ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 februarie 2023

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 291 din data de 10.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condițiile art. 113 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 375 C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că inculpata minoră A., în ziua de 10.05.2018, în timp ce se afla pe raza mun. Cluj-Napoca, a exercitat acte de violență asupra polițiștilor B. (pe care l-a mușcat de brațul drept, în timp ce se afla în complexul comercial C.) și D. (pe care l-a lovit cu telefonul în zona urechii drepte și l-a zgâriat de mai multe ori, în timp ce se afla în zona blocului E.), ambii aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

II. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin decizia penală nr. 1018/A din 29 iulie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr. 291/10.03.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 22.08.2022 (viza registraturii, dosar R x/2018), Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. – în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Prin cererea de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, în esență, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 291/10.03.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, cât și a deciziei nr. 1018/A/2022 a Curții de Apel Cluj și trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la săvârșirea de către inculpata A. a două infracțiuni de ultraj, prevăzute și pedepsite de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condițiile art. 113 alin. (2) C. pen., la instanța de fond.

În motivarea recursului în casație a arătat următoarele:

Infracțiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au fost săvârșite la data de 10.05.2018. Infracțiunea de ultraj, prevăzută și pedepsită de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. raportat la art. 193 alin. (1) C. pen., are limita maximă a pedepsei mai mare de un an, dar nu mai mare de 5 ani.

Raportat la această pedeapsă maximă, termenul de prescripție generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care se reduce la jumătate conform dispozițiilor art. 131 C. pen., potrivit cărora termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și se întrerup sau se suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori. Astfel, în cazul infracțiunilor săvârșite de inculpata A. termenul de prescripție generală a răspunderii penale este de 2 ani și 6 luni, iar termenul de prescripție specială este de 5 ani, potrivit art. 155 alin. (4) C. pen.

Ținând cont de data săvârșirii infracțiunilor, 10.05.2018, acest termen de prescripție specială nu era împlinit la data de 29.07.2022, când a fost pronunțată Decizia nr. 1018/A/2022 de Curtea de Apel Cluj.

IV. Prin încheierea din 12 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1018/A din data de 29 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

V. Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 12 octombrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia Înalta Curte de Casație și Justiție verifică conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, având ca scop îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel.

Instanța supremă, fiind învestită cu judecarea recursului în casație, verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele de fapt sau de drept, ci numai examinarea legalității hotărârii recurate, respectiv a concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile. Efectuând acest control, instanța de recurs în casație pornește de la situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv conflictul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Motivul de casare invocat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj se întemeiază pe disp. art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal).

Din perspectiva acestui caz de cazare, devin incidente două ipoteze distincte și anume: fie soluția de încetare nu trebuia dispusă, întrucât temeiul prev. de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen. nu a existat, fie soluția de încetare a procesului penal se întemeiază pe un alt temei decât cel reținut.

Situându-se în prima dintre cele două ipoteze anterior menționate, Ministerul Public a susținut că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. În acest sens, a arătat că întreruperea prescripției este o instituție de drept procesual, iar pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere între 2018 și 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție din perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile, prin raportare la Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale, prin care s-a reținut că între 26 aprilie 2018 și 30 mai 2022 fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

Prealabil, Înalta Curte reține că prezenta cale de atac a fost declarată înainte de pronunțarea deciziei nr. 67 din data de 25.10.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), prin care s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată, și art. 5 din C. pen.

Astfel, urmare a pronunțării deciziilor nr. 297/2018 și 358/2022 de Curtea Constituțională, respectiv a deciziei nr. 67/2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Înalta Curte este chemată să decidă asupra intervenirii prescripției răspunderii penale în cauza dedusă judecății.

La data intrării în vigoare a C. pen. (01.02.2014) art. 155 alin. (1) C. pen. prevedea: cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză.

Ulterior, prin decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Înalta Curte reține că urmare a pronunțării acestei decizii, legiuitorul român nu a intervenit pentru a pune în acord dispozițiile C. pen. cu norma declarată neconstituțională, astfel că art. 155 alin. (1) C. pen. a avut următoarea formă: Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea (…).

La data de 26.05.2022, Curtea Constituțională a pronunțat decizia nr. 358 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

Curtea Constituțională a reținut în paragraful 76 că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate."

Având în vedere considerentele acestei decizii, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind exclusiv dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 – 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Raportat la decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că, în perioada 25.06.2018 - 30.05.2022, dispozițiile art. 155 alin. (1) C. pen., referitoare la întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, au încetat să mai aibă efecte juridice, dispozițiile C. pen. în vigoare în perioada menționată constituind legea penală mai favorabilă.

Prin urmare, analizând motivele invocate în cererea de recurs, Înalta Curte constată că în cauză analiza prescripției răspunderii penale cu privire la infracțiunile săvârșite de intimata-inculpată A. se raportează doar la dispozițiile art. 154 alin. (1) C. pen. corob. cu art. 131 C. pen. (prescripția generală).

Având în vedere că față de intimata-inculpată A. s-a dispus încetarea procesului penal sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condițiile art. 113 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 375 C. proc. pen., dar și faptul că limita maximă de pedeapsă pentru infracțiunile săvârșite este de 3 ani, Înalta Curte, reține că termenul de prescripție se calculează potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) rap. la art. 131 C. pen.

Astfel, termenul de prescripție generală este de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., care se reduce la jumătate conform dispozițiilor art. 131 C. pen., potrivit cărora termenele de prescripție a răspunderii penale prevăzute de art. 154 C. pen. se reduc la jumătate pentru cei care la data săvârșirii infracțiunii erau minori și se întrerup sau se suspendă în condițiile prevăzute de lege pentru majori. Astfel, în cazul infracțiunilor săvârșite de intimata-inculpată A., termenul de prescripție generală a răspunderii penale este de 2 ani și 6 luni.

Raportat la data săvârșirii infracțiunilor, respectiv 10.05.2018, acest termen de prescripție era împlinit la data pronunțării hotărârii instanței de apel, 29 iulie 2022.

Concluzionând, în mod corect Curtea de Apel Cluj a menținut hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca prin care s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârșirii a două infracțiuni de ultraj, prev. de art. 257 alin. (1) și (4) C. pen. rap. la art. 193 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., ambele în condițiile art. 113 alin. (2) C. pen. și cu aplic. art. 375 C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1018/A din data de 29 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina acestuia.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1018/A din data de 29 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2018.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 februarie 2023.