ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 21 din data de 7.01.2022 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 200 de zile - amendă pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prevăzută de art. 379 alin. (2) din C. pen.

În baza art. 61 alin. (3) teza a II-a din C. pen. a stabilit cuantumul sumei unei zile-amendă la 10 RON și a aplicat pedeapsa amenzii în cuantum de 2000 RON.

Instanța a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

În temeiul art. 397 alin. (1) rap. la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 din C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.

A fost obligată inculpata la plata sumei de 5000 RON către partea civilă B., cu titlu de daune morale.

De asemenea, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de minora C., prin reprezentantul legal B. ca fiind neîntemeiată.

În temeiul art. 398 și art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a obligat inculpata la plata sumei de 894,45 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 694,45 RON în cursul urmăririi, iar diferența în etapa camerei preliminare și a judecății).

Pentru a hotărî în acest sens, s-a reținut că, în urma relației persoanei vătămate și a inculpatei, la data de 31.07.2017, s-a născut minora C.

Anterior acestui moment, inculpata A. a formulat o cerere având ca obiect emiterea unui ordin de protecție în favoarea sa, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 .

Cu prilejul soluționării acestui dosar s-a reținut că la data de 2 - 3 februarie 2017, persoana vătămată B. s-a întors acasă în stare de ebrietate și a exercitat acte de violență psihică și fizică asupra inculpatei A., care la acel moment era însărcinată, acte de violență constând în aceea că persoana vătămată a ars-o cu țigara, a dat-o cu capul de pat și a strâns-o de gât, iar ulterior, la data de 19.02.2017, persoana vătămată B. a fost violent și a lovit cu picioarele ușa de acces, pe care a scos-o din balamale. S-a mai reținut la acel moment că inculpata A. a considerat că fiica sa are dreptul să își cunoască tatăl și să aibă o relație cu acesta, iar persoana vătămată B. a fost preocupat de relația cu minora, a fost interesat de participarea sa efectivă la îngrijirea acesteia, a absolvit un curs de puericultură și a contribuit la cheltuielile aferente determinate de sarcină, naștere și botez.

La data de 08.02.2018, inculpata A. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca o nouă cerere de emitere a unui ordin de protecție, înregistrat sub nr. x/2020, admisă în parte cu privire la aceasta, însă respinsă în ceea ce privește minora C.

Pentru a se dispune astfel, s-a avut în vedere, pe de-o parte faptul că la data de 19.01.2018, persoana vătămată B. s-a prezentat la locuința inculpatei și a lovit cu putere ușa de acces în locuință, în dorința de a vedea minora, iar ulterior, la data de 13.03.2018 persoana vătămată B. s-a prezentat la locuința inculpatei A., a profitat de faptul că ușa de acces în apartament este deschisă, astfel că prin întrebuințarea de acte de violență față de inculpata A. a pătruns în încăperea în care dormea copila. S-a mai reținut că la săvârșirea acestor fapte, persoana vătămată B. se afla sub influența băuturilor alcoolice. Pe de altă parte, s-a reținut că nu a fost probat faptul că persoana vătămată B. ar fi manifestat orice formă de violență față de minoră, care să justifice excluderea sa de la exercitarea drepturilor părintești, respectiv nu există dovezi că minora C. ar fi asistat și la alte incidente dintre părți, cu excepția celui din 19.01.2018, care a constat în exercitarea de lovituri aplicate de persoana vătămată B. asupra ușii apartamentului, iar nu asupra inculpatei A. în mod direct.

Cu privire la faptele persoanei vătămate B. din data de 13.02.2018, constând în aceea că în jurul orei 09:00, profitând de împrejurarea că ușa de acces în imobilul inculpatei A. era închisă, dar neasigurată, a pătruns fără drept în locuința acesteia, nesocotind prevederile ordinului de protecție emis de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 prin care i s-a impus să păstreze o distanță de minim 100 de metri de inculpata A. și de locuința acesteia, prin rechizitoriul nr. x/2018 s-a dispus trimiterea în judecată a d-lui B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor concurente de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. proc. pen. și nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen. .

Prin Sentința penală nr. 95/10.02.2020 pronunțată de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2019 s-a stabilit față de d-l B. o pedeapsă de 6 luni de închisoare cu privire la care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 32 din Legea nr. 217/2003, respectiv s-a dispus achitarea d-lui B. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen., iar prin Decizia penală nr. 964/A/15.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. x/2019 s-au admis apelurile declarate, astfel că d-l B. a fost condamnat inclusiv pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. (1) din C. pen. la o pedeapsă de 6 luni de închisoare, iar după efectuarea cuvenitelor contopiri i s-a aplicat acestuia o pedeapsă de 9 luni de închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de 2 ani .

La data de 18.06.2018, persoana vătămată a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale să i se stabilească dreptul la legături personale cu minora C., cerere care formează obiectul dosarului nr. x/2018

Prin ordonanța președințială din 22.06.2018 pronunțată de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 s-a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale, ca neîntemeiată, însă prin Decizia civilă nr. 2026/A/2018 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 21.09.2018 în Dosar nr. x/2018 s-a admis apelul declarat de persoana vătămată B. împotriva ordonanței președințiale nr. x/2018, pe care a schimbat-o în întregime, stabilind în favoarea acestuia program de relații personale cu minora C. în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10:00 și 12:00, într-un loc public, în prezența mamei și a unei persoane apropiate de aceasta, până la soluționarea dosarului civil nr. x/2018 .

În paralel, în Dosar nr. x/2018, instanța de judecată a fost sesizată de inculpata A. pentru stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său, exercitarea autorității judecătorești în mod exclusiv de către dânsa, cu obligarea persoanei vătămate B. la plata pensiei de întreținere în cuantum de 1/4 din venitul realizat. Pe de altă parte, instanța a fost sesizată și prin cererea reconvențională formulată de persoana vătămată B., prin care a solicitat respingerea cererii de exercitare în mod exclusiv a autorității părintești, precum și stabilirea în favoarea sa a unui program de vizită a minorei C.

Prin Sentința civilă nr. 6239/2018 pronunțată la data de 05.10.2018 de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 s-a dispus ca autoritatea părintească asupra minorei C. să se exercite în comun și în mod egal de ambii părinți, s-a stabilit domiciliul minorei la locuința mamei și s-a stabilit în favoarea persoanei vătămate B., următorului program de vizitare a minorei:

- până la împlinirea de către minoră a vârstei de 2 ani (înainte de data de 31.07.2019), în prima și a treia săptămână din fiecare lună, între orele 10:00 - 12:00, într-un loc neutru, în prezența mamei, ce poate fi însoțită de o altă persoană de încredere;

- după împlinirea de către minoră a vârstei de 2 ani (după data de 31.07.2019), în prima și a treia săptămână din fiecare lună, între orele 10:00 - 12:00, fără prezența mamei, cu obligația pentru d-l B. de a lua minora de la locuință și de a o aduce înapoi la sfârșitul programului.

Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă la data de 12.02.2020, data pronunțării Deciziei civile nr. 183/A/2020 de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, prin care s-a stabilit în favoarea persoanei vătămate B. a unui program de vizitare a minorei C. în prima și a treia săptămână din fiecare lună, respectiv ziua de sâmbătă între orele 10:00 - 12:00, fără prezența mamei, cu obligația pentru d-l B. de a lua minora de la locuință și de a o aduce înapoi la sfârșitul programului.

Din succesiunea hotărârilor judecătorești pronunțate rezultă că persoana vătămată B. a avut stabilit următorul program de vizită a minorei C.:

- în perioada 21.09.2018 - 11.02.2020, în prima și a treia sâmbătă din lună, între orele 10:00 și 12:00, într-un loc public, în prezența mamei și a unei persoane apropiate de aceasta, până la soluționarea dosarului civil nr. x/2018 (în temeiul Deciziei civile nr. 2026/A/2018 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018);

- ulterior datei de 12.02.2020 în prima și a treia săptămână din fiecare lună, respectiv ziua de sâmbătă, între orele 10:00 - 12:00, fără prezența mamei, cu obligația pentru d-l B. de a lua minora de la locuință și de a o aduce înapoi la sfârșitul programului (în temeiul Deciziei civile nr. 183/A/12.02.2020, pronunțate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018).

Inculpata și persoana vătămată au organizat în zilele de 06.10.2018 și 20.10.2018 două întâlniri ce au avut drept scop întreținerea de legături personale între minoră și tatăl acesteia.

Ulterior, inculpata A. a refuzat ca numitul B. să mai întrețină relații cu fiica acestora, justificându-și conduita prin aceea că persoana vătămată are un comportament violent ce afectează dezvoltarea armonioasă a minorei.

În consecință, în zilele de 03.11.2018, 17.11.2018, 01.12.2018, 15.12.2018, 05.01.2019, 19.01.2019 și 02.02.2019 inculpata a refuzat să se supună măsurilor dispuse prin Hotărârea nr. 2026/A din data de 21.09.2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2018.

Situația de fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, respectiv procesele-verbale de constatare cu declarațiile persoanei vătămate, cu declarațiile martorilor D. și E.

În același timp, inculpata a recunoscut, în esență, starea de fapt în declarațiile date în calitate de suspect și inculpat dar a încercat să justifice refuzul de a respecta programul de vizitare stabilit prin hotărârile judecătorești prin raportare la comportamentul persoanei vătămate pe care l-a caracterizat ca fiind agresiv și neadecvat.

Inculpata a arătat că și în cadrul celor două întâlniri care au avut loc, respectiv 06.10.2018 și 20.10.2018, persoana vătămată a fost agresivă verbal, minora plângând, astfel încât a decis să nu mai respecte programul de vizitare stabilit la acel moment .

Începând cu data de 09.04.2019, persoana vătămată B. a formulat numeroase sesizări cu privire la faptul că începând cu luna februarie a anului 2019, inculpata A. nu respectă măsurile privind încredințarea minorei C., stabilite prin Sentința civilă nr. 6239/2018 pronunțată de Judecătoria Cluj - Napoca și îl împiedică să se întâlnească și să aibă relații personale cu aceasta.

Prin declarațiile date, persoana vătămată B. a declarat că inculpata A. i-a blocat numărul de telefon, astfel că în perioada martie 2019 - 26.05.2019, persoana vătămată nu a mai căutat-o pe inculpată la locuință pentru a încerca să își vadă fiica, întrucât inculpata nu îi răspundea la interfon și îl acuza de hărțuire. Persoana vătămată a mai precizat că a avut posibilitatea să își vadă fiica minoră de două ori, în luna octombrie a anului 2018, în luna februarie 2019, timp de două ore la sediul executorului judecătoresc, iar de atunci s-a întâlnit cu aceasta întâmplător pe stradă în trei împrejurări diferite .

De asemenea, d-l B. a declarat că, deși inculpata A. i-a blocat numărul de telefon, acesta i-a trimis mesaj în fiecare sâmbătă în care avea stabilit de către instanța de judecată programul de vizitare a minorei C., în încercarea de a stabili o întâlnire în acest sens, însă inculpata nu i-a răspuns la mesaje.

Mai mult decât atât, persoana vătămată a mai arătat că în luna aprilie a anului 2019, inculpata A. a fost somată telefonic de către executorul judecătoresc să răspundă persoanei vătămate la telefon, pentru a putea planifica programul de vizită al minorei, fără însă ca această somație să fi avut vreun efect.

Ulterior, persoana vătămată a arătat că inculpata a avut același comportament și în cursul lunii mai 2019 (în data de 04.05.2018 și în data de 18.05.2018), iar la data de 23.05.2019, executorul judecătoresc F. a emis o somație în dosar nr. x/2018, pe care a trimis-o pe e-mail, atât inculpatei A., cât și avocatei acesteia, d-na G.

În continuare, persoana vătămată a arătat că la data de 24.05.2019 a trimis inculpatei A. și avocatei dânsei, un e-mail pentru a propune ca loc de întâlnire pentru data de 01.06.2019 Complexul Sportiv Gheorgheni, însă nu a primit vreun răspuns.

Cu prilejul reaudierii din data de 16.07.2020 (dosar urmărire penală), persoana vătămată B. a precizat încă o dată că ultima oară când și-a văzut fiica a fost în data de 16.02.2019. Persoana vătămată a mai arătat că inculpata A. a refuzat să se conformeze programului de vizită minor stabilit de instanță, invocând faptul că persoana vătămată ar fi refuzat consilierea psihologică pentru buna relaționare dintre părți. Cu toate acestea, persoana vătămată B. arată în cuprinsul declarației că a făcut demersuri pentru identificarea unui psiholog care să fie dispus să lucreze în zilele de sâmbătă și tot dânsul a apelat la Direcția de Asistență Socială și Medicală Cluj, pentru ca întâlnirile cu minora să aibă loc în incinta acestei instituții și în prezența unui psiholog, însă între timp inculpata s-a mutat de pe raza județului Cluj în perioada 05-10.08.2019.

Persoana vătămată a mai arătat că la data de 03.08.2019, după ce minora C. a împlinit vârsta de 2 ani, s-a prezentat la locuința inculpatei din mun. Cluj - Napoca însoțit de martora D. pentru a-și vizita fiica, conform Sentinței civile nr. 6239/05.10.2018 pronunțate de Judecătoria Cluj - Napoca în Dosar nr. x/2018 din cuprinsul căreia rezultă că după împlinirea de către minoră a vârstei de 2 ani, persoana vătămată avea dreptul de a-și vizita fiica fără prezența mamei, cu obligația de a lua minora de la locuința mamei și de a o aduce înapoi la sfârșitul programului. Cu toate acesta, inculpata A. nu a deschis ușa și a împiedicat astfel desfășurarea programului de vizitare a minorei, refuzând, totodată să primească de la persoana vătămată cadoul pe care acesta l-a achiziționat pentru fiica sa.

În continuare, inculpata A. a refuzat să divulge adresa la care locuiește cu minora C. și s-a prevalat de programul de vizită minori stabilit în cuprinsul Deciziei civile nr. 2026/A/21.09.2018 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. x/2018, având ca obiect ordonanță președințială, potrivit căruia programul de vizită minori urma să se desfășoare într-un loc public, în prezența inculpatei și a unei persoane apropiate de aceasta, astfel că îi comunica persoanei vătămate locuri de întâlnire în Lugoj, Arad, Poiana Brașov și stațiunea Olimp din Constanța, adresele fiind adesea inexacte.

Arată astfel persoana vătămată că în data de 19.10.2019 s-a deplasat la solicitarea inculpatei A. în parcul din localitatea Lugoj pentru a se întâlni cu minora C., însă nici inculpata, nici fiica dânsului nu au fost prezente, astfel că vizita nu a avut loc.

S-a arătat în continuare că în momentul în care a fost solicitat să se deplaseze în cursul lunii noiembrie 2019 pe raza stațiunii Olimp din județul Constanța, persoana vătămată a solicitat fotografii care să ateste că fiica sa se află în stațiunea respectivă, pentru a nu parcurge inutil o distanță de 1000 km, însă inculpata nu a dat curs solicitării.

Pe de altă parte, deși persoana vătămată s-a arătat dispusă ca întâlnirile cu fiica sa să aibă loc în sediul Direcției de Asistență Socială și Medicală Arad, din cauză că inculpata a propus ca locații de întâlniri alte localități, această instituție a comunicat persoanei vătămate că nu este de competența dânșilor să supervizeze întâlniri în Constanța sau în Lugoj.

Persoana vătămată a mai arătat că a apelat la executorul judecătoresc pentru a o soma pe inculpata A. să se prezinte cu minora în a treia săptămână din luna noiembrie în fața secției 3 de Poliție din cadrul Poliției mun. Cluj - Napoca, însă inculpata nu a dat curs solicitării.

De asemenea, martorul H. arată că după ce inculpata nu s-a mai prezentat la întâlnirile din parcul Gheorgheni, cunoaște faptul că persoana vătămată s-a prezentat la locuința acesteia și deși a auzit-o pe minoră și a observat haine întinse pe balcon la uscat, inculpata nu i-a răspuns la telefon. Mai mult decât atât, martorul a declarat că bănuiește că inculpata îl cheamă pe persoana vătămată în diferite județe ale țării pentru a-l pune pe acesta în dificultate .

Cu prilejul audierii de la dosar nr. x/2019, inculpata A. a arătat că în data de 02.03.2019 l-ar fi încunoștiințat pe d-l B. că minora C. are otită și este necesar să se prezinte la urgență cu aceasta, fiind însă abordată în drum spre casă de persoana vătămată, care i-ar fi spus "să moară mă-ta dacă așa ai să o crești tu pe C. cum te-a crescut ea pe tine", fără să emită vreo solicitare în legătură cu programul de vizită minori și fără să se intereseze de starea minorei.

Cu toate acestea, din corespondența depusă de d-l B. la dosarul cauzei rezultă că la data de 28.02.2019 a contactat-o pe avocata inculpatei A. pentru a stabili locația în care urma să își vadă fetița, care, însă i-a comunicat că a fost anunțată de către inculpată că nu va putea să fie prezentă la data de 02.03.2019, fără a oferi alte detalii, iar la data de 01.03.2019, persoana vătămată a revenit cu un e-mail prin care se arăta dispus să reprogrameze întâlnirea respectivă.

De asemenea, inculpata a mai arătat că nu își amintește să fi fost contactată de persoana vătămată în intervalul 16.03.2019 - 06.04.2019, însă arată că în Vinerea Mare, înainte de Sărbătorile Pascale din 2019 s-a întâlnit cu acesta întâmplător pe stradă, sens în care ar fi fost șicanată și agresată, respectiv că în cursul lunii aprilie 2019 s-ar fi întâlnit din nou întâmplător pe stradă cu persoana vătămată, care i-a arătat semne obscene, fără ca acesta să se fi interesat de programul de vizită a minorei.

Cu toate acestea, persoana vătămată B. a depus la dosarul cauzei un e-mail trimis, atât inculpatei, cât și apărătorului ales al acesteia privind întâlnirea din a treia sâmbătă a lunii martie 2019, mai precis pentru data de 16.03.2019, sens în care a solicitat să fie contactat pentru a stabili locația viitoarei întâlniri și a atașat somația întocmită în dosarul execuțional nr. x/2018 prin care inculpata A. a fost solicitată să se prezinte la data de 18.03.2019, ora 15:00, în vederea încheierii unui proces-verbal referitor la îndeplinirea obligației de a permite programul de vizită minor stabilit de instanță .

Din probele administrate în timpul urmăririi penale a rezultat că persoana vătămată B. nu a reușit să își vadă fiica minoră nici în data de 16.03.2019 și nici în data de 06.04.2019, motiv pentru care, la data de 09.04.2019 a înțeles să formuleze o plângere penală împotriva inculpatei, iar cu prilejul declarației de la fila x, a arătat că inculpata a înțeles să îi blocheze numărul de telefon. De asemenea, la data de 20.04.2019, ora 10:30, persoana vătămată B. a solicitat organelor de poliție din cadrul secției 3 să constate că în pofida faptului că i-a trimis inculpatei un mesaj, că programul de vizită minor va avea loc în fața secției 3 de Poliție, aceasta i-a blocat numărul de telefon și nu s-a prezentat .

În continuare, d-na A. a precizat că în lunile mai și iunie ale anului 2019, deși a primit de la persoana vătămată o locație publică la care să se prezinte cu minora, nu a reușit să se prezinte în locația respectivă, deoarece cu 15 minute înainte de ora programată, persoana vătămată B. se prezenta la domiciliul dânsei, solicita prezența unui echipaj de poliție, suna lung la sonerie și la interfon, astfel că inculpata nu se simțea în siguranță și nu avea posibilitatea de a se prezenta împreună cu o persoană de încredere la programul de vizită minori, într-o ambianță amiabilă și lipsită de amenințări.

Cu toate acestea, în fața reprezentanților DASM Cluj, inculpata A. a prezentat o stare de fapt fundamental diferită, precizându-le că d-l B. nu o sună, nu îi trimite niciun e-mail în încercarea de a vedea minora, și întrucât acesta locuia în apropiere, inculpata se întreba "de ce nu trece pe aici, știind că ieșim mult afară și o poate vedea pe C.", aspecte consemnate în raportul de vizită nr. x/24.07.2019 de la dosar nr. x/2019

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei a rezultat că la data de 02.05.2019, persoana vătămată B. i-a trimis un mesaj text inculpatei A. pentru a se prezenta la data de 04.05.2019, la ora 10:00 în Complexul sportiv Gheorgheni, însă din probele administrate în timpul urmăririi penale se constată că respectiva întâlnire nu a avut loc.

Prin declarația dată la fila x, d-l B. a arătat că inculpata i-a blocat numărul de apel și nu a răspuns acestui mesaj trimis cu scopul de a programa o întâlnire într-un loc public. În replică, prin notele scrise depuse la fila x, inculpata a arătat că pentru data de 04.05.2019 nu a primit nicio comunicare prin e-mail de la persoana vătămată.

În mod similar s-au desfășurat lucrurile și în data de 18.05.2019, când persoana vătămată i-a trimis un mesaj text inculpatei A. prin care propunea ca loc de întâlnire "pentru sâmbătă, 19 mai 2019" Complexul Sportiv Gheorgheni. În cuprinsul notelor scrise depuse la dosarul cauzei la dosar nr. x/2019 inculpata A. a arătat că nu a dat curs acestei întâlniri pentru că, potrivit hotărârii judecătorești întâlnirea trebuia să aibă loc în data de 18.05.2019 și nu în data de 19.05.2019 după cum a solicitat d-l B. în mesaj, în pofida faptului că persoana vătămată a indicat în mod corect ziua în care urma să aibă loc întâlnirea, data eronată nefiind altceva decât o evidentă eroare de redactare.

Pentru data de 01.06.2019, persoana vătămată a apelat din nou la executorul judecătoresc, care la data de 23.05.2019 a trimis din nou o somație inculpatei A. pentru a respecta programul de vizitare a minorei, însă potrivit procesului-verbal întocmit la data de 02.07.2019 în dosarul execuțional nr. x/2018, aceasta nu a înțeles să respecte obligațiile derivate din Decizia civilă nr. 2026/A/2018 .

Cu toate acestea, inculpata A. recunoaște că în cursul lunii iunie 2019 i-a fost adus la cunoștință de către un reprezentant al DASM Cluj că persoana vătămată B. a solicitat ajutorul acestei instituții pentru ca programul de vizită minori să se desfășoare în sediul acesteia, în prezența unui psiholog, sens în care inculpata și-a rezervat timp de gândire până în luna iulie 2019.

Astfel, din raportul de întâlnire nr. x/12.06.2019 de la dosar nr. x/2019 rezultă că la data de 12.06.2019, d-l B. s-a prezentat la sediul DASM pentru a cere sprijinul acestei instituții pentru a-și putea vizita fiica, menționându-se faptul că dânsul a fost de acord ca întâlnirile să aibă loc la sediul DASM în prezența unui psiholog.

Din raportul de întâlnire nr. x/03.07.2019 rezultă că reprezentanții DASM au informat-o pe inculpată despre posibilitatea organizării unei întâlniri între minoră și tată la sediul instituției, în zilele de joi, anterior orei 17:30, însă inculpata și-a rezervat timp de gândire pentru a se consulta cu avocatul.

În continuare, concluziile raportului de evaluare inițială nr. x/05.07.2019 de la f. x au fost în sensul că inculpata A. refuză să poarte un dialog cu persoana vătămată B. referitor la fiica dânșilor. Aceste aspecte au fost confirmate și prin declarația martorei I. de la dosar nr. x/2019

Potrivit notei telefonice din data de 10.07.2019 de la dosar nr. x/2019, inculpata A. a refuzat ca întâlnirile aferente programului de vizită minori să aibă loc în timpul săptămânii, în pofida faptului că avea cunoștință despre faptul că instituția nu avea program de funcționare la finalul săptămânii, iar din cuprinsul raportului de vizită nr. x/24.07.2019 de la dosar nr. x/2019 rezultă că inculpata A. și-a exprimat acordul ca începând cu luna septembrie 2019 programul de vizită a minorei să aibă loc în incinta DASM, în zilele de joi, de la ora 16:30.

În aceste împrejurări, persoana vătămată B. nu a reușit să se întâlnească cu minora C. în 15.06.2019, 06.07.2019 și 20.07.2019, deși, astfel cum rezultă din cele expuse anterior, făcea eforturi pentru a identifica o locație care să satisfacă pretențiile d-nei A.. Mai mult decât atât, la data de 05.07.2019 a trimis un mesaj text inculpatei prin care îi transmitea că în data de 06.07.2019 dorește să o vadă pe minora C., iar la data de 15.07.2019 a trimis un mesaj text inculpatei prin care o întreba dacă în data de 20.07.2019 o va aduce pe minora C., fără a primi însă un răspuns .

Ulterior, la data de 30.07.2019 d-l B. îi trimite un e-mail inculpatei A. pentru a stabili locația întâlnirii din prima săptămână a lunii august, atenționând-o în acest sens și printr-un mesaj text în care îi propune ca întâlnirea să aibă loc, fie în incinta DASM Cluj, fie în Complexul Sportiv Gheorgheni, respectiv îi indică faptul că poate lua legătura cu unul din psihologii angajați în cadrul DASM dacă dorește ca la întâlnire să participe și un psiholog.

Cu toate acestea, întâlnirea persoanei vătămate B. cu minora C. din 03.08.2019 nu a avut loc, însă la data de 02.08.2019 inculpata A. îi trimite un e-mail persoanei vătămate B. prin care îi comunică faptul că în luna august 2019 va fi plecată din localitate și că întâlnirile dânsului cu minora vor avea loc abia în luna septembrie 2019.

Probele administrate în timpul urmăririi penale confirmă faptul că la data de 03.08.2019, atât inculpata A., cât și minora C. se aflau la locuința lor din mun. Cluj - Napoca, str. x A, jud. Cluj.

Astfel, martora D. arată că minora C. a împlinit 2 ani la data de 31.07.2019, motiv pentru care a fost solicitată de nepotul său, d-l B. să îl însoțească pentru efectuarea programului de vizită minori, astfel că în momentul în care persoana vătămată a sunat la ușă, s-au auzit pașii fetiței alergând spre ușa de acces, iar după câteva secunde s-a auzit vocea inculpatei care întreba "B., cu cine ești?", însă aceasta nu a deschis ușa, motiv pentru care persoana vătămată a solicitat intervenția unui echipaj de poliție .

Potrivit procesului-verbal de constatare din data de 03.08.2019, ora 10:00 de la dosar nr. x/2019, organele de poliție l-au identificat pe d-l B. și pe d-na D. în fața imobilului cu nr. x de pe str. x, iar ulterior au încercat să ia legătura telefonic cu inculpata A., care nu a răspuns însă la telefon.

Persoana vătămată a încercat fără succes să reprogrameze întâlnirea din data de 03.08.2019 pentru data de 08.08.2019, de la ora 16:00 la ora 17:30, la sediul DASM Cluj Napoca, notificând-o în acest sens pe inculpată și printr-un mesaj text .

Pentru întâlnirea din 17.08.2019, persoana vătămată B. a trimis un e-mail inculpatei A. la data de 12.08.2019 prin care îi solicita să îi comunice ziua în care este disponibilă, iar ulterior, la data de 16.08.2019, întrucât nu a primit vreun răspuns, i-a trimis un mesaj text prin care o anunța că în ziua următoare se va prezenta pentru a o vedea pe minoră .

Din cuprinsul procesului-verbal de constatare din data de 17.08.2019, ora 10:50 de la f. x rezultă că persoana vătămată B., aflat pe strada x din mun. Cluj - Napoca, a solicitat ajutorul unui echipaj de poliție, care în momentul în care au ajuns la fața locului au constatat că în imobilul în care locuia inculpata A. se afla proprietarul apartamentului, d-l J., care le-a precizat că inculpata s-a mutat din apartament în urmă cu aproximativ o săptămână. Organele de poliție au încercat să o contacteze telefonic pe inculpată, însă aceasta nu a răspuns la telefon. În aceste împrejurări, la data de 17.08.2019, în jurul orei 17:39, persoana vătămată B. a trimis un mesaj text inculpatei prin care o întreba unde s-a mutat fiica lor minoră, însă nu a primit vreun răspuns.

Eforturile persoanei vătămată de a-și vedea fiica minoră au continuat și în luna septembrie a anului 2019, astfel că la data de 03.09.2019 a trimis un e-mail inculpatei pentru a o întreba cum dorește să se realizeze programul de relații personale în cursul lunii septembrie, însă nu a primit vreun răspuns, astfel că programul de vizită minori nu a avut loc la data de 07.09.2019.

De asemenea, la data de 17.09.2019, persoana vătămată B. îi trimite un e-mail inculpatei prin care îi solicită să îi transmită ziua în care este disponibilă pentru a putea avea relații personale cu minora C., inculpata răspunzându-i să contacteze DASM Arad cu precizarea că dânsa este disponibilă sâmbătă de la ora 10:00 la ora 12:00, însă în momentul în care persoana vătămată îi solicită o adresă la care să se prezinte pentru data de 21.09.2019, inculpata îi răspunde "DASM Arad, contactează-i". De altfel, în urma faptului că inculpata A. s-a mutat de pe raza județului Cluj pe raza județului Arad (fără a comunica persoanei vătămate noua adresă la care locuiește minora C.), DASM Cluj a deferit cazul către DASM Arad la data de 20.09.2019, înștiințându-l în acest sens, tot la data de 20.09.2019 și pe d-l B. În aceste împrejurări, nu a avut loc nici întâlnirea stabilită programată pentru data de 05.10.2019.

Din adresa nr. x/10.09.2020 emisă de Direcția de Asistență Socială Arad rezultă că nicio întâlnire nu a fost stabilită de către inculpata A. în mun. Arad, locație în care această instituție este competentă, iar potrivit e-mail-urilor pe care d-na A. le-a transmis respectivei instituții a rezultat că dânsa a stabilit una din întâlniri în localitatea Lugoj, jud. Timiș și, mai mult decât atât, inculpata A. a refuzat întâlnirea pe care d-l B. a propus-o a se desfășura în incinta DAS Arad .

Persoana vătămată B. mai arată că începând cu acest moment, inculpata A. a început să îi comunice locații pentru întâlnirile personale cu minora C. din locații variate din țară (Lugoj, Arad, Poiana Brașov și Constanța).

Astfel, la data de 17.10.2019, inculpata îi trimite persoanei vătămate un e-mail cu următorul conținut:

"Parc George Enescu Loc Lugoj Jud Timiș", iar după ce d-l B. i-a solicitat lămuriri suplimentare, inculpata i-a comunicat la data de 18.10.2019 că acela este locul viitoarei întâlniri cu minora C. .

Din declarațiile martorilor D. și H. de la dosar nr. x/2019 rezultă că aceștia l-au însoțit pe persoana vătămată la data de 19.10.2019 în mun. Lugoj, unde au așteptat-o în zadar în parcul central pe inculpată să se prezinte cu minora C. Persoana vătămată a încercat să o contacteze telefonic pe inculpată de pe numărul său, însă aceasta i-a respins apelul, iar ulterior a sunat-o pe aceasta de pe telefonul martorului H.. Deși inculpata a răspuns acestui din urmă apel, în momentul în care a recunoscut vocea persoanei vătămate, aceasta i-a închis telefonul.

În paralel, inculpata A. a trimis un e-mail la data de 19.10.2019, ora 10:00 către DGASPC Cluj (redirecționat ulterior și către biroul executorului judecătoresc), prin care solicita să se ia act de faptul că d-l B. nu a confirmat faptul că se va prezenta la vizită, iar la ora 11:36 a mai trimis un e-mail către asistentul social din cadrul DAS Arad pentru a raporta faptul că, deși l-ar fi așteptat pe B. jumătate de oră, acesta nu s-ar fi prezentat pentru a întreține relații personale cu minora C. .

Pentru întâlnirile din 02.11.2019 și 16.11.2019, inculpata A. i-a trimis la data de 31.10.2019 un e-mail persoanei vătămate B. prin care îl anunța că locul de întâlnire este stațiunea Olimp, județul Constanța . Întrucât inculpata nu s-a prezentat la întâlnirea precedentă din orașul Lugoj, persoana vătămată B. i-a propus acesteia ca locul de întâlnire din data de 02.11.2019 să aibă loc în incinta DAS Arad, sub supravegherea d-nei asistent social K. . Întrucât inculpata a refuzat această propunere, persoana vătămată i-a solicitat o poză cu minora C. pe plajă, iar ulterior a revenit cu un e-mail în care explica faptul că are nevoie de o dovadă că minora se află în acea locație pentru a nu se deplasa inutil o distanță de 700 km, dat fiind că inculpata nu se prezentase din 19.02.2019 la întâlnirile programate cu minora. În același sens este și declarația martorului H. de la dosar nr. x/2019

Persoana vătămată B. a apelat încă o dată la executorul judecătoresc pentru emiterea unei somații, prin care inculpata A. a fost solicitată să se prezinte la data de 16.11.2019 în fața secției 3 de Poliție din mun. Cluj - Napoca în vederea respectării Deciziei civile nr. 2026/A/2018 . De asemenea, DAS Arad a comunicat inculpatei că nu are competențe pe raza județului Constanța .

Mai mult decât atât, din cuprinsul procesului-verbal de constatare din data de 16.11.2019, ora 12:00 de la f. x rezultă că organele de poliție au luat legătura telefonic cu inculpata A., care le-a comunicat că se află pe raza municipiului Arad și a refuzat să divulge adresa la care locuiește.

Cu privire la întâlnirea din data de 07.12.2019, inculpata a arătat, atât prin notele scrise, cât și prin e-mail-ul trimis la data de 07.12.2019 de la f. x verso că nu a fost contactată de persoana vătămată pentru stabilirea unei locații în care să aibă loc programul de vizită minori.

Pentru data de 21.12.2019, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 18.12.2019 că adresa de întâlnire este Parcul George Enescu din orașul Lugoj, județul Timiș, lăsând să înțeleagă că ar domicilia împreună cu minora la adresa respectivă . Cu toate acestea, persoana vătămată i-a solicitat, în prealabil, inculpatei să se deplaseze pentru întâlnirea din 21.12.2019 împreună cu minora în mun. Cluj - Napoca, în fața sediului secției 3 de Poliție .

Pentru data de 04.01.2020, inculpata A. a trimis persoanei vătămate un e-mail la data de 30.12.2019 în care îi solicita persoanei vătămate să se prezinte în Poiana Brașov pentru a avea programul de relații personale cu minora C., fără a preciza o adresă administrativă . Cu toate acestea, persoana vătămată B. i-a solicitat inculpatei să îi confirme prezența minorei în Poiana Brașov, dat fiind istoricul întâlnirilor precedente precum și faptul că nu cunoaște adresa de domiciliu a minorei .

Din corespondența depusă la dosarul cauzei, se constată în continuare următoarele:

- pentru data de 18.01.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 14.01.2020 că adresa de întâlnire este Parcul George Enescu din orașul Lugoj, județul Timiș;

- pentru data de 21.03.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 18.03.2020 că se prevalează în continuare de Decizia civilă nr. 183/A/2020 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, având ca obiect ordonanță președințială (în pofida faptului că între timp se pronunțase Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020, pronunțate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018), insistând în continuare ca întâlnirile să aibă loc într-un spațiu public ales de dânsa, impunând de această dată condiții suplimentare, în sensul că persoana vătămată ar fi trebuit să prezinte o adeverință medicală care să ateste că nu este infectat cu virusul COVID 19;

- pentru data de 04.04.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 30.03.2020 că programul de vizită minor va avea loc doar după ridicarea stării de urgență;

- pentru data de 16.05.2020, inculpata A. a comunicat persoanei vătămate, printr-un e-mail trimis la data de 15.05.2020 că programul de vizită minor va avea loc doar după ridicarea stării de alertă, în loc public, în localitatea Lugoj, jud. Timiș, reiterând faptul că și-ar produce în continuare efectele juridice Decizia civilă nr. 183/A/2020 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, având ca obiect ordonanță președințială, în pofida faptului că între timp se pronunțase Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020, pronunțate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018 . Cu toate acestea, persoana vătămată B. i-a solicitat inculpatei să îi comunice locația din care o va putea prelua pe minora C. potrivit hotărârii pronunțate în Dosar nr. x/2018

De altfel, din declarațiile inculpatei din faza de judecată (30.09.2020) rezultă că aceasta a cunoscut, în toată perioada reținută în rechizitorii, că existau hotărâri judecătorești prin care se stabiliseră programe de vizitare ale minorei, de către persoana vătămată .

Cu toate acestea inculpata a arătat că ea nu a încălcat cu rea-credință dispozițiile instanței, ci a încercat să își apere fiica minoră de comportamentul agresiv al persoanei vătămate. Astfel, văzând comportamentul persoanei vătămate de la cele două întâlniri a încercat să găsească persoane de încredere care să o însoțească, dar a fost refuzată, deoarece acestea se simțeau amenințate de către persoana vătămată.

În același timp inculpata a arătat că a încercat să își asigure serviciile unei firme de pază, care să o însoțească la întâlnirile cu persoana vătămată, dar datorită tarifelor ridicate solicitate nu a putut să încheie un astfel de contract.

Inculpata a mai arătat că s-a simțit hărțuită de comportamentul persoanei vătămate, de faptul că acesta, de fiecare dată când aveau o întâlnire se prezenta cu cinci minute înainte la ușa apartamentului său, însoțit de o altă persoană și astfel a decis să nu mai participe la aceste întâlniri nesimțindu-se în siguranță.

În același timp inculpata a recunoscut, în esență, că nu a participat la întâlnirile solicitate de către persoana vătămată, dar a arătat că pentru fiecare dintre ele a avut un motiv întemeiat. Fie acestea nu erau confirmate la data și ora la care ea solicita acest lucru, fie îi era teamă că nu este în siguranță, fie se afla în imposibilitatea de a se prezenta fizic, deoarece nu se afla în acea localitate.

În drept.

Faptele inculpatei A., care în mod repetat, în datele de 03.11.2018, 17.11.2018, 01.12.2018, 15.12.2018, 05.01.2019, 19.01.2019, 02.02.2019, 02.03.2019, 16.03.2019, 06.04.2019, 20.04.2019, 04.05.2019, 18.05.2019, 01.06.2019, 15.06.2019, 06.07.2019, 20.07.2019, 03.08.2019, 17.08.2019, 07.09.2019, 21.09.2019, 05.10.2019, 19.10.2019, 02.11.2019, 16.11.2019 și 07.12.2019, 21.12.2019, 04.01.2020, 18.01.2020, 01.02.2020, 15.02.2020, 07.03.2020, 21.03.2020, 04.04.2020, 18.04.2020, 02.05.2020, 16.05.2020, 06.06.2020, a refuzat să asigure condițiile necesare și chiar a împiedicat persoana vătămată B. prin conduita adoptată să își exercite dreptul de a avea legături personale cu minora C., încălcând astfel obligațiile stabilite prin Decizia civilă nr. 2026/A/2018 pronunțată de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, Sentința civilă nr. 6239 din data de 05.10.2018, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. x/2018, respectiv obligațiile stabilite prin Decizia civilă nr. 183/A/12.02.2020, pronunțate de Tribunalul Cluj în Dosar nr. x/2018, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, prev. de art. 379 alin. (2) din C. pen. (38 de acte materiale).

Potrivit art. 379 alin. (2) din C. pen.: Nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează fapta persoanei căreia i s-a încredințat minorul prin hotărâre judecătorească spre creștere și educare de a împiedica, în mod repetat, pe oricare dintre părinți să aibă legături personale cu minorul, în condițiile stabilite de părți sau de către organul competent. (pedeapsa de la o lună la 3 luni sau amendă).

Obiectul juridic special al infracțiunii îl reprezintă relațiile sociale referitoare la creșterea și educarea copiilor, valori extrem de importante în dezvoltarea acestora, norma juridică apărând drepturile părintelui de a avea legături personale cu minorul ce a fost încredințat spre creștere și educare altei persoane.

Subiectul activ al infracțiunii este părintele căreia i-a fost încredințat minorul prin hotărâre judecătorească pentru creștere și educare, în cauză fiind îndeplinită această condiție, deoarece minora i-a fost încredințată inculpatei prin hotărârile judecătorești.

Subiectul pasiv este minora care are dreptul de a avea legături personale cu părintele și tatăl care a fost împiedicat să aibă legături persoanele cu minora.

Elementul material al infracțiunii constă în împiedicarea, în mod repetat a tatălui de a avea legături personale cu minora, în condițiile stabilite prin hotărârile judecătorești.

Elementul material al infracțiunii a rezultat fără urme de îndoială din analiza mijloacelor de probă existente la dosarul cauzei, rezultând dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpata nu a avut un comportament prin care a împiedicat exercitarea, în mod efectiv a programului de vizită de către persoana vătămată, fie prin stabilirea unor condiții foarte greu sau chiar imposibil de realizat, condiții care, de altfel, nu erau cuprinse în dispozitivul hotărârilor judecătorești, fie prin ignorarea cererilor formulate de către persoana vătămată, fapte care au dus la imposibilitatea exercitării dreptului persoanei vătămate de a avea legături personale cu minora.

De asemenea, caracterul repetat al faptei rezultă din existența a nenumărate acte de împiedicare efectivă, respectiv în zilele de 03.11.2018, 17.11.2018, 01.12.2018, 15.12.2018, 05.01.2019, 19.01.2019, 02.02.2019, 02.03.2019, 16.03.2019, 06.04.2019, 20.04.2019, 04.05.2019, 18.05.2019, 01.06.2019, 15.06.2019, 06.07.2019, 20.07.2019, 03.08.2019, 17.08.2019, 07.09.2019, 21.09.2019, 05.10.2019, 19.10.2019, 02.11.2019, 16.11.2019 și 07.12.2019, 21.12.2019, 04.01.2020, 18.01.2020, 01.02.2020, 15.02.2020, 07.03.2020, 21.03.2020, 04.04.2020, 18.04.2020, 02.05.2020, 16.05.2020, 06.06.2020.

Fapta a fost săvârșită cu intenție directă de către inculpată deoarece aceasta a prevăzut rezultatul faptei sale (împiedicarea legăturilor personale dintre tată și minoră) și l-a urmărit (art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.

Sub aspectul existenței infracțiunii nu are relevanță scopul pentru care au fost săvârșite faptele .

Astfel, deși inculpata, pe tot parcursul procesului penal a încercat să își justifice faptele, arătând că a încercat să o protejeze pe minoră de comportamentul abuziv al tatălui, precum și prin faptul că nu se simțea în siguranță în prezența acestuia și se simțea hărțuită, instanța va avea în vedere aceste apărări cu prilejul individualizării pedepsei și apreciază că acestea nu reprezintă cauze justificate în sensul C. pen.

Mai mult decât atât, aceste aspecte au fost invocate în fața instanțelor civile, care analizând situația conflictuală dintre părți au apreciat că interesul superior al minorului este acela de a avea în continuare relații personale cu tatăl său, în vederea exercitării drepturilor personale, inculpata neputând, pe baza propriei analize să denatureze conținutul dispozițiilor instanței.

La individualizarea sancțiunii și a proporționalității acesteia, instanța de fond a avut în vedere în conformitate cu dispozițiile art. 74 din C. pen., gravitatea infracțiunii săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatei, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Gravitatea infracțiunii comise a fost apreciată, s-a avut în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, precum și natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii.

Astfel, instanța de fond a apreciat că faptele săvârșite de inculpată prezintă un grad de pericol social mediu, având în vedere că faptele sale au afectat relațiile sociale referitoare la creșterea și educarea minorei și au privat, atât minora, cât și persoana vătămată de stabilirea unor legături personale.

În stabilirea gravității faptei, instanța de fond a avut în vedere și numărul mare de fapte, caracterul șicanator în care s-au desfășurat relațiile dintre inculpată și persoana vătămată, precum și faptul că, deși aceasta a fost trimisă în judecată la data de 06.06.2019 pentru o parte din faptele reținute în cauză a continuat să împiedice desfășurarea în mod firesc a relațiilor dintre tată și minoră.

În ceea ce privește persoana inculpatei, acesta a avut o atitudine sinceră, în cursul judecății, dar și în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptei, în esență.

În același timp inculpata este integrată social.

Din concluziile raportului de psihodiagnostic și evaluare clinică a rezultat că inculpata prezintă o anxietate peste medie cu privire la posibile agresiuni fizice și o anxietate medie în situații ambigue, o temere și lipsă de siguranță în afara unei interdicții oficiale adresate tatălui minorei.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere că pe fondul relației conflictuale existente între inculpată și tatăl minorei aceasta a dezvoltat o temere în a relaționa cu acesta, temere care a determinat-o să acționeze, în sensul celor reținute în prezenta cauză, dar în același timp apreciază că această temere nu poate fi de natură a justifica îngrădirea în totalitate a relațiilor dintre tată și minoră, cu atât mai mult cu cât din probele administrate nu a rezultat că inculpata sau minora s-au aflat în situații incomode pe parcursul întâlnirilor desfășurate.

În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța de fond a reținut că potrivit art. 379 alin. (2) din C. pen., fapta dedusă judecății se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.

Punând în balanță ansamblul acestor considerente, prin prisma dispozițiilor legale invocate anterior, instanța apreciază că în cauză se impune aplicarea pedepsei amenzii, aceasta fiind suficientă și necesară pentru a atrage atenția inculpatei asupra gravității faptei sale și asupra consecințelor produse și mai ales pentru a o determina pe acesta să respecte, în viitor drepturile minorei și ale persoanei vătămate de a avea legături personale.

În consecință, în temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., rap. la art. 61 alin. (1), (2), (4) lit. b) C. pen., instanța de fond a condamnat-o pe inculpată la pedeapsa de 200 zile amendă.

În temeiul art. 61 alin. (2) C. pen., a stabilit cuantumul unei zile amendă la suma de 10 RON și a aplicat inculpatei pedeapsa amenzii de 2000 RON.

A atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 63 din C. pen., privind consecințele neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, în tot sau în parte, anume înlocuirea zilelor-amendă neexecutate cu un număr corespunzător de zile de închisoare.

Cu privire la latura civilă

Prin cererea depusă la dosar persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 RON în nume propriu și 20.000 RON în numele minorei.

Potrivit art. 379 alin. (2) din C. pen. subiect pasiv al infracțiunii pot fi, atât minora, cât și părintele care împiedicat să aibă legături cu minorul, deoarece ambilor le este încălcat dreptul la legături personale, drept care face parte din sfera relațiilor referitoare la creșterea și educarea copiilor.

Potrivit art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., "Acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale", în timp ce alin. (5) al aceluiași text de lege prevede că "repararea prejudiciului material și moral se face potrivit dispozițiilor legii civile".

În acest sens, art. 1357 alin. (1) din C. civ. prevede că "Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare". De reținut sunt și dispozițiile art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ., potrivit cărora orice persoană are îndatorirea de a respecta regulile de conduită impuse de lege și de a nu aduce atingere drepturilor altor persoane, fiind răspunzător pentru toate prejudiciile cauzate prin încălcarea acestor îndatoriri, prejudiciile urmând a fi reparate integral.

În speță, realizând elementul material al infracțiunii de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului, inculpata a săvârșit, inclusiv potrivit prevederilor legislației civile, o faptă ilicită aptă să antreneze răspunderea sa delictuală.

Cu privire la existența și natura prejudiciului, instanța de fond a reținut faptul că părțile civile au solicitat doar daune morale, dar acestea sunt numai în parte justificate.

Astfel, în ceea ce o privește pe minora C., instanța de fond a apreciat că prejudiciul moral nu a fost dovedit, deoarece chiar dacă în abstract instanța de fond a reținut că acesteia i-a fost încălcat dreptul de a avea legături personale cu tatăl său nu poate reține, în mod automat, că acesta a suferit și un prejudiciu moral, cu atât mai mult aceasta are o vârstă fragedă și nu a reușit până la această vârstă să dezvolte o relație personală cu tatăl său.

În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea civilă B., instanța de fond a reținut că acesta există și a fost dovedit, fapta ilicită a inculpatei ducând la imposibilitatea exercitării dreptului părții civile de a avea legături personale cu minora, de a dezvolta o relație cu aceasta și de a contribui la creșterea și educarea acesteia.

În consecință, instanța de fond a apreciat că suma de 5000 RON este suficientă pentru a compensa prejudiciul suferit de partea civilă.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta de lovire și prejudiciul produs, și această condiție este îndeplinită în speță.

În privința vinovăției