ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1070/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 1091/24.04.2019 emisă de Comisia Specială de Retrocedare, solicitând admiterea contestație și, pe cale de consecință, anularea în parte a acestei decizii și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de acordare măsuri compensatorii prin care să se dispună acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren de 1.160 mp precum și pentru construcția demolată ulterior preluării abuzive, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 79/2021 din 12 iulie 2021, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România (Comisia Specială de Retrocedare); a anulat în parte Decizia nr. 1091/24.04.2019 emisă de pârâtă; a obligat pârâta să emită o nouă decizie pentru acordarea de măsuri compensatorii prin care să se dispună acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 1.160 mp și construcția demolată ulterior; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.562,52 RON onorariu avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Susținând că instanța de fond a aplicat și interpretat greșit prevederile O.U.G. nr. 83/1999, prin obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii pentru acordarea de măsuri compensatorii prin care să se dispună acordarea de despăgubiri pentru construcții demolate, recurenta – pârâtă a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei A..

Recurenta – pârâtă a criticat soluția instanței de fond privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9562,52 RON, solicitând, în principal, exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, diminuarea acestora la un cuantum minim.

Reclamanta A. a formulat recurs incident, pentru motive ce pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, rejudecând, admiterea în tot a cererii de chemare în judecare astfel cum a fost formulată și precizată, respectiv să se dispună obligarea pârâtei să emită decizia cu propunere de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 1.500 mp de teren.

Recurenta – reclamantă a susținut că instanța de fond în mod greșit a stabilit că dreptul la măsuri reparatorii pentru terenul preluat abuziv este limitat la suprafața de 1.160 mp, în condițiile în care, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topo cadastrală întocmit de expertul B., suprafața real măsurată a terenului este de 1.500 mp.

În opinia recurentei – reclamante, pronunțând o astfel de soluție, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 1 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 (aplicabilă conform art. 3 din O.U.G. nr. 83/1999) și art. 1 pct. 10 lit. e) din Normele metodologice de aplicare.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate și le va admite din perspectiva acestui motiv de casare, urmând a trimite cauza spre rejudecare, astfel că nu vor mai fi analizate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de către recurente.

Potrivit dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., hotărârea prin care instanța soluționează fondul cauzei trebuie să conțină o parte introductivă, considerentele și dispozitivul.

Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinței, instanța de fond nu a făcut o analiză a solicitărilor reclamantei și nu a analizat argumentele pârâtei formulate în cadrul apărărilor, preluând, într-o modalitate deosebit de succintă, aspecte invocate, fără a aduce un aport propriu jurisdicțional asupra probelor administrate, raportat la motivele din cererea de chemare în judecată și la apărările pârâtei.

Instanța de fond, în propria analiză, nu a evaluat și valorificat în niciun fel probele administrate în faza de cercetare judecătorească, nefăcând trimitere în considerentele hotărârii la toate acestea și măsura în care se coroborează sau nu cu argumentele invocate de reclamantă și cu cele ale apărării.

Concluzionând, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a analiză proprie a situației de fapt și a actelor normative în materie care au condus la admiterea cererii reclamantului și respingerea apărărilor pârâtei, astfel încât se constată că motivele pe care și-a fundamentat soluția lipsesc cu desăvârșire, hotărârea fiind nelegală.

Reține Înalta Curte, totodată, că atâta vreme cât, prin omisiuni evidente din perspectiva disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., prin hotărârea pronunțată prima instanță nu a soluționat fondul cauzei, instanța de recurs nu poate suplini atribuțiile instanței de fond printr-o hotărâre definitivă ce ar urma a nu fi supusă, ulterior, controlului judiciar.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanța motivării hotărârii judecătorești a fost subliniată și în jurisprudența europeană, fiind considerată parte a garanțiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunțată în cauza Albina c. România, s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reamintește că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența [Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, și Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

Aceste considerente au fost reluate și în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010: "30. Curtea reamintește în primul rând principiile stabilite prin jurisprudența sa în ceea ce privește participarea efectivă a părților la procedură și obligația instanțelor de a "audia" argumentele acestora și de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 și 32, 28 aprilie 2005 și Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc că judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, argumentele expuse de părți, nesoluționând în realitate fondul cauzei, astfel încât nu pot fi suplinite atribuțiile instanței de fond, direct în faza de recurs, printr-o hotărâre definitivă ce nu ar mai putea fi supusă ulterior controlului judiciar.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză, va casa sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de motivul de casare reținut, constată că nu mai pot fi analizate celelalte critici formulate în cererile de recurs, din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare și recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 79/2021 din 12 iulie 2021 a Curții de Apel Bacău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 februarie 2023.