ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 614/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021, în baza art. 70 C. proc. pen. și a deciziei nr. 625/2016 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial al României nr. 107/07.02.2017, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul A., de recuzare a domnului procuror B., ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că, la termenul din 13 septembrie 2022, în cauza înregistrată sub nr. x/2021/a1, contestatorul inculpat A., prin apărător ales, conform art. 65 C. proc. pen. raportat la art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a formulat cerere de recuzare a procurorului de ședință, B., învederând că între acesta din urmă și contestator există o situație litigioasă, sens în care a depus la dosar un înscris emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din care, în opinia sa, rezultă suspiciunea de lipsă de imparțialitate, situație ce se circumscrie prevederilor procedural penale.

Pentru a se da posibilitatea apărătorului inculpatului de a dezvolta în scris motivele de recuzare, s-a fixat termen pentru soluționarea cererii de recuzare la data de 14 septembrie 2022.

În susținerea cererii de recuzare s-au atașat înscrisuri, respectiv ordonanța nr. 618/P/2022 din 05 august 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dovada de comunicare a acesteia, și plângerea formulată împotriva respectivei ordonanțe.

Verificând ordonanța nr. 618/P/2022 din 05 august 2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin raportare la dispozițiile art. 64 și art. 65 C. pen., ce reglementează cazurile de incompatibilitate a procurorului, Curtea a reținut, în esență, că deși acest înscris face dovada formulării unei plângeri de către numitul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de divulgare a informațiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută art. 304 C. pen., presupus comisă de către magistratul B., procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Serviciu Teritorial Bacău, și de ofițerul de poliție judiciară C. de la aceiași structură, în respectivul dosar s-a dispus clasarea cauzei întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, fără a se face vreo apreciere cu privire la existența/inexistența vinovăției acestora, aspecte care infirmă afirmația contestatorului că între el și procurorul de ședință (B.) ar exista o situație litigioasă.

Sub acest aspect, s-a arătat că simpla existență a unei sesizări formulate de contestator împotriva procurorului B., într-o cauză în care urmărirea penală s-a efectuat doar in rem, dându-se o soluție de clasare fără ca intimatul să dobândească calitatea de suspect, nu este suficientă pentru a concluziona că imparțialitatea procurorului este afectată.

În plus, având în vedere și obiectul cauzei, și anume contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus respingerea cererilor și excepțiilor, cu consecința începerii judecății, nu se poate susține că imparțialitatea procurorului de ședință ar fi afectată, de vreme ce, chiar și în lipsa formulării unei cereri de recuzare, este evident că acesta din urmă susține acuzarea. Mai mult, s-a arătat că procurorul trebuie să își îndeplinească atribuțiile profesionale în conformitate cu prevederile art. 9 din Codul deontologic al magistraților.

Ca urmare, s-a concluzionat că, la dosar, nu există date din care să rezulte că obiectivitatea și imparțialitatea procurorului recuzat ar fi afectată, nefiind incidente dispozițiile art. 65 C. proc. pen. raportat la art. 64 C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri, la 15 septembrie 2022, a formulat "contestație/recurs" petentul A., fără a o motiva.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2021/a1.3, fiind repartizată aleatoriu Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 11 octombrie 2022.

În dimineața ședinței de judecată, contestatorul A. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., cerere care a fost pusă în discuția contradictorie a participanților prezenți la proces, completul de judecată pronunțându-se asupra acesteia în dosarul asociat nr. x/2021, format în temeiul art. 97 alin. (1) pct. 3 și alin. (3) din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești aprobat prin hotărârea C.S.M. nr. 1375/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, se constată că reprezentantul Ministerului Public a solicitat, cu prilejul dezbaterilor, respingerea ca inadmisibilă a contestației formulată de petentul A., având în vedere că nu există o cale de atac împotriva încheierii prin care se soluționează o cerere de recuzare.

Examinând calea de atac formulată de petentul A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În speță, se constată că numitul A. a exercitat "contestație/recurs" împotriva unei încheieri prin care Curtea de Apel Bacău a respins cererea de recuzare formulată de acesta cu privire la procurorul de ședință din cauza nr. 760/110/2021/a1, aflată pe rolul acelei instanțe.

Potrivit prevederilor art. 68 alin. (7) C. proc. pen., încheierea prin care se soluționează abținerea sau recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.

Pe de altă parte, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În plus, se impune a se sublinia că, în reglementarea în vigoare începând cu 1 februarie 2014, legiuitorul nu a mai prevăzut recursul ca și cale ordinară de atac, acesta devenind, sub denumirea de "recurs în casație", o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate, cerințe ce nu sunt întrunite de cererea formulată de contestator.

Se observă, astfel, că A. a formulat o "contestație/recurs" împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele textelor legale menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de petentul A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 octombrie 2022.