ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 593 din 23 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-au hotărât următoarele:

I.1.în baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată (parte civilă Universitatea "B." din Târgoviște).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. și art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k), alin. (3) C. pen.: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. a cărui exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.

În temeiul art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare (reprezentând un spor de 1/3 din celelalte pedepse), pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen., inculpatului îi va fi interzis a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcție publică; b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91, 92 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani.

S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) – e C. pen.: a). să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b). să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c). să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Vâlcea, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d). să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e). să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligație: să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. corob. cu art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în condițiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entități: S.C. D. S.A. și Primăria Râmnicu Vâlcea.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen. corob. cu art. 96 C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la conduita sa viitoare și cu privire la consecințele la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În baza art. 399 alin. (1), (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. coroborat cu art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din data de 10.10.2020 până în data de 11.10.2020, durata arestului la domiciliu din data de 11.10.2020 până în data de 18.01.2021, inclusiv.

S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

II. 1. În temeiul art. 19 alin. (1), (5), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen., art. 1349 alin. (1), art. 1357, art. 1385 alin. (3) C. civ., a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, la plata sumei de 21.751 RON.

III. În baza art. 249 alin. (1), (2), (5), art. 397 alin. (4) și art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus menținerea măsurii asigurătorii a popririi asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare deținute de inculpatul A., la următoarele unități bancare: E., F. (conturile: x, x, x, x) și G. sucursala Râmnicu Vâlcea, precum și luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului A., după cum urmează:

- teren intravilan în suprafață de 16.788 mp situat în loc. Malaia, jud. Vâlcea, pct. "Podul Strachinii", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Malaia, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/23.04.2007, cota 1/1 titular drept de proprietate (terenul a fost inițial în suprafață de 16.800 mp și înregistrat în Cartea Funciară nr. x; cartea financiară în cauză a fost sistată ca urmare a dezmembrării acestuia în 2 imobile: 16.788 mp — CF nr. x.557, titular drept de proprietate A., respectiv 13 mp - CF nr. x.558, titular drept de proprietate Statul Român);

- apartament cu 3 camere (bucătarie, debara, hol, baie, wc și balcon) situat în Ioc. Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Valcea, suprafață utilă 66 mp, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deținut de A. și H., dobândit prin contract de vânzare - cumpărare autentificat cu nr. x/14.02.2019 emis de notar public I.;

- teren intravilan în suprafață de 1.948 mp situat în loc. Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deținut de A. și J., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/17.07.2004 emis de BNP K.;

- teren intravilan în suprafață de 563 mp situat în loc. Goranu, jud. Vâlcea, pct. x, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deținut de A. si H., dobândit prin contract de vânzare-cumpărare nr. x/19.06.2019 emis de B.I.N. C.;

- teren extravilan în suprafață de 4.846 mp situat în jud. Vâlcea, punct x, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Olanu, dobândit prin ieșire din indiviziune conform hotărârii judecătorești nr. 542/20.02.2013 emisă de Judecătoria Drăgășani, cota 1/1;

- teren extravilan în suprafață de 2.275 mp situat în jud. Vâlcea, punct x, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Olanu, dobândit prin ieșire din indiviziune conform hotărârii judecătorești nr. 542/20.02.2013 emisă de Judecătoria Drăgășani, cota 1/1;

- teren extravilan în suprafață de 2.410 mp situat în jud. Vâlcea, punct "Balteni", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a loc. Olanu, dobândit prin ieșire din indiviziune conform hotărârii judecătorești nr. 542/20.02.2013 emisă de Judecătoria Drăgășani, cota 1/1.

IV. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen., s-a desființat următoarele înscrisuri:

- duplicatul seria x nr. x la diploma de doctor seria x nr. x, emis de către Universitatea "B." din Târgoviște;

- ordinul ministrului educației naționale nr. 5111/28.09.2017 privind acordarea atestatului de abilitare și conducător de doctorat emis pentru inculpatul A., în domeniul de studii universitare de doctorat,Inginerie și management în agricultură și dezvoltare rurală."

V. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 11.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinței penale nr. 593 din data de 23 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea, invocând motive de netemeinicie.

Prin decizia penală nr. 212/A din 25 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020 în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței penale nr. 593 din data de 23 noiembrie 2021 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea în dosarul nr. x/2020, privind pe intimatul - inculpat fiind A. .

A fost desființată, în parte, sentința și, rejudecând a fost înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 91 C. pen., dispunându-se executarea pedepsei rezultante în condițiile art. 60 C. pen.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. s-a constatat încetată măsura controlului judiciar.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Hotărârea a fost pronunțată prin punerea hotărârii la dispoziția părților și procurorului, prin mijlocirea grefei Curții de Apel Pitesti, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie la 25 februarie 2022.

Împotriva deciziei penale nr. 212/A din data de 25 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020 a formulat recurs în casație inculpatul A., invocând cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - fapta nu este prevăzută de legea penală recurentul inculpat A. a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate și achitarea sa pentru infracțiunea de fals în declarații (faptă descrisă la pag. 23 a deciziei penale atacate). A arătat că situația de fapt descrisă în decizia penală atacată este contrară realității nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. de disp. art. 326 din C. pen.

De altfel, a arătat că omisiunea de a menționa în declarația de avere cu nr. 7488/02.10.2020 a celor două imobile la care s-a făcut referire în rechizitoriu este justificată, întrucât inculpatul A. nu exercita dreptul de proprietate asupra celor două imobile în modul descris de către instanța de judecată.

În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilulului –teren, cu suprafață de 1947,61 mp situat în Municipiul Râmnicu Vâlcea deținut de către L. în urma executării debitorilor A. și J.. Această situație este certificată și prin Extrasul de Informare de Carte Funciară cu nr. x din 16.11.2020 emis de către O.C.P.I. Vâlcea care atestă că dreptul de proprietate asupra imobilului este exercitat de către L..

Așadar, este evident faptul că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate prevăzute de legiuitor în legătură cu infracțiunea de fals în declarații așa cum aceasta a fost descrisă în rechizitoriu și reținută și în decizia penală atacată.

S-a mai arătat de către inculpat că nu sunt îndeplinite condițiile de tipicitate prevăzute de legiuitor în legătură cu infracțiunea de fals în declarații așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și reținută și în decizia penală atacată, întrucât inculpatul A. exercita conform Contractului de Vânzare- Cumpărare cu nr. x/23.04.2007 dreptul de proprietate în cotă de 1/2 și nu de 1/1 cum a fost specificat în decizia penală atacată și, mai mult decât atât, conform înțelegerii informale dintre cei doi soți ca urmare a desfacerii căsătoriei dreptul de proprietate a fost transferat în integralitate în patrimoniul fostei soții, J..

S-a mai arătat de către că au fost încălcate dispozițiile art. 35 alin. (1) și art. 36 alin. (1) C. pen. în ceea ce privește reținerea a cinci infracțiuni de înșelăciune în formă continuată în sarcina inculpatului A., întrucât există un obiect juridic unic afectat, o unitate de rezoluție infracțională iar pluralitatea de acțiuni a fot realizată la intervale semnificative de timp pornind de la același element concret - desființarea diplomei de bacalaureat prin pronunțarea deciziei atacate.

În motivarea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., recurentul inculpat A. a susținut că instanța de judecată, Curtea de Apel Pitești a înlăturat în mod greșit aplicarea dipozițiilor art. 91 din C. pen. ce fusese stabilită prin sentința penală cu nr. 593 din data de 23.11.2021, fără a se face o analiză completă a situației juridice a inculpatului, dispunând condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru infracțiunea de înșelăciune.

În concluzie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a solicitat, următoarele:

- Achitarea pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, faptă prev. de disp. art. 326 alin. (1) din C. pen. pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii de 6 luni, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală;

- Înlăturarea sporului de pedeapsă de 2 ani închisoare adăugat ca urmare a aplicării în mod nelegal a dispozițiilor privind instituția juridică a concursului de infracțiuni pentru infracțiunea de înșelăciune în formă continuată;

- Schimbarea modalității de executare a pedepsei în sensul înlăturării aplicării disp. art. 60 din C. pen. și a dispunerii aplicării disp. art. 91 din C. pen.

Prin încheierea din data de 15 iunie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2020 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 212/A din 25 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

Analizând recursul în casație formulat de recurentul - inculpat A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 15 iunie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și nu pot face obiectul cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, calea de atac extraordinară a recursului în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Referitor la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se constată următoarele:

În concret, în cauză, susținerile recurentului inculpat A. subsumate noțiunii de condamnare pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în sensul cazului de casare invocat sunt raportate de către acesta la modalitatea în care instanțele au apreciat situația de fapt din prezenta cauză și la modalitatea de interpretare a probatoriului.

În opina recurentului, în esență, a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală în ceea ce privește infracțiunea de fals în declarații în legătură cu declarația de avere nr. 7488 din 02.10.2020, întrucât la momentul încheierii înscrisului amintit anterior acesta nu mai exercita dreptul de proprietate asupra imobilului - teren intravilan în suprafață de 1.948 m.p. situat în localitatea Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localității Râmnicu Vâlcea așa cum rezultă din actul de adjudecare cu nr. 16 din data de 18 iulie 2013 și, în ceea ce privește imobilul cu suprafața de 16.788 m.p. situat în localitatea Malaia, județul Vâlcea, acesta exercita dreptul de coproprietate în cotă de 1/2 împreună cu J. fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.04.2007, anterior desfacerii căsătoriei.

Înalta Curte constată că în speță instanțele au făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpatului recurent A. sunt neîntemeiate.

În speță, prin decizia atacată, instanța de control judiciar a menținut soluția primei instanțe, care, în baza art. 326 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (în legătură cu declarația de avere nr. 7488 din 02.10.2020, întocmită cu ocazia numirii în funcția de președinte al Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor), respectiv la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații (în legătură cu declararea în fals, la data de 06.04.2017, în fața notarului public C., prin declarația autentificată sub nr. x din 06.04.2017).

Astfel, se reține că, instanța de fond, prin hotărârea de condamnare, definitivă prin decizia atacată pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a stabilit că, inculpatul A. a completat în mod necorespunzător declarația de avere nr. 7488 din 02.10.2020 întocmită cu ocazia numirii în funcția de Președinte al Oficiului National de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, prin omisiunea declarării a două imobile, respectiv a terenului intravilan în suprafață de 16.788 m.p. situat în localitatea Malaia, județul Vâlcea, pct. "Podul Străchinii", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localității Malaia, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 23.04.2007, cota 1/1 și a terenului intravilan în suprafață de 1.948 mp situat în localitatea Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localității Râmnicu Vâlcea, cota 1/1, deținut de A. și J., dobândit prin contract de vânzare - cumpărare nr. x din 17.07.2004, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material a constat în completarea în mod necorespunzător a declarației de avere nr. 7488 din 02.10.2020 întocmită cu ocazia numirii în funcția de Președinte al oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, prin omisiunea declarării a două imobile.

Urmarea imediată o reprezintă starea de pericol pentru relațiile sociale referitoare la încrederea publică de care se bucură declarațiile făcute în fața unui funcționar public sau unei unități în care acesta își desfășoară activitatea.

Legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și urmarea socialmente periculoasă a rezultat ex re, din însăși săvârșirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe (art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.).

Înalta Curte subliniază că, pin prisma cazului de casare invocat în cauză, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., sintagma "nu este prevăzută de legea penală" privește situațiile în care condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau a operat dezincriminarea.

Înalta Curte menționează că aspectele invocate prin recursul în casație, ce vizează situația de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv ori modul de interpretare a probelor dosarului, acestea nu pot face obiectul examinării în calea extraordinară a recursului în casație cu atât mai mult cu cât soluționarea cauzei a avut loc în temeiul art. 396 alin. (10) C. proc. pen. iar, criticile privind cele două terenuri sunt aduse direct în recurs în casație.

Așadar, astfel de critici nu mai pot fi analizate de către instanța de recurs în casație, acesta fiind scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată în hotărârea atacată.

Or, de vreme ce susținerile recurentului inculpat A. tind, în esență, la reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator, acestea nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

De aceea, Înalta Curte constată că recurentul inculpat A. a invocat în mod formal cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în speță, instanțele stabilind, pe baza probatoriului administrat, că sunt îndeplinite fără echivoc condițiile de tipicitate ale infracțiunii de infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., prin modalitatea concretă în care a acționat recurentul inculpat, respectiv completarea în mod necorespunzător a declarației de avere nr. 7488 din 02.10.2020 întocmită cu ocazia numirii în funcția de Președinte al oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, prin omisiunea declarării a două imobile.

Apărările recurentului cu privire la cele două terenuri în sensul că nu se mai aflau în proprietarea sa, întrucât pentru unul dintre terenuri (intravilan în suprafață de 16.788 m.p. situat în localitatea Malaia, județul Vâlcea, pct. "Podul Străchinii", înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localității Malaia) a fost executat silit iar, pentru celălalt teren (intravilan în suprafață de 1.948 mp situat în localitatea Râmnicu Vâlcea, județul Vâlcea, înregistrat în Cartea Funciară nr. x a localității Râmnicu Vâlcea), pentru care inculpatul exercita dreptul de coproprietate în cotă de 1/2 cu soția sa și pentru care se încheiase un partaj voluntar, privesc situația de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel, nefiind identificate ilegalități care să confirme susținerile apărării.

În consecință, instanțele au stabilit că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție cerută de lege, așadar, făcând o corectă aplicare a legii, s-a dispus condamnarea acestuia.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit acestui caz de casare, hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege, în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Din interpretarea literală a acestei dispoziții legale, rezultă că se circumscriu cazului de casare menționat acele situații în care este înfrânt principiul legalității pedepsei, printre altele, prin depășirea limitelor legale, respectiv, stabilirea unei pedepse care fie depășește limitele generale ale pedepsei ori se situează sub aceste limite, fie depășește sau se situează sub limitele speciale ale pedepsei prevăzute pentru infracțiunea săvârșită.

Or, în speță, în raport cu criticile formulate prin prisma acestui caz de casare, Înalta Curte constată că acesta a fost invocat în mod formal în condițiile în care nu se critică faptul că pedepsele stabilite sunt într-un alt cuantum decât cel prevăzut de lege, în accepțiunea cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 Cod procedură, ci în realitate se critică pe de o parte, înlăturarea sporului de pedeapsă de 18 luni închisoare rezultat prin aplicarea concursului de infracțiuni iar pe de altă parte, modalitatea de executare a pedepsei în sensul înlăturării disp. art. 91 din C. pen. și aplicarea disp. art. 60 din C. pen.

În concret, criticile aduse de recurentul inculpat A. prin acest caz de casare se referă împrejurarea că prin decizia penală atacată s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege prin încălcarea disp. art. 35 alin. (1) și art. 36 din C. pen., referitor la neaplicarea instituției juridice a infracțiunii continuate în legătură cu activitatea infracțională desfășurată în baza aceleiași rezoluții infracționale în intervalul de timp cuprins între 2009 – 2020 (respectiv cele cinci infracțiuni de înșelăciune și infracțiunea de uz de fals să se constituie într-o singură infracțiune de înșelăciune în formă continuată), cu consecința înlăturării sporului de pedeapsă de 18 luni închisoare aplicat și, totodată, au fost încălcate disp. art. 91 din C. pen. în legătură cu modalitatea de executare a pedepsei în sensul înlăturării aplicării disp. art. 91 și art. 60 din C. pen.

Aceste critici vizează în concret o solicitare de schimbare a încadrării juridice reținută în cauză, respectiv de reindividualizare a modalității de executare a pedepsei aplicate în cauză recurentului inculpat.

Înalta Curte subliniază că, prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului în casație, nu poate face obiectul cenzurii instanței solicitarea recurentului inculpat referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptelor și reindividualizarea modalității de executare a pedepsei stabilite, întrucât aceste solicitări nu pot fi examinate prin prisma cazului de recurs în casație invocat și anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât este atributul exclusiv al instanțelor de fond și apel, numai acestea fiind în măsură să stabilească incidența dispozițiilor legale invocate.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite în mod definitiv.

În ceea ce privește verificarea legalității limitelor de pedeapsă, în cadrul cazului de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., aceasta se realizează în funcție de încadrarea juridică stabilită sau menținută prin hotărârea atacată, instanța care judecă recursul în casație nefiind abilitată prin dispozițiile C. proc. pen. să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei.

Se constată așadar că susținerile invocate de recurentul inculpat A. în sprijinul cazului de casare invocat nu reprezintă, în fapt, împrejurări referitoare la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că acestea nu se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. sau vreunui alt caz de casare expres și limitativ prevăzut de lege.

Prin urmare, se reține că și sub acest aspect, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a legii, iar din această perspectivă criticile inculpatului sunt neîntemeiate și recursul în casație formulat în cauză este nefondat.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 212/A din data de 25 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 212/A din data de 25 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.