ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1056/2023

Prin sentința nr. 108/F- CONT din 10 octombrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, pentru neparcurgerea procedurii prealabile, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 – 1989.

Prin Decizia nr. 5194 din data de 15.10.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 108/F-CONT din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Pitești– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 5194 din data de 15.10.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cadrul dosarului ce face obiectul cererii de revizuire, revizuentul A. a invocat, la data de 25.10.2022, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Prin încheierea din 01.11.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de petentul A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 7 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 și art. 2 alin. (3) și art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din 01.11.2022, petentul A. a declarat recurs. În motivarea cererii de recurs, recurentul a susținut, în esență, că încheierea recurată este nelegală, prin aceea că soluția pronunțată asupra cererii de revizuire este nelegală. Astfel, prin Decizia nr. 5052 din 01.11.2022, Înalta Curte în mod greșit a anulat, ca netimbrată, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 5194 din data de 15 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție– secția contencios administrativ și fiscal, în condițiile în care cererea de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar, transmisă la data de 07.02.2022, nu a fost analizată și soluționată. De asemenea, prin cererea de recurs, recurentul prezintă critici referitoare la greșita și nelegala aplicare în cauză a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. II. Soluția instanței de recurs Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport de conținutul concret al încheierii atacate. Astfel, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, recurentul nu a formulat critici la adresa încheierii recurate, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii. Motivarea recursului cuprinde nemulțumirea recurentului, pe de o parte, față de împrejurarea că cererea de revizuire în mod greșit a fost anulată ca netimbrată, fără ca instanța să îi fi analizat și soluționat cererea de reexaminare a încheierii prin care a fost respinsă solicitarea de acordare a ajutorului public judiciar, iar pe de altă parte, față de greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ. Deoarece recurentul nu a formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii din 1 noiembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal.