ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1088/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.07.2017, sub nr. de dosar x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională, a solicitat instanței să constate lipsa răspunsului pârâtului la petiția formulată de reclamant având nr. x/07.11.2016, recunoașterea dreptului pretins, obligarea pârâtei la completarea Deciziei CCR nr. 46/2017, invocând totodată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 1 alin. (5) din Constituție.

Prin sentința nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind completarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 46/31.01.2017 invocată de pârâta Curtea Constituțională; a respins ca inadmisibil petitul privind completarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 46/31.01.2017 formulat de reclamantul A.; a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea tratamentului diferit aplicat autorilor excepțiilor de neconstituționalitate având calitatea de demnitari publici sau autorități publice invocată din oficiu; a respins ca inadmisibil petitul privind constatarea tratamentului diferit aplicat autorilor excepțiilor de neconstituționalitate având calitatea de demnitari publici sau autorități publice; a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Curtea Constituțională.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

Prin încheierea din 05.04.2022, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a constatat suspendată de drept judecata recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

II. Soluția Înaltei Curți

Analizând cu prioritate excepția perimării recursului declarat împotriva sentinței nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare de drept, care intervine în mod obligatoriu, oprind cursul procesului ori de câte ori instanța constată apariția vreuneia din împrejurările prevăzute de text și întrunirea condițiilor impuse de normă. Scopul suspendării este de a da celor interesați posibilitatea de a lua măsurile necesare în vederea continuării procesului, prin introducerea în cauză a moștenitorilor părții decedate.

De la data suspendării judecării cauzei (05.04.2022), deși au trecut mai mult de 6 luni, nu s-a formulat nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății și niciun alt act de întrerupere a cursului perimării.

În aceste condiții, cum recursul a rămas în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Față de cele ce preced, având în vedere că în cauză nu au fost îndeplinite acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea, potrivit prevederilor art. 417 – 418 din C. proc. civ., republicat, instanța va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., republicat și va constata perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 186/CA/2019 din 11 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs la Completul de 5 Judecători, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.