fi putut proceda la comunicarea acesteia prin poștă electronică sau că transmiterea unui document pe e-mail trebuie să fie subsidiară altor mijloace de comunicare a documentelor.

În ceea ce privește Cererea de rambursare nr. x, deși este adevărat că nu există la dosarul cauzei o dovadă a comunicării către reclamant a Scrisorii standard de informare emisă în legătură cu aceasta, în mod corect a reținut instanța de fond că la data de 30 decembrie 2015, apoi la data de 26 mai 2016, CNDIPT OI POSDRU a plătit o parte din suma solicitată, astfel că cel mai târziu de la ultima plată primită, aferentă acestei cereri de rambursare, a început să curgă termenul de contestare pentru reclamant în ceea ce privește restul de plată reținut de autoritatea pârâtă ca fiind neeligibil.

De altfel, Înalta Curte reține că beneficiarul avea posibilitatea să urmărească care era stadiul cererilor sale de rambursare și să formuleze eventualele contestații în termenul prevăzut de lege în condițiile în care potrivit art. 2 pasul 2 din Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015, invocată și de recurentul-reclamant, "Fiecare beneficiar va putea vizualiza în sistemul B., în modulul Cereri de rambursare, clasa de risc aferentă proiectului și istoricul încadrării într-o anumită clasă de risc, precum și cheltuielile neavizate la plată de către AM/OIR/OI POSDRU responsabil".

Nu în ultimul rând, se are în vedere că pentru Cererea de rambursare nr. x a fost emisă și comunicată Scrisoarea standard de informare, care a fost contestată de reclamant, contestația fiind admisă în parte prin Adresa x/19.07.2016, iar pentru Cererea de rambursare nr. x, a fost emisă și comunicată Scrisoarea standard de informare, care a fost contestată de reclamant, contestația nefiind soluționată.

În condițiile în care pentru Scrisorile standard de informare aferente Cererilor nr. x și 9 reclamantul deja a utilizat o procedură administrativă de contestare, în mod corect a reținut prima instanță că o nouă procedură inițiată prin cele două plângeri prealabile era inadmisibilă, limitarea accesului la o nouă procedură administrativă fiind admisibilă în baza principiului electa una via non datur recursus ad alteram, în acest sens fiind și dispozițiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, care statuează că decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal declarat de reclamantul Patronatul Confidustria România, ca nefondat.

II.2. Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a recursului incident, Înalta Curte constată că recursul formulat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 491, coroborat cu art. 474 din C. proc. civ., recursul incident se depune odată cu întâmpinarea la recursul principal, iar potrivit art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 indice 1 alin. (3) C. proc. civ., intimatul are obligația de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 30 zile de la data comunicării cererii de recurs.

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reține că recursul principal, formulat de reclamantul Patronatul Confidustria România, a fost comunicat pârâtului Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene la data de 10 martie 2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de recurs, iar întâmpinarea și recursul incident au fost înaintate prin poștă electronică la data de 05 iunie 2020, cu mult în afara termenului de 30 zile prevăzut de lege, ultima zi în care putea fi promovat recursul incident fiind 10 aprilie 2020, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de reclamantul Patronatul Confidustria România împotriva sentinței civile nr. 5116 din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței civile nr. 5116 din 06 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2022.