ÎCCJ, decizie (scj.ro #202436)

Apel. Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene.

Condiția dublei incriminări

Cuprins de materii:

Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Index alfabetic:

- drept procesual penal

- recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene

Legea 302/2004,

art. 167 alin. (1) lit. b)

Procedura de recunoaștere și executare a unei hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare străine prin care s-a dispus condamnarea pentru săvărșirea mai multor fapte, fiind stabilită doar o pedeapsă totală, nu se poate realiza în situația în care condiția dublei incriminări prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 este îndeplinită doar pentru unele dintre aceste fapte iar statul emitent refuză sau nu poate stabili o pedeapsă pentru fiecare act.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 237/A din 22 noiembrie 2022

Prin Sentința penală nr. 20/F din 3 februarie 2021, Curtea de Apel Timișoara, Secția penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și:

În baza art. 166 alin. (6) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, raportat la art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, și Decizia Cadru 2008/2009/JAI, a respins cererea formulată de către autoritățile judiciare din Belgia de recunoaștere a Sentinței nr. C/1122/2021 pronunțată de Curtea de Apel Anvers la data de 14.07.2021, rămasă definitivă la data de 24.08.2021, privind persoana condamnată A, în prezent aflat în executarea pedepsei în Penitenciarul Turnhout din Belgia, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3650 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de „furt cu violență sau amenințare, cu circumstanțe agravate” și „fabricarea, repararea, oferirea spre vânzare, vânzarea, transferul, transportul, depozitarea sau portul unei arme interzise”, prevăzute de art. 461 și de art. 468 din Codul penal belgian.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin referatul nr. 7102/II/5/2022 din data de 19.10.2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/59/2022 la data de 20.10.2022, s-a propus respingerea cererii formulate de către autoritățile judiciare din Belgia de recunoaștere a sentinței penale și transferare a persoanei condamnate A într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

În motivare, s-a arătat că prin Adresa nr. 64797/2022, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în data de 20.09.2022, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară din cadrul Ministerului Justiției, în temeiul art. 165 din Legea nr. 302/2004, republicată, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara certificatul emis de autoritățile judiciare din Belgia, împreună cu sentința de condamnare și cererea de transfer a persoanei condamnate, în vederea transferării într-un penitenciar din România a numitului A, în vederea continuării pedepsei.

Conform certificatului emis de autoritățile judiciare din Belgia, în prezent numitul A se află în Penitenciarul Turnhout, în executarea unei pedepse de 3650 zile (10 ani) de închisoare, la care a fost condamnat prin Sentința nr. C/1122/2021 a Curții de Apel din Anvers, pronunțată la data de 14.07.2021, rămasă definitivă la data de 24.08.2021, pentru săvârșirea infracțiunilor de „furt cu violență sau amenințare, cu circumstanțe agravate” și „fabricarea, repararea, oferirea spre vânzare, vânzarea, transferul, transportul, depozitarea sau portul unei arme interzise”, conform Codului penal belgian. Din cuprinsul certificatului emis de către autoritatea competentă din Belgia, s-a constatat că persoana condamnată a început executarea pedepsei din data de 4.07.2020 (data arestării sale), aceasta urmând a fi finalizată la data de 2.07.2030.

Cu privire la Sentința penală nr. C/1122/2021 a Curții de Apel din Anvers, pronunțată la data de 14.07.2021, rămasă definitivă la data de 24.08.2021, s-a precizat că numitul A a fost condamnat la o pedeapsă globală privativă de libertate de 10 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv „furt cu violență sau amenințare, cu circumstanțe agravate” și „fabricarea, repararea, oferirea spre vânzare, vânzarea, transferul, transportul, depozitarea sau portul unei arme interzise”.

Potrivit hotărârii de condamnare, prima faptă reținută în sarcina lui A constă în aceea că, în data de 1.07.2020, în Veerle (Laakdal), împreună cu alte persoane, au pătruns în locuința numitului B, în vârstă de 83 de ani, pe care l-au legat și bătut ore întregi, în timp ce căutau obiecte de valoare în casa acestuia, de unde au sustras un telefon mobil, suma de 130 de euro, un ceas de buzunar, obiecte de podoabă antice de culoarea bronzului, bijuterii, un tensiometru, un aparat foto C cu husă, o frânghie și o valiză rotundă maro cu cheie.

A doua faptă pentru care persoana A a fost condamnat constă în aceea că la percheziția domiciliară efectuată la data de 4.07.2020, în Veerle (Laakdal), s-a găsit în camera acestuia un spray cu piper.

Procurorul, raportat la art. 8 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului, din data de 27 noiembrie și la art. 167 lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a constatat Sentința penală nr. C/1122/2021 a Curții de Apel din Anvers, pronunțată la data de 14.07.2021, prin care A a fost condamnat la 10 ani închisoare nu poate fi recunoscută în vederea executării pedepsei în România, deoarece pedeapsa totală de 10 ani cuprinde și pedeapsa pentru o faptă ce nu constituie infracțiune potrivit legii române (fapta de a deține spray de piper în cameră), cu mențiunea că această concluzie este întărită de principiul legalității procesului penal (ce include și faza de executare), ce presupune și respectarea principiilor legalității incriminării și pedepsei.

S-a mai menționat că, în vederea recunoașterii parțiale a sentinței de condamnare, autoritățile belgiene au fost întrebate dacă e posibil să se stabilească pedeapsa pentru fiecare infracțiune în parte, iar acestea au comunicat faptul că potrivit legii belgiene nu este posibil să se stabilească o pedeapsă separată pentru fiecare act și, prin urmare, nu este posibilă nici recunoașterea parțială a sentinței.

Analizând materialul probator aflat la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin Sentința nr. C/1122/2021 pronunțată de Curtea de Apel Anvers la data de 14.07.2021, rămasă definitivă la data de 24.08.2021, persoana condamnată A a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de „furt cu violență sau amenințare, cu circumstanțe agravate” și „fabricarea, repararea, oferirea spre vânzare, vânzarea, transferul, transportul, depozitarea sau portul unei arme interzise”, prevăzute de art. 461 și de art. 468 din Codul penal belgian, reținându-se că acesta, în data de 1.07.2020, în Veerle (Laakdal), împreună cu alte persoane, au pătruns în locuința numitului B, în vârstă de 83 de ani, pe care l-au legat și bătut ore întregi, în timp ce căutau obiecte de valoare în casa acestuia, de unde au sustras un telefon mobil, suma de 130 de euro, un ceas de buzunar, obiecte de podoabă antice de culoarea bronzului, bijuterii, un tensiometru, un aparat foto C cu husă, o frânghie și o valiză rotundă maro cu cheie, precum și faptul că, la percheziția domiciliară efectuată la data de 4.07.2020, în Veerle (Laakdal), s-a găsit în camera persoanei condamnate  A un spray cu piper.

În ceea ce privește prima infracțiune, a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări, fapta fiind incriminată de Codul penal român de art. 234 alin. (1) lit. d), f) și 1) - Tâlhăria săvârșită în următoarele împrejurări: ...d) în timpul nopții; ...f) prin violare de domiciliu sau sediu profesional.

În ceea ce privește a doua infracțiune, „fabricarea, repararea, oferirea spre vânzare, vânzarea, transferul, transportul, depozitarea sau portul unei arme interzise”, a apreciat că nu se poate reține condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, precum și de art. 3 pct.1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg în anul 1983 (Convenția), având în vedere că aceasta nu are corespondent și în legislația penală română, nefiind îndeplinite în concret condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii. Potrivit legii române, pentru ca fapta să fie infracțiune, portul (deținerea) de substanțe iritant-lacrimogene trebuie să aibă loc la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement sau în mijloace de transport în comun. Or, prin sentința de condamnare a cărei recunoaștere se cere, se reține că s-a găsit un spray cu piper în camera persoanei condamnate A, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 4.07.2020, în Veerle (Laakdal).

În concluzie, a constatat că nu se poate nici măcar recunoaște parțial sentința de condamnare (respectiv pentru prima infracțiune), câtă vreme autoritățile belgiene au comunicat faptul că potrivit legii belgiene nu este posibil să se stabilească o pedeapsă separată pentru fiecare act.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A.

Analizând apelul declarat de persoana condamnată A sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată, „Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.”.

Potrivit dispozițiilor art. 167 alin.  (1) din Legea nr. 302/2004, „Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la

art. 163

.”

Apelantul persoană condamnată A nu a arătat care sunt motivele pentru care critică sentința apelată.

Din examinarea materialului existent la dosarul cauzei prin raportare la criteriile enumerate mai sus, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că nu este îndeplinită condiția dublei incriminări pentru ambele infracțiuni reținute în sarcina persoanei condamnate A prin Sentința penală nr. C/1122/2021 din data de 14.07.2021 a Curții de Apel din Anvers, rămasă definitivă la data de 24.08.2021, reglementată de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Prin hotărârea anterior referită, A a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de „furt cu violență sau amenințare, cu circumstanțe agravate” și „fabricarea, repararea, oferirea spre vânzare, vânzarea, transferul, transportul, depozitarea sau portul unei arme interzise”, prevăzute de art. 461, respectiv de art. 468 din Codul penal belgian, constând în aceea că:

- în data de 1.07.2020, în Veerle (Laakdal), împreună cu alte persoane, a pătruns în locuința numitului B, în vârstă de 83 de ani, pe care l-au legat și bătut ore întregi, în timp ce căutau obiecte de valoare în casa acestuia, de unde au sustras un telefon mobil, suma de 130 de euro, un ceas de buzunar, obiecte de podoabă antice de culoarea bronzului, bijuterii, un tensiometru, un aparat foto C cu husă, o frânghie și o valiză rotundă maro cu cheie;

- la percheziția domiciliară efectuată la data de 4.07.2020, în Veerle (Laakdal), s-a găsit în camera persoanei condamnate  A un spray cu piper.

Astfel, dacă în ceea ce privește prima faptă este îndeplinită condiția dublei incriminări, fapta săvârșită la data de 1.07.2020 întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzute de art. 234 alin. (1) lit. d), f) și l) din Codul penal român, fapta de a deține un spray cu piper, reținută a fi fost săvârșită la data de 4.07.2020, nu are corespondent în legislația penală română, nefiind îndeplinite în concret condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii. Potrivit art. 372 din Codul penal român, pentru a fi infracțiune, portul (deținerea) de substanțe iritant-lacrimogene trebuie să aibă loc la adunări publice, manifestări cultural sportive, în locuri special amenajate și autorizate pentru distracție ori agrement, în mijloace de transport în comun, în sediul autorităților publice, instituțiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spațiile rezervate desfășurării procesului electoral. Or, prin sentința de condamnare a cărei recunoaștere se solicită, se reține că spray-ul cu piper a fost găsit în camera persoanei condamnate A, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 4.07.2020, în Veerle (Laakdal).

Totodată, constată că, la solicitarea procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, autoritățile belgiene au precizat în răspunsul din data de 11 octombrie 2022, aflat la fila 94 dosar fond, că potrivit legislației belgiene nu este posibilă stabilirea unei pedepse pentru fiecare infracțiune în parte.

În aceste circumstanțe, Înalta Curte reține că nu poate da curs manifestării de voință a persoanei condamnate A de a recunoaște Sentința penală nr. C/1122/2021 din data de 14.07.2021 a Curții de Apel din Anvers, rămasă definitivă la data de 24.08.2021 și de a dispune executarea restului din pedeapsa de 10 ani de închisoare în România, așa cum a solicitat în dezbateri apărătorul său desemnat din oficiu, o astfel de măsură venind în contradicție cu principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege).

Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A.