ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 26/F din 28 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 154 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost recunoscută sentința penală din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1, rămasă definitivă la 09.02.2023, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a dispus executarea de catre cetățeanul român A. a pedepsei de 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a reținut că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2024, s-a solicitat recunoașterea sentintei penale din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1, rămasă definitivă la 09.02.2023, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În sesizare s-a arătat că solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Belgia a fost însoțită de următoarele documente: certificatul prevăzut de lege, copia certificată pentru conformitate a hotărârii de condamnare, dovada rămânerii definitive a hotărârii, dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate.

Din verificările efectuate de Ministerul Justiției a rezultat că persoana condamnată este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Potrivit informațiilor și documentelor comunicate de statul de condamnare a rezultat că cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare prin sentința penală din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout. În această hotărâre s-a reținut că susnumitul a făcut parte dintr-o asociere de răufăcători, în scopul comiterii de furturi prin efracție, cățărare sau chei mincinoase, săvârșite în Lille, în Tellin, în Vitvoorde, în Kontich, în Rumst și în Ranst, în perioada 01 martie-18 martie 2021.

A. a făcut parte dintr-o asociere românească de făptuitori care comitea diverse furturi de încărcături din camioanele parcate în parcările autostrăzilor, în componență schimbătoare. Susnumitul a fost implicat în săvârșirea a șapte furturi efective și șase tentative de furt, în perioada 01 martie și 18 martie 2021. El a fost verificat de mai multe ori ca pasager al unor vehicule care au apărut în timpul anchetei privind furturile de marfă, fiind arestat la data de 20 martie 2021, în Duisburg, Germania, când se afla într-un vehicul împreună cu alți trei coautori din dosar, aceștia săvârșind, de asemenea, furturi de marfă în Germania.

Infracțiunile pentru care a fost condamnat A. au fost dovedite prin investigarea retroactivă a telefoniei pe dispozitivul GSM aflat în posesia sa la 20 martie 2021.

Acesta a arătat mai multe deplasări nocturne din Bruxelles, de-a lungul autostrăzilor și a parcărilor de pe autostrăzi, precum și contacte extinse cu celelalte persoane ilustrate în cadrul anchetei, și a demonstrat prezența sa în momentul și în locul săvârșirii celor șapte furturi și șase tentative.

S-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzute de art. 167 lit. b) din Legea nr. 302/2004, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română si realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. rap. la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, tentativă la furt calificat, prev. de art. 32 alin. (1) rap. la art. 228 alin. (1) C. pen. rap la art. 229 alin. (1) lit. b) și d) C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației române, felul și durata pedepsei aplicate nefiind incompatibile cu legislația română.

Autoritățile judiciare din Regatul Belgiei au menționat că A. nu a executat nicio zi din durata pedepsei de 4 ani închisoare stabilită în sarcina sa prin sentința din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, definitivă la 09.02.2023.

Persoana condamnată nu a putut fi audiată de către autoritățile judiciare din Regatul Belgiei referitor la consimțământul său deoarece se afla deja în statul de executare (România).

S-a constatat că, în cauză, este îndeplinită și condiția prev. de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana condamnată este cetățean român, astfel încât consimțământul nu este necesar.

Având în vedere că nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat, care a fost recunoscută în România, Curtea de Apel Bucureși a dispus recunoașterea sentintei penale pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1, rămasă definitivă la 09.02.2023, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

De asemenea, având în vedere că persoana condamnată este cetățean român, hotărârea pronunțată în străinătate fiind definitivă, la data primirii cererii de transfer condamnatul are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, iar faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni potrivit legii române, s-a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare.

Împotriva sentinței penale nr. 26/F din 28 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin motivele formulate, apelantul persoana condamnată A. a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că se impune emiterea a două adrese, respectiv una prin care să se solicite autorităților judiciare belgiene un răspuns referitor la calea de atac declarată la 09 februarie 2023 cu privire la sentința a cărei recunoaștere se solicită și una pentru a se comunica hotărârea de condamnare din Germania, pronunțată de Tribunalul Amtsgericht Hamm.

Referitor la prima adresă, apelantul a învederat că a promovat o cale de atac împotriva sentinței care se solicită a fi recunoscută, aceasta fiind formulată la 09 februarie 2023 și transmisă autorităților judiciare străine de avocatul B.. Acest aspect a fost învederat și instanței de fond, care a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare belgiene pentru a comunica dacă a existat o astfel de solicitare, însă răspunsul acestora a fost unul negativ, în sensul că nu a fost formulată o cale de atac.

În privința cele de a doua adrese, apelantul a arătat că, inițial, prima instanță a încuviințat emiterea unei adrese către Tribunalul Amtsgericht Hamm pentru a fi comunicată o hotărâre de condamnare pronunțată de această autoritate judiciară (apelantul a aprecizat că se afla în executarea pedepsei aplicate prin acea hotărâre la momentul pronunțării sentinței a cărei recunoaștere se solicită în prezenta cauză), însă, ulterior, instanța a revenit asupra acestei dispoziții, hotărârea nefiind astfel atașată la dosar. Apelantul a precizat că atașarea acestei hotărâri este utilă întrucât este posibil ca faptele pentru care a fost condamnat prin hotărârea ce se solicită a fi recunoscută să fie similare sau chiar aceleași cu cele pentru care a fost condamnat de Tribunalul Amtsgericht Hamm și pentru care a executat pedeapsa pe teritoriul Germaniei.

Totodată, apelantul a fost de acord cu concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public, în sensul ca, în situația în care se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare, Curtea de Apel București să emită și o adresă către autoritățile judiciare belgiene pentru a comunica dacă solicită recunoașterea hotărârii și în privința infracțiunii de grup infracțional organizat sau doar pentru cele de furt.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Obiectul cauzei îl constituie sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2024, privind recunoașterea sentinței penale din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1, rămasă definitivă la 09.02.2023, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Referitor la susținerea apelantului A., în sensul că a promovat o cale de atac împotriva sentinței care se solicită a fi recunoscută, la data de 09 februarie 2023, transmisă autorităților judiciare străine de către avocat B., Înalta Curte constată că, prin încheierea din 23 septembrie 2024, având în vedere cererile formulate de apărătorul ales al persoanei condamnate și de reprezentantul Ministerului Public, Curtea de Apel București a dispus emiterea unei adrese, prin Ministerul Justiției, către autoritățile judiciare din Belgia, pentru a comunica dacă împotriva sentinței penale nr. 26/01.02.2022 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, prin care a fost condamnat A. la pedeapsa de 4 ani închisoare, s-a declarat vreo cale de atac, recurs, iar în caz afirmativ să se comunice hotărârea pronunțată în calea de atac.

Răspunsul transmis de Parchetul procurorului general Antwerpen, urmare a acestei adrese, a fost în sensul că C. nu a formulat recurs împotriva sentinței din 26 ianuarie 2022 a Tribunalului de primă instanță Antwerpen, departamentul Turnhout.

Totodată, astfel cum rezultă certificatul emis de autoritățile judiciare din Belgia conform art. 4 din Decizia-cadru 2008/909/JAI, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită a fost notificată persoanei în cauză în persoană, prin intermediul Judecătoriei Roșiori de Vede, la data de 09.01.2023, cu notificarea drepturilor de opoziție sau de recurs. Deopotrivă, s-a menționat că persoana în cauză nu a formulat opoziție (15 zile) sau recurs (30 de zile) în termenul prevăzut.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că la dosarului Curții de Apel București se regăsește, în copie, factura nr. x/09.02.2023, privind transmiterea de către persoana condamnată A. a unei corespondențe către "Parchetul de Anvers", care, conform susținerilor apelantului, reprezenta o cale de atac declarată împotriva sentinței penale din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1.

Procedura privind recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în alte state membre ale Uniunii Europene, în cazul în care persoana condamnată se află în România, este reglementată prin dispozițiile art. 171 și următoarele din Legea nr. 302/2004. Potrivit art. 172 din această lege, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești străine.

Una dintre condițiile reglementate de art. 167, respectiv cea de la alin. (1) lit. a), prevede că instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă hotărârea este definitivă și executorie.

Având în vedere că, în speță, corespondența la care s-a făcut referire anterior, a fost înaintată autorităților judiciare din Belgia prin intermediul unui avocat, chiar în interiorul termenului de recurs, Înalta Curte apreciază că, în cauză, există un început de dovadă că persoana condamnată a declarat o cale de atac împotriva sentinței penale nr. 26/01.02.2022 pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1.

Cum până la acest moment nu s-a identificat acest înscris de către autoritățile din Belgia, există dubii cu privire la caracterul definitiv al hotărârii a cărei recunoaștere se solicită.

Drept urmare, întrucât nu s-a clarificat aspectul privind corespondența transmisă de către persoana condamnată către "Parchetul de Anvers", la data de 09.02.2023, care, conform susținerilor apelantului, reprezenta o cale de atac declarată împotriva sentinței penale din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1, se constată că nu este îndeplinită cerința reglementată de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 26/F din 28 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, va desființa, în totalitate, sentința penală atacată și, în rejudecare:

Va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a solicitat recunoașterea sentinței penale din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1, privind pe A. , prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 26/F din 28 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Desființează, în totalitate, sentința penală atacată și, în rejudecare:

Respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a solicitat recunoașterea sentinței penale din 26.01.2022, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță Antwerpen - Departament Turnhout, Camera TC1, privind pe A. , prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2025.