ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal la data de 08 martie 2019, reclamanții A., B., C. și D., au solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Local Buzescu, anularea hotărârilor adoptate de acesta în ședința din data de 28 februarie 2019.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 539 din 4 noiembrie 2019, Tribunalul Teleorman – secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei de interes, invocată din oficiu și a respins cererea de chemare în judecată ca lipsită de interes.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței de fond și soluția pronunțată Împotriva sentinței civile nr. 539 din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Teleorman – secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanții A., B., C. și D., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 624 din 9 iunie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanți, ca nefondat.

Recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal Împotriva deciziei nr. 624 din 9 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei cu consecința admiterii acțiunii introductive.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Consiliul Local Buzescu a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. Intimații-reclamanți B., C. și D., de asemenea, au formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului dedus judecății. II. Soluția instanței de recurs Examinând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Prezenta cauză se judecă potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care, prin art. 20 alin. (1) stabilește că: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Așadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicție, respectiv fond și recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță. În cauză, reclamantul a învestit Înalta Curte cu soluționarea unui recurs exercitat împotriva deciziei civile nr. 624 din data de 9 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în calitate de instanță de control judiciar, în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței Tribunalului Teleorman, iar nu de primă instanță, astfel că recursul vizând această decizie nu se circumscrie dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Calea de atac vizează o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității invocată de intimatul-pârât fiind astfel întemeiată. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A..