ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1181/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 octombrie 2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Academia Română și Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu", a solicitat instanței să constate refuzul nejustificat de soluționare a cererii de prelungire a perioadei studiilor de doctorat, să dispună prelungirea perioadei studiilor de doctorat cu 1 an, să fie obligați pârâții să procedeze la organizarea susținerii publice a tezei de doctorat, cu cheltuieli de judecată. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1040 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Academia Română și Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu", ca nefondată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Recurenta reclamantă A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1040 din 30 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, arătând că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Se arată că prima instanță a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată, întrucât în fapt, există indicii că teza de doctorat a reclamantei este plagiată parțial si nu este o creație integrală a autoarei A. conform adresei Academiei Române prin care se confirmă sesizarea cercetătorului științific B. referitor la preluarea ad litteram a materialului "Interpretarea normelor penale" de către recurenta-reclamantă în "Interpretarea normelor juridice" fără să citeze sursa. Acest aspect este confirmat și de profesorul universitar dr. C., membru în comisia de susținere a tezei de doctorat, referitor la preluarea a 13.104 cuvinte, fără indicarea autorului și a altor trei articole care ar fi fost preluate fără indicarea sursei, iar analiza suspiciunii de plagiat este obligatorie, conform art. 68 alin. (2) si alin. (3) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011. Recurenta deține calitatea de student doctorand, fiind înmatriculată la Școala de Studii Avansate a Academiei Romane – SCOSAAR, Departamentul Științe Economice, Sociale și Juridice, Institutul de Cercetări Juridice "Academician Andrei Rădulescu"(I.C.J.), fiind autor al tezei de doctorat "Interpretarea normelor juridice" . În vederea finalizării studiilor universitare de doctorat, la data de 29.03.2019 au fost demarate procedurile de analiză a similitudinilor si de evaluare a tezei sale de doctorat de către Comisia de îndrumare din cadrul departamentului de specialitate, iar la data de 01.04.2019 a fost generat Raportul de similitudini, care prezintă o valoare de 17% a coeficientului de similitudine 1 și de 4 % a coeficientului de similitudine 2 și care include rezoluția conducătorului de doctorat, prof.univ.dr. D. și cuprinde mențiunea olografă "lucrarea nu conține elemente de plagiat", numele conducătorului în clar și semnătura acestuia. Teza de doctorat a primit referate de evaluare pozitivă din partea tuturor membrilor Comisiei de doctorat, în conformitate cu dispozitiile art. 87 din Regulamentul de organizare a studiilor universitare de doctorat în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române (SCOSAAR), astfel că în data de 25.04.2019, a fost organizată susținerea publică a tezei de doctorat. La data respectivă, teza de doctorat nu a putut fi susținută public, motivul prezentat în ședința publică de către președintele Comisiei pentru susținerea tezei – prof.univ. dr. E.- director I.C.J., fiind acela că, nu a fost constituită legal comisia de doctorat, lipsind din motive medicale conducătorul de doctorat- prof.univ.dr. D.. Cu această ocazie s-a aprobat în cadrul Consiliului Științific SCOSAAR prelungirea cu 6 luni pentru susținerea tezei de doctorat. La data de 05.09.2019 a fost stabilit un nou termen în vederea susținerii publice a tezei de doctorat, însă nici de această dată teza de doctorat nu a putut fi susținută public, motivul prezentat în ședința publică de către președintele Comisiei pentru susținerea tezei – prof.univ. dr. E.- director I.C.J., fiind acela că, nu a fost constituită legal comisia de doctorat, lipsind din motive medicale conducătorul de doctorat- prof.univ.dr. D. și că există o sesizare din partea numitului B., cercetător științific în cadrul I.C.J., precum că teza de doctorat ar fi plagiată. La data de 04.10.2019, conducătorul de doctorat, prof.univ.dr. D., a decedat. Recurenta s-a adresat atât intimatului Institutul de Cercetări Juridice "Academician Andrei Rădulescu" cât și intimatei Academia Română, solicitând prelungirea perioadei studiilor de doctorat în vederea susținerii publice a tezei de doctorat, deoarece culpa în susținerea tezei de doctorat aparține organizatorului, înlocuirea conducătorului de doctorat ca urmare a decesului doamnei prof. univ. dr. D., să procedeze la organizarea susținerii publice a tezei de doctorat "Interpretarea normelor juridice" a autoarei F. și să stabilească data pentru susținerea tezei de doctorat, fără însă a primi vreun răspuns din partea intimaților. Academia Română este instituție organizatoare de studii universitare de doctorat (IOSUD) prin Școala Doctorală numită "Școala de Studii Avansate a Academiei Române" (SCOSAAR). Organizarea studiilor universitare de doctorat se face pe baza Regulamentului SCOSAAR, aprobat de Prezidiul și Adunarea Generală a Academiei Române. Institutul de Cercetări Juridice " Acad. Andrei Rădulescu" al Academiei Române este o instituție de drept public (art. 7, lit. c), Hotărârea Guvernului 57/2002), Institut de Cercetare subordonat Academiei Române (I-AR), având personalitate juridică. Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu", ca institut component al Academiei Române, are calitatea de institut abilitat în cadrul SCOSAAR. Programele de studii universitare de doctorat se finalizează prin susținerea publică în fața comisiei de doctorat a tezelor de doctorat. Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerințele prevăzute în programul de cercetare științifică și aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător" comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educației naționale și cercetării științifice acordarea sau neacordarea titlului de doctor. După validarea tezei de doctorat se atribuie titlul de doctor prin ordin al ministrului educației naționale și cercetării științifice. Potrivit Regulamentului de organizare a studiilor universitare de doctorat în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române București din iulie 2013, art. 82 (1) Studiile universitare de doctorat se finalizează prin elaborarea și susținerea publică a unei teze de doctorat. Art. 87 1) SCOSAAR, la propunerea Consiliului Științific, organizează susținerea publică a tezei de doctorat, după ce teza a primit referate de evaluare pozitivă din partea tuturor membrilor comisiei de doctorat. (2) Susținerea tezei de doctorat poate avea loc în prezența a cel puțin 4 din cei 5 membri ai comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a președintelui comisiei și a conducătorului de doctorat. (5) Anunțul privind susținerea publică a tezei de doctorat și rezumatul acesteia trebuie să fie publicate, cu cel puțin 15 zile înainte de susținere, pe site-ul internet al Departamentului și prin afișare, astfel încât informația să fie ușor accesibilă publicului interesat. Rezumatele tezelor de doctorat susținute public vor fi disponibile pe site-ul internet al Departamentului și după susținerea publică. (6) Pe baza susținerii publice a tezei de doctorat, comisia de doctorat deliberează asupra calificativului acordat tezei de doctorat… (7) Tezele de doctorat cu calificativul "Excelent", "Foarte bine", "Bine", se depun la SCOSAAR în vederea transmiterii la Hotărârea Guvernului – C.N.A.T.D.C.U. pentru acordarea titlului științific de doctor. Prin refuzul nejustificat de a soluționa cererea recurentei-reclamante de prelungire a perioadei susținerii tezei de doctorat – exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea, pârâții i-au vătămat drepturile fundamentale, consfințite în Constituția României, alte legi și convenții internaționale, dobândirea titlului științific de doctor, apărând ca un deziderat imposibil de realizat. În mod eronat prima instanță a reținut că intimații pârâți au suspendat procedura de analiză si susținere publică a tezei de doctorat până la adoptarea unei soluții de către Comisia de Etică a Academiei Romane- Școala de Studii Avansate, referitor la suspiciunea de plagiat, analiza cazului de plagiat fiind obligatorie, conform art. 68 alin. (2) și alin. (3) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 681/2011: (2) În cazul în care un membru al comisiei de doctorat identifică în cadrul evaluării tezei, atât anterior susținerii publice, cât și în cadrul acesteia, abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori, confecționarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, membrul comisiei de doctorat este obligat să ia următoarele măsuri: a) să sesizeze comisia de etică a instituției de învățământ superior în care este înmatriculat studentul-doctorand și comisia de etică a instituției în care este angajat conducătorul de doctorat pentru analiza și soluționarea cazului, inclusiv prin exmatricularea studentului-doctorand, potrivit art. 306-310 și 318-322 din Legea nr. 1/2011 și prevederilor Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și completările ulterioare; b) să notifice abaterile tuturor membrilor comisiei de doctorat și să propună acordarea calificativului "Nesatisfăcător". (3) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerințele prevăzute în programul de cercetare științifică și aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului "Excelent", "Foarte bine", "Bine" sau "Satisfăcător", comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor. Propunerea se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor. (4) În cazul atribuirii calificativului "Nesatisfăcător", comisia de doctorat precizează elementele de conținut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat și solicită o nouă susținere publică a tezei. A doua susținere publică a tezei are loc în fața aceleiași comisii de doctorat ca și în cazul primei susțineri. În cazul în care și la a doua susținere publică se obține calificativul "Nesatisfăcător", titlul de doctor nu se acordă, iar studentul-doctorand este exmatriculat. (5) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUD primește din partea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului o motivație scrisă de invalidare, redactată în baza observațiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează și a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat. De altfel, procedura de sesizare a Comisiei de etica din cadrul Academiei Romane a fost viciată pentru că s-au încălcat prevederile legale cu privire la modul de sesizare a Academiei, în condițiile în care recurenta se afla la susținerea publică a tezei, conducătorul de doctorat fiind absent și neexistând nici un înlocuitor din departament pentru întrunirea legală a Comisiei. Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, prevede procedura care trebuie urmată pentru a se constata existența plagiatului. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 2 din acest act normativ "(1) Sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare-dezvoltare sunt analizate în două etape detaliate în Codul de etică: a) analiza la nivelul instituției în cadrul căreia presupusele abateri s-au produs, denumită prima etapă, care se desfășoară conform art. 11 și prevederilor Codului de etică; În conformitate cu dispozitiile art. 11 alin. (3) din actul normativ mai sus citat, Comisia de analiză elaborează un raport care se aprobă de către comisia de etică, se comunică autorului sesizării în scris și se face public pe site-ul web al instituției în termen de 45 de zile calendaristice de la primirea sesizării. Or, Comisia de etica din cadrul Academiei Române, a primit sesizarea profesorului C. constând în referatul întocmit la data de 18.08.2019 fără a o analiza și elabora un raport în termenul legal de 45 de zile, limitându-se la întocmirea la solicitarea instanței de fond a unei note în data 02.02.2021 și o precizare la notă în data de 06.04.2021, acte care sunt în afara procedurii legale care trebuia urmată pentru a se constata existența plagiatului conform Legii nr. 206/2004. Cu privire la pretinsa preluarea a pasajelor din comunicarea lui B., intitulată "Despre pragul valoric la infracțiunea de abuz în serviciu în legislația penală. Dimensiuni și tendințe", publicată în volumul Sesiuni anuale de comunicări științifice – Dreptul românesc la 100 de ani de la Marea Unire. Dimensiuni si tendinte – 10 aprilie 2018, care s-ar regăsi în teza de doctorat în paginile 149-159, nu s-au dat niciun fel de indicii pentru a se putea face verificarea comparativ cu teza. Se impunea ca Academia Romana, să precizeze care sunt cuvintele din lucrarea lui B.- 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. Impactul asupra evoluției legislației penale, pe care le impută a fi folosite în teza recurentei, să le enumere. În teza de doctorat nu corespunde nimic din ceea ce susține B.. Dl. prof.univ.dr. C., a dat referat pozitiv în vederea susținerii publice a tezei de doctorat și nu a explicat ce s-a schimbat după referatul pozitiv pe care l-a acordat în vederea susținerii publice a tezei de doctorat, în condițiile în care teza fusese elaborată și verificată antiplagiat ? Deși coeficienții de similitudine nu au atins pragul de alertă, conducătorul de doctorat, doamna prof.univ.dr. D., a verificat conținutul raportului de similitudine și teza de doctorat și nu a descoperit porțiuni plagiate sau preluări neautorizate, care să afecteze originalitatea tezei de doctorat, fiind de acord cu susținerea publică a tezei de doctorat. Dl. prof.univ.dr. C. nu avea calitatea să identifice și nici nu a putut identifica în cadrul evaluării tezei atât anterior susținerii publice, cât și în cadrul acesteia, abateri grave la buna conduită în cercetarea științifică. Cercetare științifică s-a efectuat înainte de susținerea publică a tezei de doctorat, iar raportul de similitudine nu a găsit nimic care să conducă la vreo suspiciune de plagiat. În legătură cu referatul care însoțește lucrarea recurentei și care a fost întocmit de acesta, este un fals, o lucrare la comandă, deoarece înainte de susținere același profesor C. a întocmit un referat pozitiv la adresa aceleiași teze, pentru că altfel recurenta nu putea participa la susținere. Referatele pozitive efectuate de cei trei referenți: C., G. și H. au fost sustrase de cei trei din dosarul tezei, așa cum rezultă în clar din declarațiile lor semnate și depuse la dosarul de fond, în condițiile în care efectuarea referatului a fost retribuită și condiție sine qua non pentru ajungerea tezei în faza de susținere publică. Numitul B. nu a publicat așa-zisa carte "Interpretarea normelor penale" care era în curs de apariție la I., deoarece nu a existat lucrarea ci doar coperta cărții a fost prezentată, ulterior procedura fiind oprită de către editură pentru că nu exista lucrarea. Este posibil ca B., care susține că teza recurentei, este identică cu lucrarea sa, teză pe care a expus-o publicului, conform prevederilor legale, înainte de prezentarea finală, să fi avut acces la teza recurentei, deoarece aceasta a fost scrisă în timp, sub îndrumarea conducătorului de doctorat și cu consultarea celorlalți cercetători din cadrul Academiei Române, "Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" cu care colabora B., care lucrează în aceeași instituție. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Academia Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și, pe cale de consecință, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Intimatul-pârât Institutul de Cercetări Juridice "Acad. Andrei Rădulescu" a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, ca temeinică și legală. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 februarie 2023, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea de chemare în judecată a intimaților pârâți prin care recurenta-reclamantă a solicitat constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de prelungire a perioadei studiilor de doctorat în vederea susținerii publice a tezei de doctorat, respectiv prelungirea perioadei studiilor de doctorat cu un an pentru studentul-doctorand F. și obligarea intimaților pârâți la organizarea susținerii publice a tezei de doctorat a recurentei-reclamante și stabilirea datei pentru susținerea tezei de doctorat. Situația de fapt necontestată de niciuna dintre părți se referă la deținerea de către recurenta-reclamantă a calității de student-doctorand înmatriculat la Școala de Studii Avansate a Academiei Române – Departamentul Științe Economice, Sociale și Juridice, Institutul de Cercetări Juridice-Academician Andrei Rădulescu. Teza de doctorat a recurentei-reclamante a primit referate de evaluare pozitivă din partea membrilor comisiei de doctorat, alcătuită conform dispozițiilor legale, dar la 25.04.2019 – data stabilită pentru susținerea publică a tezei de doctorat – s-a constatat imposibilitatea acestei susțineri față de lipsa din motive medicale a conducătorului de doctorat, membru al acestei comisii. În acest context, s-a aprobat în cadrul consiliului științific al SCOSAAR prelungirea cu 6 luni a perioadei până la susținerea tezei de doctorat. În acest interval de 6 luni, la data de 05.09.2019, comisia pentru susținere publică a tezei de doctorat a recurentei-reclamante, numită prin decizia consiliului științific al SCOSAAR nr. 1358 din 04.04.2019, întrunită în vederea aprecierii realizării condițiilor de fond și de formă aferente procedurii în cauză, verificând îndeplinirea cerințelor legale prealabile susținerii publice a lucrării, a dispus prin procesul-verbal încheiat la aceeași dată înaintarea unei sesizări a domnului B. și a referatului prof. univ. dr. C. privind suspiciunile de plagiat asupra tezei de doctorat depusă analizei comisiei de etică a SCOSAAR spre competentă soluționare, precum și amânarea susținerii publice a tezei până la rezolvarea sesizărilor. Procesul-verbal a fost semnat de 4 membri ai comisiei, consemnându-se imposibilitatea de prezentare a conducătorului științific din motive medicale. Înalta Curte observă că acest proces-verbal (întocmit în intervalul de 6 luni aferent prelungirii perioadei pentru susținerea tezei de doctorat de către recurenta reclamantă) a fost încheiat în temeiul dispozițiilor art. 68 alin. (2) din Codul Studiilor Universitare de Doctorat aprobat prin H.G. nr. 681/2001, modificată și republicată, potrivit cărora "în cazul în care un membru al comisiei de doctorat identifică în cadrul evaluării tezei, atât anterior susținerii publice, cât și în cadrul acesteia, abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară, inclusiv plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori, confecționarea de rezultate ori înlocuirea rezultatelor cu date fictive, membrul comisiei de doctorat este obligat să ia următoarele măsuri: a) să sesizeze comisia de etică a instituției de învățământ superior în care este înmatriculat studentul doctorand și comisia de etică a instituției în care este angajat conducătorul de doctorat pentru analiza și soluționarea cazului, inclusiv prin exmatricularea studentului-doctorand, potrivit art. 306-310 si 318-322 din Legea nr. 1/2011 si prevederilor Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și completările ulterioare; b) să notifice abaterile tuturor membrilor comisiei de doctorat și să propună acordarea calificativului "Nesatisfăcător". În raport de situația de fapt anterior expusă și în temeiul dispozițiilor legale precitate, Înalta Curte constată că abaterea gravă de la buna conduită în cercetarea științifică și activitatea universitară sub forma plagierii unor publicații ale altor autori pe care recurenta-reclamantă ar fi săvârșit-o, a fost constatată de către unul dintre membri comisiei de doctorat, anterior susținerii publice a tezei, acesta având obligațiile prevăzute de art. 68 alin. (2) din H.G. nr. 681/2001. Așadar, în mod cumulativ, se impunea sesizarea comisiilor de etică menționate la lit. a) a art. 68 alin. (2) din H.G. nr. 681/2001 și notificarea tuturor membrilor comisiei de doctorat, dar și propunerea acordării calificativului "nesatisfăcător" în ceea ce privește teza de doctorat care urma a fi susținută sau care se susținea. Instanța de control judiciar observă că în cuprinsul procesului-verbal din 05.09.2019 se menționează îndeplinirea de către comisia de doctorat în componență de 4 membri, fără participarea conducătorului de doctorat, a unei singure obligații dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 68 alin. (2) din H.G. nr. 681/2001, aceea a înaintării sesizării, respectiv a referatului privind suspiciunile de plagiat în privința tezei de doctorat comisiei de etică a SCOSAAR, fără a se consemna și notificarea abaterilor tuturor membrilor comisiei de doctorat (inclusiv conducătorului științific, absent din motive medicale) și propunerea acordării calificativului "nesatisfăcător". Așadar, în accepțiunea Înaltei Curți, conținutul acestui proces-verbal ar fi fost de natură să-i producă recurentei-reclamante o vătămare a drepturilor recunoscute de dispozițiile H.G. nr. 681/2001, proces-verbal a cărui anulare nu a fost însă cerută aceasta solicitând exclusiv constatarea refuzului intimatei-pârâte de prelungire a perioadei susținerii tezei de doctorat, justificată de imposibilitatea obiectivă de participare a conducătorului de doctorat. Se constată că, deși în cuprinsul motivelor de recurs, recurenta-reclamantă susține nelegalitatea măsurii de suspendare a procedurii de analiză și susținere publică a tezei de doctorat până la adoptarea unei soluții de către Comisia de Etică a Academiei Române-Școala de Studii Avansate referitoare la suspiciunea de plagiat, aceasta solicită constatarea de către prima instanță și de către instanța de control judiciar a excesului de putere al intimatelor-pârâte în ceea ce privește refuzul soluționării solicitării de prelungire a perioadei susținerii tezei de doctorat. Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 6 alin. (2) din Regulamentul de organizare a studiilor universitare de doctorat în cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române, dispoziții care prevăd că "prelungirea perioadei studiilor doctorale se aprobă pentru cazurile în care este necesară o perioadă suplimentară de experimentare sau testare empirică a rezultatelor cercetării pentru o perioadă de până la doi ani". În raport de aceste dispoziții reiese cu evidență că argumentele recurentei-reclamante relative la imposibilitatea participării conducătorului de doctorat la susținerea publică a tezei de doctorat nu pot fi asimilate nici unei perioade suplimentare de cercetare sau testare empirică astfel încât refuzul autorității competente de prelungire a perioadei nu poate fi apreciat ca fiind nejustificat în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Cu atât mai mult Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată și solicitarea acordării unui termen de un an pentru prelungirea acestei perioade, acest termen putând fi stabilit doar în urma analizei autorității publice competente cu îndeplinirea condițiilor legale precizate anterior. Pe de altă parte, fără a se substitui autorității competente în materie, Înalta Curte observă că în ceea ce privește sesizările privind abaterile de la normele de bună conduită în activitatea de cercetare dezvoltare a recurentei-reclamante, acestea nu au fost soluționate potrivit dispozițiilor art. 42 lit. a) raportat la art. 11 alin. (3) din Legea nr. 206/2004 prin întocmirea de către comisie de analiză (prevăzute de art. 11 alin. (3) a unui raport aprobat de către Comisia de etică din cadrul Academiei Române, raport care să fie comunicat și publicat pe site-ul web al instituției, la dosarul cauzei existând doar o notă înregistrată sub nr. x/02.02.2021 elaborată de o comisie de etică din cadrul Școlii de Studii Avansate a Academiei Române, notă care, prin conținut și dată a emiterii, nu poate fi asimilată raportului prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 206/2004. Similar, aceleași considerente sunt valabile și în ceea ce privește înscrisul intitulat "Precizări cu referire la nota înregistrată sub nr. x/02.02.2021 privind teza de doctorat elaborată de doctoranda F. întocmită la 06.04.2021 ca urmare a adresei din 01.03.2021 emisă de către instanța de fond. Revine așadar comisiei pentru susținerea publică a tezei de doctorat să aprecieze relevanța acestor două înscrisuri în procedura prevăzută de dispozițiile art. 68 alin. (2) și alin. (4) din H.G. nr. 681/2011 prin coroborare cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 206/2004, instanța de judecată neavând posibilitatea substituirii acestei comisii în analiza caracterului plagiat al tezei de doctorat. În acest sens nici criticile recurentei-reclamante referitoare la greșita reținere în cuprinsul notei și a înscrisului "Precizări" menționate anterior, nu pot fi analizate de către instanța de recurs care nu poate prelua atribuțiile comisiei pentru susținerea publică a tezei de doctorat. Constatând însă, în raport de circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei anterior relevate că solicitarea recurentei-reclamante de constatare a refuzului nejustificat al intimatelor-pârâte de prelungire a perioadei studiilor doctorale este nefondată în condițiile art. 6 alin. (2) din Regulamentul de organizare a studiilor universitare de doctorat, Înalta Curte apreciază că și capătul de cerere privind obligarea acelorași intimate la organizarea susținerii publice a tezei de doctorat cu stabilirea datei în acest sens este neîntemeiată în condițiile în care acest capăt de cerere depinde în mod necesar de împrejurarea ca recurenta-reclamantă să beneficieze, în condițiile legii, de extinderea perioadei studiilor doctorale. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 496 alin. (1) și (2) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantă, ca nefondat.