ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 693/A, din data de 16 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 81 din 11 aprilie 2022, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată constând în 2 acte materiale săvârșite la datele de 16.09.2016 și 09.10.2016 – persoane vătămate: B. și C..

În baza art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și a art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată – parte civilă S.C. D. S.A.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea, respectiv de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă aplicată) și s-a dispus ca inculpata A. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 3 luni închisoare pentru infracțiunile concurente ce au făcut obiectul prezentului dosar.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 92 alin. (2) C. pen., s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Olt la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatei să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (2) C. proc. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei comunei Dobroteasa, județul Olt, sau Primăriei comunei Vulturești, județul Olt.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii în termenul de supraveghere a unei noi infracțiuni sau în cazul în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, pedeapsă accesorie ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară cea mai grea, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, care se execută, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pedeapsă accesorie care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 19 și 397 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S.C. D. S.A. și a fost obligată inculpata să plătească părții civile suma de 2.843 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a contractelor de credit nr. x/09.10.2016, încheiat pe numele persoanei vătămate C., și nr. x/16.09.2016, încheiat pe numele persoanei vătămate B., precum și anexele acestora, ca fiind false .

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata să plătească statului cheltuieli judiciare în cuantum de 1.000 RON (500 RON pentru faza de urmărire penală și 500 RON pentru faza de judecată).

Prin decizia penală nr. 693/A, din data de 16 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpata A., împotriva sentinței penale nr. 81 din 11 aprilie 2022, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în Dosarul nr. x/2020.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

A fost înlăturată dispoziția de condamnare a inculpatei A., cu toate consecințele, precum și dispoziția de obligare a inculpatei la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen., a fost încetat procesul penal față de inculpata A., cu privire la infractiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. si delapidare in forma continuată prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., raportat la art. 308 C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (câte 2 acte materiale, săvârșite la datele de 16.09.2016 și 09.10.2016), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a raspunderii penale.

Au fost menținute celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, a declarat recurs în casație la data de 5.09.2022, cu privire la inculpata A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 23 noiembrie 2022, apreciindu-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și a fost fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, pentru judecarea recursului în casație de Completul nr. 8, în compunere de 3 judecători.

În motivarea recursului în casație Ministerul Public a susținut că în mod greșit s-a considerat de instanța de apel că sunt incidente dispozițiile art. 154 și urm. C. pen. referitoare la prescripția răspunderii penale.

S-a arătat că, pentru ambele infracțiuni, termenul general de prescripție, conform art. 155 alin. (1) lit. d) din C. pen., este de 5 ani și începe să curgă de la data de 09.10.2016, data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni.

S-a reliefat că, deși termenul general de prescriptie de 5 ani s-ar putea considera împlinit la data de 08.10.2021, totuși trebuie luată în considerare și împrejurarea suspendării procesului penal pe perioada de 60 de zile a stării de urgență (16 martie 2020 – 14 mai 2020), în care s-a suspendat și cursul termenelor de prescripție potrivit dispozitiilor Decretelor Președintelui Romaniei nr. 195/2020 si nr. 240/2020, astfel încât, se impunea să se adauge încă 60 de zile la termenul anterior calculat.

Potrivit art. 43 alin. (8) din Anexa 1 a Decretului nr. 195/2020 pe durata stării de urgență, in cauzele in care nu se efectuează acte de urmărire penala sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripția răspunderii penale se suspendă.

Potrivit art. 64 alin. (13) din Anexa 1 a Decretului nr. 240/2020 pe durata stării de urgență, in cauzele in care nu se efectuează acte de urmărire penala sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripția răspunderii penale se suspendă. Suspendarea opereaza de drept, fara a fi necesara emiterea unei ordonanțe sau incheieri in acest scop.

Dispozitiile O.U.G. nr. 1/1999 au fost analizate de Curtea Constitutionala, care prin decizia nr. 152/06.05.2020 a constatat ca ordonanta de urgenta in ansamblul său este constitutională in raport cu criticile formulate de Avocatul Poporului si doar disp. art. 28 din O.U.G. nr. 1/1999 sunt neconstitutionale.

S-a susținut că în mod greșit Curtea de Apel a reținut că, termenul general de prescripție calculat conform art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. si art. 156 C. pen., s-a împlinit la data de 07.12.2021, reținând în mod eronat, raportat la considerentele Deciziei nr. 358 din 26.05.2022 a Curții Constituționale, că, în cauză, în perioada 25.06.2018-30.05.2022 nu a existat în fondul activ al legislației vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

În suținerea cazului de casare formulat, Ministerul Public a arătat că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale care reglementează instituția prescripției răspunderii penale, atunci când a stabilit că actele de procedură penală îndeplinite în cauză nu au întrerupt cursul termenului de prescripție a răspunderii penale, până la data împlinirii acestuia, respectiv până la data de 07.12.2021, astfel că, în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: "... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce preced, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25 iunie 2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, astfel încât, în speță nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la prescripția specială a răspunderii penale.

În același sens este și Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), care a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În consecință, raportat la datele speței, termenul de prescripție generală a răspunderii penale de 5 ani curge de la 09.10.2016, data comiterii celor două infracțiuni și s-a împlinit la data de 08.10.2021, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., anterior pronunțării de Curtea de Apel Ploiești a deciziei penale nr. 693/A/16 august 2022.

Contrar argumentelor prezentate de Curtea de Apel Pitești, care au condus la reținerea că termenul de prescripție generală a răspunderii penale s-a împlinit la data de 07.12.2021, instanța supremă apreciază că nu se poate considera că cele două decrete prezidențiale au avut ca efect suspendarea pe o durată de 60 de zile a cursului prescripției penale.

Astfel, se are în vedere că prin decizia Curții Constituționale nr. 152/din 06.05.2020 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 13.05.2020) instanța de contencios constituțional a apreciat, pe de o parte, că Decretul Președintelui prin care se instituie starea de urgență reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, iar pe de altă parte, că dispozițiile din anexa acestuia au fost emise cu depășirea de către Președinte a atribuțiilor sale constituționale și că măsura suspendării judecării unor cauze pe durata stării de urgență (ce poate aduce atingere dreptului la un proces echitabil, într-un termen rezonabil), nu putea fi dispusă de președinte, prin dispozițiile cuprinse în anexa la decretul de instituire a stării de urgență.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că nu se poate considera că a operat suspendarea cursului prescripției răspunderii penale în condițiile art. 156 C. pen., concluzie valabilă chiar dacă cele două decrete prezidențiale au fost aprobate prin hotărâri ale Parlamentului (Hotărârea Parlamentului României nr. 3 din 19 martie 2020, respectiv Hotărârea Parlamentului României nr. 4 din 16 aprilie 2020), deoarece puterea legiuitoare a încuviințat doar instituirea stării de urgență, nu și celelalte măsuri adoptate prin aceste decrete.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 693/A din data de 16 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 693/A din data de 16 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2020.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.