ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului în casație formulat de apelanta-inculpată A., reține următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 54 din 03.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Alba-Iulia, în baza art. 396 alin. (1) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpata A., fără antecedente penale, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere, faptă prevăzută și pedepsită de art. 253 alin. (1) C. pen.

În baza art. 81 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei A. sancțiunea avertismentului.

În baza art. 81 alin. (2) C. pen. i s-a atras atenția inculpatei A. asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni, respectiv asupra faptului că nu va mai putea beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. (2) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 19, art. 20 alin. (1) și (2), și art. 25 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 1349 alin. (1) C. civ. și art. 1357 C. civ., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B..

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen.. raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligată inculpata la plata sumei totale de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1.200 RON reprezintă cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală, iar suma de 800 RON reprezintă cheltuieli judiciare în faza camerei preliminare și a judecății.

În baza art. 404 alin. (4) lit. e) C. proc. pen.. raportat la art. 276 alin. (1) C. proc. pen.., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatei de obligare a părții civile la plata cheltuielilor judiciare.

A fost obligată inculpata A. la plata diferenței de onorariu cuvenit expertului C. în cuantum de 2.620 RON.

A fost emisă adresă către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Alba pentru a se comunica un exemplar din prezenta hotărâre și din încheierea de ședință din data de 22.11.2021, încheiere prin care s-a validat onorariul definitiv al expertului C..

În fapt, s-a reținut că, în data de 24.11.2017, inculpata A. a pătruns pe terenul situat în Vințu de Jos, str. x C, înscris în CF x, nr. cadastral x Vințu de Jos, proprietatea persoanei vătămate B., unde a tăiat 2 nuci și alți 13 pomi fructiferi plantați anterior pe teren de către persoana vătămată B., smulgând totodată semnele de hotar care delimitau acel teren de imobilul teren înscris în CF nr. x.

În aceleași împrejurări spațio-temporale, inculpata a mai tăiat alți 2 nuci plantați de persoana vătămată B. pe terenul aferent drumului de exploatare cu nr. cad. x, distrugând totodată și stâlpii de lemn care susțineau pomii.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba-Iulia și inculpata A..

II. Prin decizia penală nr. 451 din 09 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Penală, în dosarul nr. x/2019 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba-Iulia și de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 54, pronunțată la 03.02.2022 în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Alba Iulia care a fost menținută.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 150 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare parțiale avansate în apel.

Hotărârea a fost pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților și a procurorului, prin mijlocirea grefei instanței.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 14 iulie 2022, a formulat cerere de recurs în casație inculpata A. prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

III. Prin cererea de recurs în casație, recurenta-inculpată, în esență, a susținut faptul că, în mod greșit, i-a fost respins apelul motivat de faptul că obiectul material al infracțiunii de distrugere nu este terenul, ci pomii fructiferi, având în vedere că acesta aparține persoanei vătămate. De asemenea, a mai invocat faptul că instanța de apel a reținut faptul că persoana vătămată nu avea vreun drept asupra bunurilor, astfel că nu poate fi incidentă cauza justificativă prevăzută de art. 21 alin. (1) C. pen.

Recurenta a apreciat că în cauză este incidentă cauza justificativă prevăzută de art. 19 alin. (2) C. pen., respectiv legitima apărare.

A mai susținut că nu a beneficiat de un proces echitabil dat fiind că i-au fost respinse toate probele solicitate.

În concluzie, a solicitat în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen. admiterea recursului în casație.

În susținerea cererii de recurs în casație a depus un set de înscrisuri.

Prin încheierea din data de 28 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, s-a dispus admiterea, în principiu, a cererii de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 451 din data de 09 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

IV. Analizând recursul în casație formulat de recurenta-inculpată A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2022, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.

Prealabil, constată că legiuitorul a reglementat recursul în casație ca fiind o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte. Astfel, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Concluzionând, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, recurenta-inculpată A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că sintagma nu este prevăzută de legea penală, circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situații în care fie nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privința cărora a operat dezincriminarea.

În calea extraordinară de atac a recursului în casație, analiza acestor ipoteze se raportează, întotdeauna și exclusiv, la starea de fapt reținută cu titlu definitiv în decizia instanței de apel, instanța supremă nefiind abilitată să reevalueze, în acest cadru procesual, temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator. Ca atare, motivele de casare invocate de recurenta A. trebuie să se raporteze la situația factuală și la elementele care au circumstanțiat activitatea infracțională, astfel cum au fost stabilite de instanța de apel, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză, prin hotărârea atacată, Înalta Curte neputând proceda al evaluarea materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Analizând prima critică formulată, în sensul că fapta săvârșită nu este prevăzută de legea penală, fiind incidentă o cauză justificativă, respectiv legitima apărare, prev. de art. 19 alin. (2) C. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

În raport de situația de fapt reținută cu titlu definitiv de instanța de apel, urmare a administrării probelor, în mod corect s-a constatat îndeplinirea elementelor de tipicitate a infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., curtea de apel realizând o analiză corespunzătoare sub acest aspect.

În acest context, Înalta Curte reține că fapta inculpatei A. de a pătrunde pe terenul aparținând persoanei vătămate B., unde a tăiat 2 nuci și alți 13 pomi fructiferi plantați anterior pe teren de către partea civilă, smulgând totodată semnele de hotar care delimitau acel teren de un alt imobil și de a tăia, în aceleași împrejurări spațio-temporale, alți 2 nuci plantați de persoana vătămată, distrugând, totodată, și stâlpii de lemn care susțineau pomii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen.

Cât privește incidența în cauză a cauzei justificative a legitimei apărări, prev. de art. 19 alin. (2) C. pen., instanța de apel, prin decizia recurată, a făcut o analiză completă, arătând că, raportat la modalitatea de săvârșire a faptei, nu este incidentă această cauză justificativă, nefiind îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare.

Mai mult, instanța de apel, raportat la susținerile inculpatei, în sensul că a tăiat acei pomi fructiferi pentru faptul că terenul său fusese ocupat abuziv de partea civilă, a analizat incidența în cauză și a cauzei justificative prev. de art. 21 C. pen., respectiv exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații, constatând că inculpata nu avea vreun drept asupra pomilor fructiferi aparținând părții civile, nefiind incidentă, astfel, cauza justificativă prev. de art. 21 C. pen.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că în cauză obiectul material al infracțiunii de distrugere îl constituie bunurile persoanei vătămate, respectiv pomii fructiferi aparținând părții civile B.. În concluzie, Înalta Curte constată că fapta inculpatei nu a fost una justificată pentru a atrage incidența legitimei apărări.

Cu privire la critica vizând faptul că recurenta-inculpată nu a beneficiat de un proces echitabil, motivat de faptul că i-au fost respinse toate probele solicitate, Înalta Curte o apreciază că fiind nefondată.

Astfel cum a arătat anterior în considerațiunile teoretice, Înalta Curte nu poate da o nouă reapreciere probatoriului și nici modului în care acestea au fost administrate, în acest cadru procesual, neputând fi analizată temeinicia faptelor reținute ori suportul lor probator.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. În realitate, inculpata solicită pe calea recursului în casație analizarea circumstanțelor comiterii faptei și reinterpretarea probelor administrate, ceea ce nu este posibil, Înalta Curte verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în această cale de atac.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 451 din data de 09 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Văzând art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în sumă de 680 RON va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 451 din data de 09 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată A., în sumă de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 noiembrie 2022.