ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4680/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 22.03.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Organismul Intermediar Regional Pentru Programul Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud - Est, a solicitat următoarele:

Prin sentința civilă nr. 517/01.10.2019, Curtea a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în privința capetelor 2 și 3 de cerere și a declinat aceste capete de cerere spre competenta soluționare Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ si fiscal.

Totodată, a disjuns capătul 1 de cerere și a dispus înregistrarea separată a acestuia.

Astfel, la data de 03.10.2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost format un nou dosar cu nr. x/2019

Prin sentința civilă nr. 935 din data de 10.12.2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 935 din data de 10.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că din lecturarea hotărârii primei instanțe se poate observa că după ce sunt prezentate pe scurt susținerile din cererea de chemare în judecată și din întâmpinare, există sintagma "Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:", iar apoi urmează sintagma "Pentru aceste motive, în numele legii hotărăște".

Ca atare, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, aspect față de care solicită casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare către Curtea de Apel București.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 4 alin. (3) și art. 77 din Legea nr. 24/2004.

Așa cum rezultă din preambul Ordinului nr. 1120/2013, acesta a fost emis în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006, ceea ce înseamnă că prevederile acestuia nu pot contraveni și nici adauga la dispozițiile actului normativ în baza căruia a fost emis, respectiv la O.U.G. nr. 34/2006.

Or, procedura achiziției directe la care se refera Capitolul II din Ordinul 1120/2013 este reglementată de O.U.G. nr. 34/2006, după cum urmează:

"Art. 19 - Autoritatea contractantă achiziționează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției nu depășește echivalentul în RON a 30.000 euro exclusiv TVA pentru fiecare achiziție de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro exclusiv TVA pentru fiecare achiziție de lucrări. Achiziția se realizează pe baza de document justificativ".

Pe de alta parte, Ordinul nr. 1120/2013 prevede că în acest caz (al achiziției directe), dosarul achiziției va cuprinde o notă privind determinarea valorii estimate (valoarea fiind actualizată la momentul achiziției, dacă este cazul) și documentele justificative ale achiziției, inclusiv documentele care dovedesc îndeplinirea obligațiilor contractuale (de exemplu: procese-verbale de recepție servicii și lucrări, livrabile, procese-verbale de predare primire etc.)".

Or, atâta timp cât art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 prevede că achiziția directă se realizează pe baza de document justificativ, solicită să se constate că cerința impusă de Ordinul nr. 1120/2013 conform căreia dosarul achiziției trebuie să cuprindă, pe lângă documentul justificativ, și "o notă privind determinarea valorii estimate, precum și documentele care dovedesc îndeplinirea obligațiilor contractuale (de exemplu: procese-verbale de recepție servicii și lucrări, livrabile, procese-verbale de predare primire etc.)" este nelegală, reprezentând o adăugare la lege, lato senso.

De altfel, impunerea unor cerințe suplimentare, cum ar fi întocmirea unei note privind determinarea valorii estimate și a unui proces-verbal de recepție, este vădit contrară scopului pentru care legiuitorul a reglementat procedura achiziției directe și care, în mod logic, trebuie să fie una mult simplificată față de procedurile de atribuire, dată fiind valoarea redusă a acesteia.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 ianuarie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea în parte a Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 1120/2013, respectiv anularea prevederii cuprinse în Capitolul II, conform căreia "în acest caz (n.n. al achiziției directe), dosarul achiziției va cuprinde o notă privind determinarea valorii estimate (valoarea fiind actualizată la momentul achiziției, dacă este cazul) și (...) inclusiv documentele care dovedesc îndeplinirea obligațiilor contractuale (de exemplu: procese-verbale de recepție servicii și lucrări, livrabile, procese-verbale de predare primire etc.)"; anularea Deciziei nr. 351/12.10.2018, emisă de către pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Sud Est (în continuare "OIR POSDRU Regiunea SE"), prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergența privind proiectul x "S.E.S.O.P.A.D. - Structuri de Economie Socială - Oportunitate pentru Persoanele aflate în Dificultate", înregistrat la OIR POSDRU Regiunea Sud Est sub nr. x/10.08.2018, cu consecința stingerii în întregime a creanței în cuantum de 550.694,89 RON și a penalităților de întârziere.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, că împrejurarea că dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006 prevăd că achiziția se realizează pe bază de document justificativ, în timp ce dispozițiile Ordinului 1120/2013 prevăd că dosarul achiziției trebuie să cuprindă, pe lângă documentul justificativ, și "o notă privind determinarea valorii estimate, precum și documentele care dovedesc îndeplinirea obligațiilor contractuale (de exemplu: procese-verbale de recepție servicii și lucrări, livrabile, procese-verbale de predare primire etc.)", nu are semnificația propusă de către reclamantă.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, precum și cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părțile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanță în pronunțarea soluției, iar instanța ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalității și temeiniciei hotărârii, și considerentele pentru care s-a pronunțat soluția respectivă.

Obligația legală a instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Plecând de la aceste coordonate teoretice, instanța de control judiciar constată că hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, "Autoritatea contractanta achiziționează direct produse, servicii sau lucrări, în măsura în care valoarea achiziției nu depășește echivalentul în RON a 30.000 euro exclusiv TVA pentru fiecare achiziție de produse ori servicii, respectiv a 100.000 euro exclusiv TVA pentru fiecare achiziție de lucrări. Achiziția se realizează pe bază de document justificativ".

În concordanță cu aceste dispoziții legale au fost emise regulile comune aplicabile pentru atribuirea contractului de achiziție publică (art. 25 din O.U.G. nr. 34/2004) cu denumirea marginală "Reguli de estimare a valorii contractului de achiziție publică", care prevăd în sarcina autorității contractante obligația de a estima valoarea contractului de achiziție publică înainte de inițierea achiziției, demers care se concretizează în întocmirea unei note justificative. Un atare demers este necesar de vreme ce procedura de urmat depinde tocmai de stabilirea apriorică a valorii achiziției, conform criteriilor menționate la art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006.

Relevante sunt și dispozițiile art. 213 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006 potrivit cărora, între documentele ce conțin dosarul achiziției publice se regăsește și nota privind determinarea valorii estimate, precum și lit. p) potrivit cărora achizitorul este obligat să păstreze la dosarul achiziției publice documentul constatator care conține informații referitoare la îndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant.

În raport de aceste dispoziții, în mod corect s-a reținut în Ordinul nr. 1120/2013 că dosarul de achiziție va cuprinde o notă privind determinarea valorii estimate și documentele justificative ale achiziției, inclusiv documentele care dovedesc îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 935 din 10 decembrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.