ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3969/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 13 aprilie 2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU Regiunea sud Muntenia) a solicitat anularea Deciziei nr. 8988 din 22.12.2016 privind soluționarea contestației având nr. 3591/29.11.2016 înregistrată la OIR POS DRU Regiunea Sud Muntenia cu nr. X/05.12.2016 cu privire la Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.11.2016 aferent proiectului POSDRU x cu titlul "Dezvoltarea de întreprinderi sociale incluzive pentru persoanele vulnerabile la nivelul regiunilor de dezvoltare Sud - Vest, Sud - Est, Nord - Est, Sud - Nord - Vest, București - Ilfov UNI 2014"; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.11.2016 privind proiectul POSDRU x cu titlul "Dezvoltarea de întreprinderi sociale incluzive pentru persoanele vulnerabile la nivelul regiunilor de dezvoltare Sud - Vest, Sud - Est, Nord - Est, Sud, Nord - Vest București - Ilfov UNI 2014"; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces; anularea creanței bugetare în valoare de 70.998.51 RON. Prin sentința civilă nr. 4328/05.07.2017, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, care prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2018, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, instanța reținând că soarta litigiului depinde în parte de existența dreptului ce face obiectul analizei în cadrul acestui dosar.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 339 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal s-a constatat perimată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU Regiunea Sud Muntenia).

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 339 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că în dosarul nr. x/2017 s-a ivit conflict negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București iar după soluționarea acestuia, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul București sub nr. x/2017*. În recurs, dosarul a fost alocat unui complet de achiziții publice, astfel că, după repartizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a ajuns să poarte nr. x/2017**, fiind soluționat prin decizia nr. 553/16.09.2019, decizie ce nu i-a fost comunicată astfel cum prevăd dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ. În aceste condiții, recurenta-reclamantă a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 416 C. proc. civ. pentru a opera perimarea, neputându-se vorbi de o vină a părții, câtă vreme hotărârea instanței de recurs, pronunțată în dosarul nr. x/2017, nu i-a fost comunicată astfel cum prevăd dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 septembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Muntenia (OIRPOSDRU Regiunea sud Muntenia) a solicitat anularea Deciziei nr. 8988 din 22.12.2016 privind soluționarea contestației formulată împotriva procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/02.11.2016. Prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2018, judecata a fost suspendată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, instanța reținând că soarta prezentului litigiului depinde în parte de existența dreptului ce face obiectul analizei în cadrul dosarului nr. x/2017 Prin sentința nr. 339 din 25 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a constatat perimată cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., aceasta formulând critici de nelegalitate a acestei sentințe. Înalta Curte amintește că potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată. În sensul prevederilor legale mai sus redate perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții. Totodată, potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., denumit marginal "Suspendarea facultativă", instanța poate suspenda judecata "când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți". Art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă". Conform art. 418 alin. (1) C. proc. civ., "Cursul perimării este suspendat cât timp durează suspendarea judecății pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 413, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată". Deci, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că termenul de perimare începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în cauza ce a provocat suspendarea, iar, pentru reluarea judecății, era necesară formularea unei cereri de către una dintre părți. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar, conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării". În speță, se constată că judecata acțiunii de fond a fost suspendată până la soluționarea dosarului nr. x/2017 În dosarul nr. x/2017 s-a ivit conflict negativ de competență între curtea de apel și tribunal, după soluționarea acestuia, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2017*, pe rolul Tribunalului București, iar ulterior, în recurs, după repartizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, primind nr. 11378/3/2017**. Acest dosar a fost soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 553/16.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, așadar, data de 16.09.2019 este momentul care marchează începutul termenului de perimare în prezenta cauză, decizia nr. 553/16.09.2019 fiind definitivă de la data pronunțării. De la acest moment, recurenta-reclamantă a avut obligația de a formula cerere de repunere pe rol în termen de 6 luni pentru a nu se constata intervenită sancțiunea perimării cauzei. Astfel, în mod judicios a reținut curtea de apel că sunt îndeplinite condițiile perimării, întrucât de la momentul în care pricina a rămas în nelucru, respectiv data de 16.09.2019 și până la data de 25.09.2020, data când s-a constatat perimarea, au trecut mai mult de 6 luni, iar această împrejurare este imputabilă părților, care nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. Nu pot fi avute în vedere alegațiile recurentei-reclamante, în sensul că nu i-a fost comunicată decizia, pentru că, în raport cu situația supusă analizei Înaltei Curți, nu prezintă importanță data comunicării acestei decizii, ci momentul la care aceasta a rămas definitivă. Mai mult, recurenta a avut cunoștință de soluționarea dosarului nr. x/2017, din datele existente în sistemul informatic al instanțelor rezultând că decizia pronunțată în acest dosar a fost comunicată părților, lucru confirmat și de pârâtă, care a arătat că a primit comunicarea. Potrivit art. 10 C. proc. civ., părțile au obligația să urmărească finalizarea litigiului, contribuind la desfășurarea fără întârziere a procesului, fiind datoare să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să își probeze pretențiile și apărările. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., ca nefondat.