ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2020, la data de 13 mai 2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și ANAF- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat:

- anularea în tot a Deciziei nr. 389/26.09.2019 prin care organul de soluționare a contestațiilor a respins ca tardiv înregistrată contestația formulată împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 8440/28.12.2018 și împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018;

- anularea în tot a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 8440/28.12.2018 prin care organul fiscal a reținut în sarcina sa obligația de plată a sumei de 2.477.791 de RON;

- anularea în tot a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, emisă de organele fiscale pentru suma de 9.900.755 de RON;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze, în temeiul dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 226 din 19 februarie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a recalificat excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicita anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 8440/28.12.2018 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, pentru pretinsul motiv al formulării tardive a contestației fiscale, în excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea celor două decizii pentru formularea tardivă a contestației fiscale;

- a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea celor două decizii pentru formularea tardivă a contestației fiscale, privind reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor;

- a respins capătul de cerere privind anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 8440/28.12.2018 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, ca fiind inadmisibil din cauza formulării tardive a contestației fiscale;

- a respins capătul unu de cerere, privind anularea în tot a Deciziei nr. 389/26.09.2019, prin care pârâta ANAF-DGSC a respins ca nedepusă în termen contestația fiscală formulată de reclamantă împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 8440/28.12.2018 și a Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 8440/28.12.2018, ca neîntemeiat.

Împotriva sentinței civile nr. 226 din 19 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2021, intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2021, intimata-pârâtă Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând, cu prioritate, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 32 din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)".

Totodată, conform prevederilor art. 56 C. proc. civ. "(1) Poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile. (…)

(3) Lipsa capacității procesuale de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului. Actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosință sunt lovite de nulitate absolută."

Așadar, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu, iar durata capacității procesuale de folosință coincide cu durata capacității civile de folosință.

În cazul persoanelor juridice supuse înregistrării, cum este cazul recurentei-reclamante din cauză, capacitatea de folosință începe, așa cum prevăd dispozițiile art. 205 din C. civ., la data înregistrării acesteia și încetează, conform prevederilor art. 251 alin. (1) și (2) din același cod, la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Excepția lipsei capacității de folosință este o excepție absolută și peremptorie, care poate fi invocată de către orice parte, precum și de instanța de judecată, din oficiu, în orice stadiu al soluționării pricinii.

În cauză, Înalta Curte constată că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul instanței de recurs, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului, ca urmare a închiderii procedurii falimentului, conform dispozițiilor sentinței civile nr. 428 din 04 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin neapelare.

În raport de situația de fapt expusă, rezultă că recurentei-reclamante i-a încetat capacitatea procesuală de folosință, în sensul dispozițiilor art. 32 coroborat cu art. 56 alin. (1) C. proc. civ., astfel că nu mai poate fi parte în prezentul proces.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante și va anula recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 226 din 19 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante A. S.R.L., invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 226 din 19 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind formulat de o persoană lipsită de capacitate de folosință.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.