ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1017/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 03.11.2017 pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea:

Prin sentința civilă nr. 2026 din 18.06.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea reclamantei; a constatat prescris dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale (impozit pe profit) aferente anului 2009; a anulat, în parte, Decizia nr. 144/05.05.2017 emisă de ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Decizia de impunere nr. x/09.12.2016 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/09.12.2016 emise de AJFP Vâlcea, cu privire la sumele de bani reprezentând obligații fiscale suplimentare de plată (impozit pe profit), calculate pe perioada 01.01.2009 - 31.12.2009, precum și dobânzi și majorări de întârziere aferente acestor sume; a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere în ceea ce privește sumele pentru care contestația administrativă a fost respinsă ca nemotivată; a respins restul pretențiilor reclamantei, ca neîntemeiate; a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 5.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial redus; a obligat reclamanta la plata către expertul contabil B. a sumei de 1.010 de RON, cu titlu de onorariu suplimentar.

Împotriva sentinței de mai sus au formulat recursuri reclamanta A. S.A. și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea.

Prin decizia nr. 3848 din data de 6 iulie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2026 din 18 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche;

A casat în parte sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la înregistrarea cheltuielilor referitoare la amortizarea fiscală și a accesoriilor aferente impozitului pe profit;

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței;

A respins recursurile declarate de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Vâlcea și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva aceleiași sentințe, ca nefondate.

La data de 06.01.2023, recurenta-reclamantă A. S.A. a formulat o cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 3848 din 6 iulie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, prin care solicită ca instanța de recurs să se pronunțe și cu privire la cheltuielile de judecată.

În motivarea cererii de completare dispozitiv arată prin decizia a cărei completare se solicită, Înalta Curte a admis recursul, a casat în parte sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la înregistrarea cheltuielilor referitoare la amortizarea fiscală și a accesoriilor aferente impozitului pe profit.

Invocând dispozițiile art. 444 și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., susține că instanța de recurs a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, astfel că se impune completarea hotărârii.

Înalta Curte sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 3848 din 6 iulie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, analizând cererea în raport cu hotărârea a cărei completare se solicită, o va respinge pentru considerentele ce urmează:

Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

În speță, incidența acestor dispoziții legale nu poate fi reținută, având în vedere soluția pronunțată de instanță, aceea de casare a sentinței recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare, soluție prin care litigiul nu a fost soluționat definitiv, și, prin urmare, nu a fost stabilită nici culpa procesuală.

Se constată că art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

La baza obligației de acordare a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat procesul.

Prin urmare, textul de lege invocat instituie prezumția de culpă procesuală a celui ce cade în pretenții, întrucât, dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul dedus judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.

Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții ce a câștigat procesul.

În speță, prin casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cauza nu a fost soluționată definitiv, iar rejudecarea cauzei presupune reanalizarea tuturor cererilor părților, inclusiv a celor privitoare la cheltuielile de judecată, acordarea acestora din urmă fiind într-o dependență strictă de soluția dată cererii de chemare în judecată și, după caz, a altor cereri incidentale sau conexe formulate în cauză.

Numai după soluționarea definitivă a tuturor pretențiilor deduse judecății, se poate cunoaște care este partea care datorează celeilalte părți cheltuieli de judecată, aceasta fiind partea căzută în pretenții în înțelesul art. 453 din C. proc. civ.

În consecință, prin casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, acțiunea reclamantei nu a fost soluționată și nu a fost stabilită partea câștigătoare, nu a fost reținută culpa procesuală, situație față de care instanța de recurs nu se putea pronunța asupra cheltuielilor de judecată în această fază procesuală, acordarea cheltuielilor de judecată putând fi analizată de către instanța de fond, în rejudecare.

Ca atare, nepronunțarea instanței de recurs asupra cheltuielilor de judecată nu constituie o omisiune posibil de îndreptat prin procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., această chestiune urmând a fi avută în vedere de instanța de fond odată cu soluționarea cauzei în rejudecare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3848 din 6 iulie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 3848 din 6 iulie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal formulată de recurenta-reclamantă A. S.A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2023.