ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2023

Deliberând asupra admisibilității căii de atac de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 2688 din data de 29 septembrie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara în dosarul nr. x/2022, dispunându-se obligarea apelantului la plata sumei de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că prin încheierea penală nr. 2688 din data de 29 septembrie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teză finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare din data de 8 aprilie 2022 dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, menținută prin ordonanța nr. 127/II/2/2022 din data de 26 mai 2022 a prim-procurorului aceleiași unități de parchet, dispunându-se obligarea petentului la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de100 RON.

În argumentarea acestei hotărâri, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara a reținut că, prin ordonanța din data de 21 septembrie 2021 dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., în cauza formată ca urmare a plângerii penale formulate de petentul A..

În cuprinsul plângerii penale formulate, petentul a arătat că, în perioada 1993-1999, și-a desfășurat activitatea în cadrul Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică Lugoj, în calitate de protopop. Întrucât în anul 2017 a împlinit vârsta de pensionare, a solicitat Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș să îi comunice numărul contractului de muncă cu instituția anterior menționată, data încheierii și numele semnatarilor lui. Inspectoratul Teritorial de Muncă Timiș a refuzat însă să îi comunice dacă în posesia Episcopiei Române Unite cu Roma se află carnetul său de muncă. Ca urmare, petentul a reclamat faptul că, în ultimii 9 ani, ITM-ul și inspectorul-șef B. și-au îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, întrucât nu i-au comunicat informațiile sus-menționate.

Prin ordonanța din 13 ianuarie 2022 s-a dispus audierea numitului A. în calitate de persoană vătămată, prin comisie rogatorie, de către organele de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Orăștie – I.P.J. Hunedoara. Audierea nu a avut însă loc întrucât, prin adresa din 25 februarie 2022, petentul a adus la cunoștința organelor de anchetă faptul că nu are ce declara și că în cauză nu sunt necesare alte probe.

Prin răspunsul Inspectoratului Teritorial de Muncă Timiș nr. 4388/SCRM/30.03.2016 la petițiile nr. 4388/03.03.2016 și nr. 5724/23.03.2016 s-a adus la cunoștința petentului că, urmare solicitărilor sale, s-au efectuat verificări la Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Lugoj (încheindu-se în acest sens procesul-verbal de control nr. x/14.03.2016), ocazie cu care s-a constatat existența carnetului său de muncă la sediul episcopiei. Cu aceeași ocazie s-a constatat și că, deși instituția sus-menționată a încercat, în repetate rânduri, să predea petentului carnetul de muncă, de fiecare dată, acesta a refuzat ridicarea lui.

Prin aceeași adresă, numitul A. a fost înștiințat că inspectorii de muncă din cadrul I.T.M. Timiș au dispus măsura înmânării carnetului său de muncă, ce urma a fi realizată până la data de 14.04.2016.

La dosarul cauzei a fost depusă, în copie, și adresa nr. x/16.03.2016 întocmită de Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Lugoj, comunicată numitului A., prin care i s-a pus în vedere să se prezinte la sediul instituției în vederea ridicării carnetului de muncă seria x.D. nr. x.

Deopotrivă, a fost depusă o copie a anexei nr. 2 la P.V. nr. x/14.03.2016 privind măsura dispusă de inspectorii I.T.M. ca angajatorul să facă dovada înmânării carnetului de muncă fostului salariat A., din care rezultă că ulterior a fost transmisă petentului și o notificare judiciară, prin executor judecătoresc, punându-i-se în vedere să se prezinte la sediul instituției în vederea ridicării carnetului de muncă.

Prin adresa nr. x/25.11.2021, Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Lugoj a comunicat că numitul A. a fost angajatul său de la data de 01.12.1993 până la data de 01.12.1999, în funcția de preot, acesta încetându-și activitatea conform deciziei nr. 17 din 01.12.1999. A mai comunicat că, potrivit evidențelor, carnetul de muncă al petentului se află la sediul Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică Lugoj, la compartimentul resurse umane și că, deși au fost efectuate numeroase adrese către acesta pentru ridicarea documentului, petentul a refuzat primirea lor. Mai mult, s-a arătat că, în anul 2003, un angajat al episcopiei a mers personal la domiciliul petentului ca să îi înmâneze carnetul de muncă, dar persoana vătămată a refuzat primirea acestuia. În anul 2012 i s-a retrimis carnetul de muncă cu confirmare de primire, dar a refuzat primirea acestuia, plicul sigilat revenind la episcopie.

În raport cu probatoriul administrat și situația de fapt existentă, judecătorul de cameră preliminară de la prima instanță a constatat că urmărirea penală este completă, iar soluția de clasare atacată - legală și temeinică, reținând că materialul probator administrat nu a relevat că funcționarii din cadrul Inspectoratului de Muncă Timiș ar fi încălcat dispoziții cuprinse într-o lege sau ordonanță de guvern sau că și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu în raport cu petentul.

Împotriva încheierii penale nr. 2688 din 29 septembrie 2022, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara în dosarul nr. x/2022, a declarat apel petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 4 noiembrie 2022.

Astfel învestită, evaluând, prioritar, admisibilitatea apelului formulat de petentul A., Curtea de Apel Timișoara a constatat că, în condițiile în care acesta este îndreptat împotriva unei hotărâri definitive, pronunțate în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teză finală C. proc. pen., calea de atac analizată este inadmisibilă.

****

Împotriva deciziei penale nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, la data de 22 noiembrie 2022, a formulat "recurs" petentul A., susținând, în esență, că aceasta este nelegală și netemeinică.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală, ca și "apel", la data de 12 decembrie 2022, sub nr. x/2022, dosarul fiind repartizat aleatoriu Completului C10.

La termenul fixat, 10 ianuarie 2023, în lipsa petentului, care, deși legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței, Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea căii de atac exercitate de acesta, concluziile reprezentantului Ministerului Public sub acest aspect fiind fidel redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac, Înalta Curte constată următoarele:

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de control al hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Raportând aceste considerații teoretice la datele concrete ale speței, Înalta Curte constată că, nemulțumit de soluția dată plângerii sale penale prin ordonanța de clasare din data de 8 aprilie 2022, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, petentul A. a contestat-o la procurorul ierarhic superior, conform art. 339 C. proc. pen., iar ulterior, în temeiul art. 340 C. proc. pen., și la instanță.

Prin încheierea penală nr. 2688 din data de 29 septembrie 2022 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) teză finală C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței de clasare sus-menționate, dispunându-se obligarea acestuia la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de100 RON.

Deși, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen., încheierea anterior menționată este definitivă, împotriva acesteia petentul A. a formulat apel, cale de atac respinsă, ca inadmisibilă, prin decizia penală nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Nemulțumit și de această ultimă soluție, petentul a contestat-o, calea de atac făcând obiectul prezentei cauze.

Altfel spus, tinzând la reluarea succesivă a controlului jurisdicțional asupra soluției de clasare dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara în dosarul nr. x/2021, după ce a contestat-o în fața procurorului ierarhic superior în condițiile art. 339 C. proc. pen., petentul A. a formulat împotriva acesteia calea de atac reglementată de art. 340 C. proc. pen., care a fost soluționată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara prin hotărâre definitivă, conform art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) teza finală C. proc. pen.

Ulterior, deși legea nu prevede o atare posibilitate, petentul a formulat apel, succesiv, împotriva hotărârii definitive sus-menționate, respectiv, împotriva deciziei definitive pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în calea de atac.

În consecință, constatând că petentul A. a exercitat apel împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibile de reformare prin promovarea unei căi ordinare de atac, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de acesta împotriva deciziei penale nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 1112/A din data de 21 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.