ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.08.2021 pe rolul Tribunalului Vâlcea – secția I civilă, reclamantul Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC, în numele membrilor de sindicat titulari ai dreptului la acțiune A., B., C., D. și E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), obligarea acesteia ca începând cu data de 16.08.2018 și în continuare, să calculeze și să plătească reclamanților membri de sindicat, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 153/2017, diferența dintre salariul de bază efectiv achitat și salariul de bază cuvenit la nivelul maxim de salarizare pentru funcții similare aflate în plată în cadrul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, al Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), precum și la nivelul maxim stabilit în celelalte instituții aflate în subordinea ANAF, respectiv DGRFP București, DGRFP Brașov, DGRFP Cluj - Napoca, DGRFP Craiova, DGRFP Galați, DGRFP Iași, DGRFP Ploiești, DGRFP Timișoara, pentru aceeași funcție/grad/treaptă/gradație, cu luarea în considerare a tuturor majorărilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, în considerarea Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, actualizate cu rata de inflație până la data plății efective;

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, aplicată la suma solicitată, în conformitate cu art. 166 alin. (4) din Codul muncii, de la data scadenței fiecărui drept salarial lunar până la momentul plății efective a sumelor cuvenite.

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 1273 din 06 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și funcționale a Tribunalului Vâlcea și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național Finanțe Publice - SINDFISC, în numele membrilor de sindicat titulari ai dreptului la acțiune A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâta Directia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În considerentele sentinței a reținut că potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ. și art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, respectiv art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, competența materială și teritorială în prezenta cauză aparține Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții fiind funcționari publici cu domiciliul în municipiul București.

De asemenea, a reținut că art. 210 din Legea nr. 62/2011 prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, iar art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 prevede că cererile referitoare la cauzele de la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Astfel, a apreciat că în cauză este vorba de un caz de necompetență teritorială exclusivă, de ordine publică, iar normele de competență materială și teritorială în litigiile de muncă sunt de ordine publică, fiind imperative.

2.2. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 5035/2022 din data de 13 octombrie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea; a constatat ivit conflictul negativ de competență, motiv pentru care a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Prin urmare, a apreciat că pentru litigiile declanșate după intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, cum este cazul în speță, competența teritorială nu este alternativă, ci exclusivă, fiind competentă exclusiv instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului persoană fizică sau juridică de drept privat.

Reținând că domiciliul reclamanților este în județul Vâlcea, a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Vâlcea.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, reglementat de dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., potrivit cărora există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Analizând aspectele cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Directiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili.

Potrivit dispozițiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, aplicabil în raport cu data introducerii acțiunii, 27.08.2021: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

În raport de acest text de lege, precum și de obiectul și motivele cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că reclamanții persoane fizice au calitatea de funcționari publici, iar litigiul își are izvorul în raportul de serviciu al acestora, fiind vorba de drepturi salariale rezultate din aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea nr. 153/2017, ceea ce atrage incidența normei de competență prevăzute de art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, având în vedere că O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ nu conține norme în acest sens, urmează a fi aplicate dispozițiile referitoare la competența teritorială prevăzute de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ca drept comun în materie.

Astfel, în privința competenței teritoriale de soluționare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 27.08.2021, conform cărora "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

(4) Competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, în privința determinării instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Prin urmare, textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind, în situația în care reclamant în cauză este o persoană fizică sau juridică de drept privat, că instanța competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului, în speță domiciliile reclamanților fiind pe raza județului Vâlcea, astfel cum reiese din tabelul de la dosarul Tribunalului Vâlcea și din împuternicirile de reprezentare depuse la filele x din același dosar.

Fiind vorba despre o competență teritorială exclusivă, stabilită în raport cu domiciliul persoanelor fizice și nu în raport cu sediul sindicatului, reclamanții trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul acestora, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Prin urmare, reținând că prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, iar dispozițiile speciale ale art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ stabilesc, în ceea ce privește competența materială, o plenitudine de competență în favoarea secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor în ceea ce privește soluționarea acestui tip de cauze, precum și faptul că reclamanții își au domiciliul pe raza județului Vâlcea, ceea ce atrage competența teritorială a Tribunalului Vâlcea, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (3) și (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că în speță, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., Sindicatul Național Finanțe Publice-SINDFISC, D., A., E., B., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili (DGAMC), în favoarea Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă, complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2023.