ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1129/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.09.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a contestat rezoluția inspectorului-șef al Inspecției judiciare nr. C21-1451, emisă la data de 17.09.2021, precum și rezoluția de clasare nr. 2348, emisă la data de 02.08.2021 în lucrarea nr. 21-2557 a Direcției de inspecție pentru judecători, arătând, în esență, faptul că acestea au fost emise în mod nelegal și netemeinic.

Prin sentința nr. 253 din 15 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară.

Împotriva sentinței nr. 253 din 15 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., considerând-o nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea recursului a susținut că nu a avut dreptul la un proces echitabil conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că i s-a respins conexarea dosarului nr. x/2018, a dosarului nr. x/2018, indicând decizia nr. 2349/21.07.2020, decizia civilă nr. 4321/20 din dosarul nr. x în C.A. și decizia civilă nr. 2349 din 21.07.20 din dosarul nr. x în apel la secția a VII-a C.A.B.

A mai arătat recurentul că, deși i-a fost admisă cererea de strămutare la Judecătoria Buftea, judecătorul B. a emis în mod abuziv sentința civilă nr. 6846 din 26.09.2018 în dosarul nr. x/2018, i-a respins proba cu expertiza contabilă, iar prin rezoluția nr. 2348, emisă de inspectorul judiciar C., se susține că "a intervenit prescripția răspunderii disciplinare era împlinită pentru faptele ce privesc procedura de soluționare a dosarului nr. x la Tribunalul București".

În final, a susținut că judecătorul D., de la Tribunalul Ilfov, prin sentința civilă nr. 3784/08.11.2019 din dosarul nr. x/2018, i-a admis proba cu expertiză contabilă pentru care a achitat onorariul de expert în valoare de 700 RON, din raportul de expertixă întocmit, fila x, rezultând că se stabilește pentru luna septembrie 2019 valoarea punctului de pensie 12658 și un punctaj în valoare de 0,95687, punctaj stabilit de expertiză la o pensie de 1210 RON pensie brută.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 24 mai 2022, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a arătat că lasă la aprecierea instanței solicitarea recurentului-reclamant de repunere în termenul de recurs și a susținut că recurentul nu a formulat veritabile critici de nelegalitate la adresa sentinței atacate, aspect circumscris invocării excepției nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În esență, a arătat că soluția instanței de fond este legală, aceasta analizând cererea reclamantului prin prisma dispozițiilor speciale cu aplicabilitate concretă în cauză, care reglementează procedura soluționării sesizărilor disciplinare de către Inspecția Judiciară, și constatând în mod corect că rezoluțiile contestate sunt temeinice și legale.

Recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare prin care, în esență, a reiterat argumentele invocate prin cererea de recurs, iar la termenul din 2 martie 2023 a formulat o cerere de conexare a dosarului nr. x/2018, strămutat la Tribunalul Ilfov, pentru motivele consemnate în practicaua acestei decizii, precum și o cerere de eliberare a unei copii de pe înregistrarea ședinței de judecată de la aceeași dată.

La același termen din 2 martie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a constatat, având în vedere înscrisurile aflate la dosarul cauzei, că recursul este declarat cu respectarea termenului prevăzut de lege prin raportare la data comunicării sentinței de fond, urmare cererii formulate în acest sens de către reclamant, întrucât comunicarea inițială nu a fost realizată la adresa indicată de acesta. Totodată, față de modalitatea în care recurentul a dezvoltat cererea de conexare a dosarului precizat, a constatat că aceasta reprezintă o solicitare de atașare a unui dosar cu titlu de probă, nefiind o veritabilă excepție de conexitate. În plus, a reținut că aspectele care se tind a fi dovedite sunt susținute, sub aspect probator, de înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, motiv pentru care a apreciat că nu este necesară atașarea dosarului solicitat.

De asemenea, a luat act de solicitarea părții privind eliberarea unei copii de pe înregistrarea ședinței de judecată și a dispus în consecință, rămânând în pronunțare pe excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, precum și pe cererea de recurs formulată.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată și o va admite, urmând să constate că recursul declarat de reclamant este nul, pentru considerentele ce succed.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte amintește că, în actuala reglementare, recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de reglementarea anterioară în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.: "Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: …d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același Cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) din același Cod, sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile legale amintite.

În speță, recurentul-reclamant nu a clamat incidența unui anumit motiv de casare dintre cele strict prevăzute de lege și nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă, în concret, nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de curtea de apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs și susținerile recurentului, reține caracterul nemotivat al căii de atac, acesta limitându-se să reitereze aspecte referitoare la situația de fapt dedusă judecății și să-și exprime nemulțumirile cu privire la probele administrate în cauzele ce au făcut obiectul sesizării înregistrate la Inspecția Judiciară, precum și la modalitatea în care au acestea au fost soluționate.

În cauză, se constată că recursul nu conține motive care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul neformulând nicio critică veritabilă de nelegalitate la adresa sentinței atacate. În schimb, și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care a fost încuviințată și administrată proba cu expertiză contabilă și la modul în care i-a fost soluționată sesizarea de către inspectorul judiciar desemnat.

Or, față de rigorile ce caracterizează calea de atac a recursului în actuala reglementare, modalitatea de redactare a cererii formulate de recurentul-reclamant nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii atacate. În egală măsură, reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt nu se constituie într-o critică de nelegalitate a sentinței de fond, dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. arătând că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

În aceste condiții, reținând că nu este posibilă o încadrare a motivelor formulate într-unul dintre cazurile de casare reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu de instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursului exercitat în cauză.

În considerarea argumentelor expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același Cod, va constata nul recursul declarat de reclamant și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 253 din 15 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.