ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 296/2022

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 243 din data de 12 aprilie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a respins, ca inadmisibilă, contestația declarată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Pentru a se pronunța în acest sens, a reținut că prin încheierea penală nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul A., împotriva soluției de clasare dispusă prin ordonanța procurorului din 30.12.2021 din dosarul nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin ordonanța din 21.01.2022 a procurorului ierarhic superior, în dosarul nr. x/2021 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nefondată. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 100 RON, cu titlu cheltuieli judiciare, avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin plângerea formulată de petentul A. la data de 26.01.2022, s-a contestat soluția de clasare din data de 31.12.2021, dispusă în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin ordonanța din 21.01.2022 din dosarul nr. x/2022, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

În motivarea plângerii, întemeiată pe prevederile art. 340 din C. proc. pen., petentul a contestat soluțiile dispuse prin ordonanțele menționate, arătând că organele judiciare nu au efectuat nicio anchetă împotriva celor care i-au intrat în domiciliu, l-au răpit de lângă familie și l-au supus unor acte de tortură, deși prin soluțiile de clasare, se recunoaște tortura la care a fost supus, precum și violarea domiciliului, răpirea și tortura în închisoare. A arătat că ori de câte ori a reclamat aceste abuzuri grave, persoanele vinovate nu au fost interogate, petentul fiind o victimă a torționarilor de stat, iar cu toate acestea este obligat la plata cheltuielilor judiciare.

În conținutul plângerii formulate, petentul a făcut referire la persoanele pe care le acuză de faptele care fac obiectul plângerii sale, la actele comise de către aceștia, precum și la faptul că solicită acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile suferite, în principal pentru degradarea stării sale de sănătate care a fost cauzată de acțiunile enunțate. De asemenea, petentul a mai făcut referire la tratamentul inuman la care a fost supus în perioada în care se afla sub imperiul unor măsuri privative de libertate. Au fost menționate cauzele pe care le-a avut de-a lungul timpului pe rolul instanțelor de judecată ori a unităților de parchet și a făcut referiri la prevederi legale cuprinse în diferite acte normative, pe care petentul le-a apreciat ca fiind incidente în cauză.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și ale dosarele atașate nr. x/2021 și nr. y/2022 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, judecătorul de cameră preliminară a reținut că prin ordonanța procurorului din 30.12.2021, emisă în dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, în temeiul prevederilor art. 315 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 153 alin. (1) din C. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b) teza I-a din C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei privind comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 din C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 din C. pen., tortură, prevăzută de art. 282 din C. pen. și infracțiuni contra umanității, prevăzută de art. 439 alin. (1) lit. e) și g) din C. pen., reclamate de persoana vătămată A.

Această soluție a fost confirmată prin ordonanța procurorului ierarhic superior, din 21.01.2022, din dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ordonanță prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea persoanei vătămate A., împotriva soluției emise în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.

Având în vedere prevederile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., care reglementează obiectul plângerilor împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, coroborate cu prevederile art. 341 din C. proc. pen., care reglementează modalitatea de soluționare de către judecătorul de cameră preliminară a acestor plângeri, precum și soluțiile pe care acesta le poate pronunța, în acord cu susținerile petentului, s-a apreciat că obiectul plângerilor prevăzute de art. 340 din C. proc. pen., îl constituie soluția de neurmărire sau de netrimitere în judecată dispusă prin ordonanța procurorului de caz, respectiv a celui care a analizat pe fond cauza penală aflată pe rolul organului de urmărire penală și nu soluția de confirmare a acesteia de către procurorul ierarhic superior, soluție dispusă în procedura prevăzută de art. 339 C. proc. pen.

Prin urmare, s-a constatat că obiectul cauzei îl constituie plângerea petentului formulată împotriva soluției de clasare a procurorului din dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, soluție confirmată prin ordonanța procurorul ierarhic superior, în dosarul nr. x/2022

Dosarul penal nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a fost constituit în baza ordonanței nr. 2160/P/2021 din 23.11.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara, prin care s-a dispus declinarea de soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, privind infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzute de art. 205 din C. pen., violare de domiciliu, prevăzute de art. 224 din C. pen., tortură, prevăzute de art. 282 din C. pen. și infracțiuni contra umanității, prevăzute de art. 439 alin. (1) lit. e) și g) din C. pen., reclamate de persoana vătămată A.

Prin plângerea penală formulată, persoana vătămată, a arătat faptul că, în data de 11.03.1998, polițiști în cadrul I.P.J. Hunedoara, au pătruns în locuința sa fără drept (în lipsa unor mandate de percheziție domiciliară, de arestare preventivă), au condus-o, fără consimțământ, în arestul I.P.J. Hunedoara unde, unde au torturat-o, exercitând asupra acestuia acte de agresiune fizică și psihică, timp de 81 de zile.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, prin rezoluția nr. 269/P/2010 din 19.11.2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus, în temeiul art. 10 lit. g) din C. proc. pen., încetarea urmăririi penale față de învinuiții B., C., D. și E. pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 vechiul C. pen., purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. 1969 și tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen. 1969, raportat la conduita ofițerilor de poliție pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare împotriva petentului din prezenta cauză, A., în perioada ianuarie -04 iunie 1998, constatându-se intervenirea prescripției răspunderii penale. De asemenea, raportat la infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 din C. pen., violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 din C. pen., tortură, prevăzută de art. 282 din C. pen. sesizate de petentul A. în prezenta cauză penală, procurorul a dispus o soluție de clasare, constatându-se intervenirea prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 439 C. pen., denumită generic infracțiuni contra umanității, presupus a fi comisă în modalitățile prevăzute de alin. (1) lit. e) și g) a aceluiași articol de lege, judecătorul de cameră preliminară a reținut că, potrivit prevederilor art. 153 alin. (2) lit. a) din C. pen., prescripția nu înlătură răspunderea penală. Referitor la această infracțiune, s-a reținut că elementul material constă într-o serie de fapte (printre care și cele prevăzute la lit. e) și g), care trebuie să fie comise, în cadrul unui atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile, iar prin noțiunea de atac lansat împotriva unei populații civile se înțelege comiterea multiplă a acțiunilor incriminate în art. 439 C. pen., în aplicarea sau urmărirea politicii unui stat sau organizații având ca scop un asemenea atac, nefiind necesar ca actele să constituie un atac militar.

Așadar, s-a constatat că cerințele esențiale privind elementul material al infracțiunii este ca acțiunile incriminate să fie îndreptate împotriva unor colectivități din cadrul "populației civile" și să fie săvârșire în cadrul unui "atac generalizat și sistematic", elemente ce nu se regăsesc în cuprinsul stării de fapt reclamate de petent, nefiind astfel întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzute de art. 439 din C. pen.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că soluția de clasare, dispusă de procuror în dosarul penal nr. x/2021, este corectă, iar din această perspectivă, plângerea formulată de petentul A. este nefondată.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestație petentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2022, cu termen de judecată la 12 aprilie 2022

Examinând cauza, raportat de admisibilitatea contestației declarată de petentul A. împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară a constatat că obiectul căii de atac îl constituie încheierea penală nr. 16, din data de 02 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022, prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins plângerea formulată de petentul A., împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanța procurorului din data de 30 decembrie 2021, din dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, menținută prin ordonanța din data de 21 ianuarie 2022 a procurorului ierarhic superior, în dosarul nr. x/2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, ca fiind nefondată.

Potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., în cauzele în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară poate dispune respingerea plângerii, ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca nefondată.

Conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii, prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă.

Prin urmare, conform dispozițiilor legale precitate, s-a constatat că petentul A. a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, petentul încearcă să promoveze o cale de atac care nu e prevăzută de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României. C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Prin urmare, petentului A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva încheierii penale nr. 16 din data de 02 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2022, întrucât aceasta a fost formulată împotriva unei încheieri definitive.

Împotriva încheierii nr. 243 din data de 12 aprilie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022 a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Examinând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte contată că cererea de contestație în anulare este inadmisibilă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunțate cu încălcarea normelor procesual-penale.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că sunt supuse contestației în anulare deciziile definitive pronunțate de instanțele de apel prin care acestea s-au pronunțat cu privire la acțiunea penală sau civilă ori au dispus trimiterea cauzei spre rejudecare atunci când este invocat unul din cazurile prevăzute de art. 426 lit. a), c) - h) din C. proc. pen.

De asemenea, se poate formulat contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive pronunțate de prima instanță sau de instanța de apel prin care se rezolvă acțiunea penală sau civilă atunci când este invocat cazul prevăzut de art. 426 lit. b) din C. proc. pen., precum și ultima hotărâre definitivă prin care instanța penală s-a pronunțat asupra fondului cauzei întrucât se invocă existența autorității de lucru judecat a primei hotărâri.

În cauza de față contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a respins plângerea sa împotriva ordonanței de clasare.

În acest sens, Înalta Curte constată exercitarea unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege, fiind inadmisibilă.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. conform cărora cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana căreia i s-a respins cererea, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 243 din data de 12 aprilie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2022.

Procesat de GGC - LM