ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.02.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2023

HOTĂRÂRE
23.02.2023
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 6169 din 5 decembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Energiei – Organismul Intermediar pentru Energie;

- a respins recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Oșorhei împotriva sentinței civile nr. 68 din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data 3 februarie 2022, sub nr. x/2022, împotriva deciziei de la pct. I.1 a formulat cerere de revizuire recurenta-reclamantă Primăria Comunei Oșorhei, solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., anularea deciziei, rejudecarea recursului și admiterea acestuia.

Revizuenta a realizat un scurt istoric al litigiului în care s-a pronunțat decizia a cărei retractare se solicită și a susținut că în cauză există motive pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

Motivul de revizuire invocat se întemeiază pe răspunsul DLAF nr. 564/2016, ce i-a fost comunicat în data de 11.01.2022, revizuenta susținând că acesta este un înscris doveditor cu o importanță covârșitoare în dezlegarea pricinii, de natură a răsturna situația juridică stabilită prin decizia atacată.

Astfel, prin acest răspuns i s-a comunicat faptul că DLAF a efectuat o acțiune de control cu privire la "valorificarea resurselor de energie solară pentru producerea energiei verzi, prin realizarea unei capacități de producere a energiei electrice de 0,6 MW, pe panouri fotovoltaice în comuna Oșorhei", acțiunea fiind finalizată în data de 17.12.2020.

Revizuenta precizează că nu a fost înștiințată cu privire la efectuarea acestei acțiuni de control, nu a participat la aceasta și nu și-a exprimat un punct de vedere cu privire la acțiunea întreprinsă.

Deși intimata din cauză a avut cunoștință despre desfășurarea acestei proceduri, în mod deliberat nu a suspendat emiterea titlului de creanță, potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 66/2011, varianta în vigoare la data emiterii deciziei de soluționare a plângerii prealabile, respectiv 12.05.2016.

De asemenea, nu a adus nici la cunoștința instanței despre efectuarea unei acțiuni de control și nu a dispus suspendarea cauzei din prezentul dosar până la soluționarea acțiunii de către DLAF, în condițiile în care exact procesele-verbale care au făcut obiectul sesizării DLAF au stat la baza pronunțării hotărârii instanței de judecată privind valabilitatea actului de control.

Prin conduita sa, intimata a reținut o serie de înscrisuri (de fapt, o întreagă procedură), astfel că revizuentei i-a fost imposibil să aducă la cunoștința instanței existența acestora și să ceară suspendarea cauzei, în condițiile în care intimata nu a cerut-o, deși avea această obligație legală.

Apreciază că, în situația în care înscrisurile care emană de la DLAF ar fi fost depuse în prezentul proces, soluția instanței ar fi fost alta, de vreme ce se constată că înscrisurile respective nu fac obiectul unei infracțiuni (per a contrario, nu sunt false).

Prin raportare la prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta arată că înscrisul pe care l-a evocat reprezintă un înscris nou, descoperit după darea hotărârii, ce nu a putut fi înfățișat cu ocazia judecării cauzei dintr-o împrejurare ce este mai presus de voința părților.

Mai susține revizuenta că în jurisprudența Curții de Apel București s-a considerat ca fiind "admisibilă o cerere de revizuire întemeiată pe un înscris doveditor întocmit ulterior hotărârii a cărei revizuire se cere, dar este esențial ca acesta să constate o situație de fapt anterioară pronunțării hotărârii și, totodată, să fie un înscris cu o importanță deosebită pentru dezlegarea pricinii" (C.A. București, s. a III-a civ.. min. și fam., dec. nr. 1668/2009).

Prin urmare, revizuenta solicită să fie declarată admisibilă calea extraordinară de atac promovată, cu consecința admiterii cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Intimatul Ministerul Energiei (în prezent Ministerul Investițiilor și Proiectelor) a solicitat, prin întâmpinare, respingerea cererii de revizuire în principal, ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele motivului de revizuire invocat în cauză.

4.1. Prin încheierea din 12 ianuarie 2023, în considerarea prevederilor art. 2 din Ordinul comun nr. 613/05.05.2022/595/10.06.2022 emis de ministrul investițiilor și proiectelor europene și ministrul energiei, s-a luat act de transmiterea calității procesuale a autorității publice pârâte, în final, stând în judecată Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, prin preluarea atribuțiilor aferente gestionării Axei prioritare 4 de la Ministerul Energiei.

4.2. Excepția tardivității cererii de revizuire declarată de Primăria Comunei Oșorhei, invocată prin întâmpinare de intimatul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, a fost respinsă pentru argumentele arătate în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Înalta Curte, sesizată cu cererea de față, analizând cu prioritate admisibilitatea cererii de revizuire, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., constată că cererea este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "(1)Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

În prezentul dosar, cererea de revizuire a fost îndreptată împotriva Deciziei nr. 6169/2019 a ÎCCJ, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Primăria Comunei Oșorhei împotriva sentinței civile nr. 68/31.05.2017 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal.

În accepțiunea doctrinară și cea jurisprudențială ce au fost conturate în interpretarea noțiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerință este îndeplinită de acele hotărâri pronunțate în recurs în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reținere.

În cauză, însă, fiind pronunțată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanță, care să determine o altă soluție, ci doar a fost confirmată hotărârea pronunțată în etapa judecății în fond, aspect care nu poate conduce la încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Prin urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată de Primăria Comunei Oșorhei în cauza de față, întrucât ea are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în rândul celor care pot fi atacate cu revizuire, conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 513 alin. (3) cu referire la art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de Primăria Comunei Oșorhei împotriva deciziei nr. 6169 din 5 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2023.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3499/2024
i nr. 1054 din 27 februarie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, cerere ce a fost respinsă, ca rămasă fără obiect, prin încheierea din data de 13 iulie
ÎCCJ 2021-06-15
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3653/2021
Ședința publică din data de 15 iunie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
ÎCCJ 2020-05-21
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2020/2020
Ședința publică din data de 21 mai 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 30.08.2017, reclaman
ÎCCJ 2021-10-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4521/2021
20 RON cheltuieli de judecată. 1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Energiei, solicitând admiterea căii de atac; în drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 488 a
ÎCCJ 2023-04-05
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1926/2023
tă de Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a respingerii recursului, ca nefondat și a menținerii, în totalitate, a sentinței civile nr. 2111 din data de 25.11.2021, pronunțată de Tri
Sursă