ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5995/2019

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11.05.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național al Cinematografiei, a solicitat: anularea Hotărârii Consiliului de Administrație al Centrului Național al Cinematografiei nr. 288/26.08.2015, prin care pârâtul a decis să nu mai achite ultima tranșă din contractul de credit direct nr. 155/10.09.2008; obligarea pârâtului să repare prejudiciul provocat prin adoptarea Hotărârii nr. 288/2015, în cuantum de 57.950 RON, reprezentând ultima tranșă de credit, conform contractului nr. x/10.09.2008; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Centrul Național al Cinematografiei; s-a dispus anularea Hotărârii nr. 288/26.08.2015 adoptată de Consiliul de Administrație al Centrului Național al Cinematografiei; s-a dispus obligarea pârâtului să achite reclamantei suma de 57.950 RON reprezentând ultima tranșă de credit direct aferentă contractului nr. x/10.09.2008.

Împotriva sentinței civile nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Centrul Național al Cinematografiei, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., arătând că hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată cu depășirea atribuțiilor judecătorești și cu interpretarea greșită a normelor de drept material, sens în care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii reclamantei ca nelegală și inadmisibilă.

Recurentul-pârât reiterează excepția prescripției cererii, conform prevederilor art. 7 alin. (6) coroborat cu art. 11 din Legea nr. 554/2004, apreciind că pretențiile întemeiate pe un contract din anul 2008 sunt prescrise, prima instanță ignorând în mod greșit această excepție.

De asemenea, reiterează excepția nulității cererii de chemare în judecată, pe motiv că aceasta nu cuprinde motivarea în fapt și în drept prin raportare la obiectul cererii.

Pe fondul raporturilor juridice litigioase, arată că durata contractului a fost convenită ca fiind de maxim 24 de luni de la data semnării contractului, iar termenul maxim admis pentru începerea exploatării filmului este de 6 luni de la data predării la Centrul Național al Cinematografiei a copiei standard a filmului, perioada de rambursare a creditului fiind de 10 ani de la data încasării primei sume, conform art. 55 din O.G. nr. 39/2005.

În esență, susține că în mod corect a apreciat că nu se impune eliberarea ultimei tranșe de credit aferente contractului nr. x/10.09.2008.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea, ca nefondat, a recursului.

II. Soluția Înaltei Curți

Analizând cu prioritate excepția nulității cererii de recurs, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul de față este nul, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât dezvoltarea motivelor de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 C. proc. civ., invocate de către recurentul-pârât ca temei de drept al cererii sale de recurs.

De altfel, criticile recurentului nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reprezentând doar înșiruirea unor aspecte de fapt ale cauzei și expunerea unor prevederi legale, ce nu pot face obiectul unei cereri de recurs în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate. Mai mult, nici sintagma "prima instanță ignorând în mod greșit această excepție" nu reprezintă o critică de nelegalitate câtă vreme recurentul nu a indicat în mod expres care sunt argumentele ce stau la baza acestei afirmații.

Astfel, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Centrul Național al Cinematografiei, Înalta Curte constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond, de la dosarul Curții de Apel București, astfel că aspectele invocate au făcut obiectul analizei instanței de fond, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate, apt să conducă la casarea hotărârii recurate. Or, această nergularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, întrucât recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse și reținând că recurentul nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în temeiul art. 496 coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Centrul Național al Cinematografiei împotriva sentinței civile nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de Centrul Național al Cinematografiei împotriva sentinței civile nr. 3332 din 01 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2019.