ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 113/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Culturii și Identității Naționale, membrii Comisiei de Soluționare a Contestațiilor, persoane care au contribuit la emiterea Hotărârii 1700/04.12.2018 și Centrul Național al Cinematografiei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

Cererea de chemare în judecată a fost modificată și completată la data de 12 iunie 2018, în sensul chemării în judecată, în calitate de pârâți, a persoanelor fizice care au avut calitatea de membri ai Comisiei de soluționare a contestațiilor – B., C., D., E. și F..

La termenul de judecată din data de 20 noiembrie 2019, instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâtă a persoanei juridice beneficiare a Hotărârii C.A. al C.N.C. nr. 26/17.10.2018, G. S.R.L.

Prin sentința civilă nr. 1056 din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții G. S.R.L., C. și E.;

- a admis în parte acțiunea promovată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii și Identității Naționale, Centrul Național al Cinematografiei, G. S.R.L., B., C., D., E. și F., astfel cum a fost modificată;

- a anulat Hotărârea nr. 1700 din 04 decembrie 2018, emisă de comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale;

- a obligat pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale, prin comisia de soluționare a contestațiilor, să soluționeze contestația formulată de reclamantă;

- a respins în rest ca neîntemeiată acțiunea;

- a obligat pârâtul Ministerul Culturii și Identității Naționale la plata către reclamantă a sumei de 50 RON reprezentând cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru;

- a obligat reclamanta la plata către pârâtul C. a sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat - în raport de culpa procesuală rezultând din soluția de respingere a capetelor de cerere având ca obiect obligarea la despăgubiri morale.

Împotriva sentinței civile nr. 1056 din 28 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Centrul Național al Cinematografiei.

3.1. Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

3.2. Pârâtul Centrul Național al Cinematografiei a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 martie 2021, intimatul-pârât C. a solicitat respingerea recursurilor și plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 martie 2021, intimatul-pârât Ministerul Culturii a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă, ca inadmisibil.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 22 martie 2021, recurentul-pârât Centrul Național al Cinematografiei a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând, cu prioritate, condițiile de admisibilitate ale recursurilor, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. (5) din O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, în forma în vigoare la data sesizării instanței, "decizia Curții de Apel emisă în soluționarea acestor contestații este definitivă și irevocabilă".

În cauză, chiar dacă instanța a cărei hotărâre a fost recurată, a menționat în dispozitivul sentinței că aceasta se poate ataca cu recurs, Înalta Curte subliniază că principiul legalității căilor de atac, statuat în art. 129 din Constituția României și consacrat în C. proc. civ. de dispozițiile art. 457 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Prin urmare, întrucât prin dispozițiile art. 50 alin. (5) din O.G. nr. 39/2005, în forma in vigoare la momentul sesizării instanței, s-a reținut că hotărârile Curții de Apel București sunt definitive și irevocabile, iar aceste prevederi legale sunt incidente în cauză, reprezentând temeiul soluționării acțiunii formulate în dosarul dedus judecății, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Centrul Național al Cinematografiei sunt inadmisibile, fiind promovate împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Centrul Național al Cinematografiei împotriva sentinței civile nr. 1056 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 4.760 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, respectiv onorariu avocațial, astfel cum a fost dovedit cu înscrisurile de la dosarul instanței de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității.

Respinge recursurile declarate de reclamanta A. S.R.L. și pârâtul Centrul Național al Cinematografiei împotriva sentinței civile nr. 1056 din 28 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 4.760 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.