ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5960/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 12.07.2017, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiției, învederând că a fost vătămat de acesta.

În motivarea cererii, reclamantul a invocat dispoziții ale Legii nr. 554/2004 și ale Constituției României, susținând că a fost vătămat prin atitudinea pârâtului care i-a impus prestații suplimentare financiare interzise de lege și i-a recomandat să-și angajeze un avocat care să-i reprezinte interesele.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a invocat excepția nulității cererii, invocând faptul că reclamantul nu a precizat obiectul concret al cererii; excepția inadmisibilității cererii, întrucât încălcarea unui interes public se poate antama numai în mod subsidiar; pe fondul cererii, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

La data de 16.11.2017, reclamantul a depus o cerere, prin care a invocat excepția lipsei de reprezentare procesuală a pârâtului printr-un avocat sau consilier juridic.

Prin sentința nr. 27/CA/2018 - P.I. din 6 martie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile invocate, ca neîntemeiate și a respins, ca nefondată, cererea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Împotriva sentinței nr. 27/2018 din 06 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Oradea a formulat recurs reclamantul A. întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 5872 pronunțată la data de 10 noiembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 a respins excepția de nelegalitate a pct. 34 din Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca inadmisibilă, și a respins ca nefondat recursul formulat.

Împotriva Deciziei nr. 5872/10.11.2020 a formulat contestație în anulare contestatorul A. întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 din C. proc. civ.

Intimatul Ministerul Justiției a depus întâmpinare în cauză prin care a invocat excepția inadmisibilității acesteia prin raportare la motivul invocat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu contestația în anulare de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, cererea nefiind legal timbrată.

Potrivit prevederilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ.:

"Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 197 din același act normativ:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii."

Potrivit prevederilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1)Pentru formularea contestației în anulare se datorează taxa de 100 RON."

Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru.

În speță, contestatorul nu a atașat la contestația în anulare formulată dovada achitării taxei judiciare de timbru și nici nu și-a îndeplinit ulterior această obligație, deși i-a fost adusă la cunoștință la data de 31 martie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a adresei emise de instanță, precum și la data de 30 august 2021, așa cum rezultă din procesul-verbal de înmânare a adresei emise de instanță, aflată la dosar.

Se arată prin concluziile scrise că taxa judiciară de timbru a fost transmisă la data de 08.04.2021, însă Înalta Curte verificând înscrisurile aflate la dosarul cauzei constată că la dosar nu a este depusă nicio chitanță privind plata taxei de timbru în cuantum de 100 RON.

Includerea în cuprinsul concluziilor scrise a unei chitanțe în cuantum de 100 RON nu echivalează cu îndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru în raport de dispozițiile art. 32 și 33 din O.U.G. nr. 80/2013 care instituie obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei de timbru.

Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevede sancțiunea anulării cererii de chemare în judecată netimbrate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 alin. (1) raportat la art. 197 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula contestația în anulare ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării contestației în anulare invocată din oficiu.

Anulează contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 5872 din 10 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2017 ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2021.